Insuficiență cardiacă
| Insuficiență cardiacă | |
 Semnele și simptomele majore ale insuficienței cardiace | |
| Specialitate | cardiologie  |
|---|---|
| Simptome | dispnee epuizare[*] Edem ascites[*] anasarka[*] |
| Cauze | infarct miocardic Hipertensiune arterială Aritmie cardiacă Alcoolism infecție heart damage[*] |
| Metodă de diagnostic | Ecografie cardiacă electrocardiogramă[*] |
| Clasificare și resurse externe | |
| ICD-9 | 428.0 |
| ICD-10 | I50 |
| ICD-11 | |
| DiseasesDB | 16209 |
| MedlinePlus | 000158 |
| Patient UK | Insuficiență cardiacă |
| MeSH ID | D006333 |
Modifică date / text  | |
Insuficiența cardiacă (IC), denumire adesea utilizată pentru a desemna insuficiența cardiacă cronică (ICC), apare atunci când inima nu mai este capabilă să mențină fluxul sangvin, astfel încât să satisfacă nevoile corpului.[1][2][3] Termenii insuficiență cardiacă congestivă (ICC) sau insuficiență congestivă a inimii (ICI) sunt adesea utilizați în paralel cu insuficiența cardiacă cronică.[4] Semnele și simptomele includ, de obicei, dificultatea respiratorie, oboseala excesivă și umflarea picioarelor.[5] Dificultatea respiratorie se înrăutățește, de obicei, prin exercițiile fizice, statul în poziția culcat și noaptea, în timpul somnului.[5] De multe ori există o limitare a efortului fizic pe care acești oameni îl pot efectua, chiar și atunci când aceștia sunt sub tratament medicamentos.[6]
Cauze
modificareCauzele comune ale insuficienței cardiace includ: boala arterială coronariană, incluzând un infarct miocardic anterior (atac de cord), hipertensiunea arterială, fibrilația atrială, boala valvulară cardiacă și cardiomiopatia.[5][7] Acestea cauzează insuficiența cardiacă prin schimbarea structurii sau funcționării inimii.[5] Există două tipuri principale de insuficiență cardiacă: insuficiența cardiacă cauzată de insuficiența ventriculară stângă și insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție normală , în funcție de afectarea capacității ventriculului stâng de a se contracta sau de abilitatea inimii de a se relaxa.[5] Severitatea bolii este clasificată, de obicei, în funcție de gradul de reducere a capacității de exercițiu fizic.[8] Insuficiența cardiacă nu este sinonimă cu infarctul miocardic (în care o parte a mușchiului inimii nu mai funcționează) sau cu stopul cardiac (în care fluxul sangvin se oprește în totalitate).[9][10] Alte boli ce ar putea avea simptome asemănătoare insuficienței cardiace includ, printre altele: obezitatea, problemele renale, problemele hepatice, anemia și boala tiroidiană.[8]
Tratament
modificareBoala este diagnosticată cu ajutorul istoricului simptomelor și a examinării fizice, prin confirmarea adusă de o ecocardiografie.[11] Analizele de sânge, electrocardiografia și radiografia toracică pot fi utile pentru a stabili bazele cauzei.[11] Tratamentul depinde de severitatea și cauza bolii.[11] La persoanele bolnave cronic, dar în stare stabilă, tratamentul uzual constă în luarea unor măsuri privind stilul de viață, precum oprirea fumatului,[12] exerciții fizice,[13] și modificări ale dietei, precum și medicamentație.[12] La persoanele cu insuficiență cardiacă cauzată de disfuncții ale ventriculului stâng, este recomandată folosirea unor inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei și a unor beta-blocante.[11] Pentru cei cu boală severă, pot fi folosiți antagoniști de aldosteron, un blocant al receptorilor angiotensinei sau hidralazină cu un nitrat.[11] Dacă există o fracție de ejecție normală, ar trebui tratate problemele de sănătate asociate.[11] Diureticele sunt de ajutor pentru retenția de fluide și, prin urmare, recomandate.[12] Uneori, în funcție de cauză, un dispozitiv implantat precum pacemaker sau defibrilatorul cadiac implantabil ar putea fi de ajutor.[11] Un dispozitiv de asistare ventriculară sau, ocazional, o un transplant de inimă pot fi recomandate la cei cu afecțiuni severe, în ciuda tuturor celorlalte măsuri.[12]
