Deschide meniul principal
Alessandro Farnese
Vaenius - Alexander Farnese.png
Portret a lui Farnese de Jean Baptiste de Saive
Date personale
Născut27 august 1545(1545-08-27)
Parma, Ducatul de Parma
Decedat (47 de ani)
Arras
ÎnmormântatSanctuary of Santa Maria della Steccata[*] Modificați la Wikidata
PărințiOttavio Farnese[*]
Margareta de Parma Modificați la Wikidata
Căsătorit cuInfanta Maria a Portugaliei
CopiiRanuccio I Farnese, Duce de Parma
Margherita Farnese, Ducesă de Mantua
Cardinalul Oddoardo
CetățenieFlag of Spain.svg Spania Modificați la Wikidata
Religiecatolicism Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer
diplomat Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriDuce
Familie nobiliarăCasa de Farnese
Duce de Parma și Piacenza
Domnie15 septembrie 1586 – 3 decembrie 1592
PredecesorOttavio
SuccesorRanuccio I
Guvernator al Țărilor de Jos Habsburge
Domnie1 octombrie 1578 - 3 decembrie 1592
PredecesorIoan de Austria
SuccesorPeter Ernst I von Mansfeld-Vorderort

Alessandro Farnese (spaniolă Alejandro Farnesio; 27 august 15453 decembrie 1592) a fost Duce de Parma și Piacenza din 1586 până în 1592, și Guvernator al Țărilor de Jos Habsburge din 1578 până în 1592. Este cunoscut pentru succesul campaniei din 1578-1592 împotriva Revoltei Olandeze, în care a capturat principalele orașe din sud (astăzi Belgia) și le-a redat Spaniei catolice.[1]

BiografieModificare

Alessandro a fost fiu al Ducelui Ottavio Farnese de Parma, care era nepot al Papei Paul al III-lea. Mama lui a fost Margareta de Parma, o fiică nelegitimă a regelui Spaniei, împăratul Carol al V-lea. El a avut un frate geamăn, care a trăit doar o lună. Mama lui a fost sora vitregă a regelui Filip al II-lea al Spaniei și a lui Ioan de Austria. Alessandro a avut o carieră militară și diplomatică semnificativă în serviciul Spaniei, sub serviciul unchiului său, regele. A luptat în Bătălia de la Lepanto (1571) și în Olanda împotriva rebelilor.

NoteModificare

  1. ^ Bart de Groof, "Alexander Farnese and the Origins of Modern Belgium," Bulletin de l'Institut Historique Belge de Rome (1993) Vol. 63, pp 195-219.