Epidemiologie și istoric
modificareInsuficiența cardiacă este o boală comună, costisitoare și potențial fatală.[7] În țările dezvoltate, aproximativ 2% dintre adulți au insuficiență cardiacă, iar la cei ce depășesc vârsta de 65 de ani, acest procentaj tinde spre 6–10%.[7][14] În anul diagnosticării, riscul decesului este de 35%, după care scade sub 10% în fiecare an.[5] Acest lucru este similar cu riscurile unui număr de tipuri de cancer.[5] În Regatul Unit al Marii Britanii, boala reprezintă motivul pentru care 5% dintre oameni sunt internați în spital.[5] Insuficiența cardiacă a fost cunoscută încă din antichitate, fiind menționată în papirusurile Ebers în jurul anului 1550 î.e.n.[6]
Referințe
modificare- ^ Definiția pentru „heart failure” de la Dorland's Medical Dictionary
- ^ „Heart failure”. Health Information. Mayo Clinic. . DS00061.
- ^ „Definition of Heart failure”. Medical Dictionary. MedicineNet. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Living Well With Chronic Heart Failure” (PDF). Heart Foundation. p. 18. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ a b c d e f g h „Chronic Heart Failure: National Clinical Guideline for Diagnosis and Management in Primary and Secondary Care: Partial Update”. National Clinical Guideline Centre: 19–24. . PMID 22741186.
- ^ a b McDonagh, Theresa A. (). Oxford textbook of heart failure. Oxford: Oxford University Press. p. 3. ISBN 9780199577729.
- ^ a b c McMurray JJ, Pfeffer MA (). „Heart failure”. Lancet. 365 (9474): 1877–89. doi:10.1016/S0140-6736(05)66621-4. PMID 15924986.
- ^ a b „Chronic Heart Failure: National Clinical Guideline for Diagnosis and Management in Primary and Secondary Care: Partial Update”. National Clinical Guideline Centre: 38–70. . PMID 22741186.
- ^ Willard & Spackman's occupational therapy (ed. 12th ed.). Philadelphia: Wolters Kluwer Health/Lippincott Williams & Wilkins. . p. 1124. ISBN 9781451110807.
- ^ Eyal Herzog (). The Cardiac Care Unit Survival Guide. Lippincott Williams & Wilkins. p. 98. ISBN 9781451177466.
- ^ a b c d e f g „Chronic Heart Failure: National Clinical Guideline for Diagnosis and Management in Primary and Secondary Care: Partial Update”. National Clinical Guideline Centre: 34–47. . PMID 22741186.
- ^ a b c d „Chronic Heart Failure: National Clinical Guideline for Diagnosis and Management in Primary and Secondary Care: Partial Update”. National Clinical Guideline Centre: 71–153. . PMID 22741186.
- ^ Taylor, RS; Sagar, VA; Davies, EJ; Briscoe, S; Coats, AJ; Dalal, H; Lough, F; Rees, K; Singh, S (). „Exercise-based rehabilitation for heart failure”. The Cochrane database of systematic reviews. 4: CD003331. doi:10.1002/14651858.CD003331.pub4. PMID 24771460.
- ^ Dickstein K, Cohen-Solal A, Filippatos G; et al. (octombrie 2008). „ESC Guidelines for the diagnosis and treatment of acute and chronic heart failure 2008: the Task Force for the Diagnosis and Treatment of Acute and Chronic Heart Failure 2008 of the European Society of Cardiology. Developed in collaboration with the Heart Failure Association of the ESC (HFA) and endorsed by the European Society of Intensive Care Medicine (ESICM)”. Eur. Heart J. 29 (19): 2388–442. doi:10.1093/eurheartj/ehn309. PMID 18799522.