Wikipedia

Alex Gâlmeanu

Fotograf român
Alex Gâlmeanu

Alex Gâlmeanu fotografiat în 2019
Date personale
Născut (46 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
PărințiPompiliu Gîlmeanu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiefotograf
director de imagine Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Națională de Arte București  Modificați la Wikidata
Ani de activitate1992 - prezent
Înălțime174 cm  Modificați la Wikidata
Cunoscut pentruPortrete personalități, fotografie publicitară și de modă, Muzeul de Fotografie, Proiectul Anastasia
RudeApostol Gâlmeanu  Modificați la Wikidata
PremiiGopo 2023, UCIN 2023, Digital Communication Awards 2022, European Excellence Awards 2022
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Alex Gâlmeanu (n. , București, România) este un fotograf, artist vizual și director de imagine român, specializat în fotografie editorială, publicitară, de modă sau experimentală. Este cunoscut pentru realizarea a numeroase portrete fotografice reprezentând personalități din România, colaborări cu publicații naționale și internaționale, precum și pentru realizarea de campanii publicitare naționale și internaționale a unor brand-uri consacrate. Gâlmeanu mai este cunoscut și pentru un număr de proiecte personale printre care seriile fotografice "People I Know" și "Anastasia", precum și pentru proiectul "Muzeul de Fotografie".

Studii

modificare

În perioada 1994-1997 Alex Gâlmeanu a urmat studiile liceale în cadrul Colegiului Național "Matei Basarab”. Fotograful și-a finalizat studiile universitare în perioada 2009 - 2012, la Universitatea Națională de Artă București, specializarea Fotografie și Procesarea Computerizată a Imaginii.

Carieră

modificare

Începuturi fotografice

modificare

Alex Gâlmeanu, fiul regizorului de film documentar Pompiliu Gîlmeanu[1][2], și-a început activitatea fotografică în aprilie 1992, la vârsta de 14 ani, învățând să fotografieze utilizând echipamentele fotografice existente în casa părintească, inclusiv un laborator foto funcțional[3].

În anul 1993 Alex Gâlmeanu a publicat prima lui fotografie, o imagine aparută pe coperta interioară a revistei Salut,[4][1] o publicație românească populară printre tinerii acelei perioade. Alex povestește faptul că nimeni nu l-a angajat pentru realizarea acelei imagini, ci, din dorința de a-și vedea munca publicată, a realizat o fotografie în regie proprie (cu ajutorul un prieten din copilărie care a acceptat să pozeze scufundat în râul Dâmbovița, îmbrăcat într-un costum, citind revista Salut), pe care a trimis-o prin poștă pe adresa redacției. Spre surpriza lui, după o perioadă, Gâlmeanu și-a descoperit imaginea publicată în paginile acestei reviste[5].

Începând cu anul 1997 fotograful a demarat primele colaborări cu piața de reviste din România, lucrând în câteva ocazii pentru o revistă independentă locală numită "2000 Plus"[6], disparută azi. De altfel, pentru aceasta revistă Gâlmeanu a realizat prima fotografie de copertă din cariera, o imagine cu actorul Adrian Pintea[7].

Carieră profesională

modificare

Alex Gâlmeanu și-a început cariera fotografică profesională în 1998, în cadrul trustului de presă Ringier, lucrând cu principalele titluri “glossy” ale acestei edituri (Unica, Bravo, TV Mania).

În perioada 1999 - 2002 a fost angajat al trustului de presă Ringier, devenind fotograf al diviziei de reviste (Magazine Divizion) Ringier, fiind însărcinat cu realizarea materialelor de copertă si modă pentru publicațiile produse aici.

Începând cu anul 2002, fotograful a deschis propriul studio foto și propria companie, extinzându-și colaborările și către alte trustruri de presă (Burda România, Edipresse, etc) și publicații (Elle, Marie Claire, Esquire, GQ, Glamour, Harper’s Bazaar, Cosmopolitan, Men’s Health, etc.)

Începând cu anii următori colaborările se extind și către piața de publicitate, unde Alex Gâlmeanu începe să lucreze cu agenții de publicitate locale și internaționale (Saatchi & Saatchi, McCann, Ogilvy, Publicis, Leo Burnett, etc), pentru care fotografiază campaniile comerciale necesare unor mărci precum Coca Cola, Orange, Audi, BMW, Samsung, Huawei, Raiffeisen, Philips, Avon, Oriflame, Pantene, etc. Fotograful este activ pe piața de fotografie publicitară și în prezent.

În 2003 Alex a inițiat proiectul Anastasia[8][9].

În perioada 2004 - 2008 artistul a pornit o colaborare cu Stock4B, o casă de producție fotografică din Munchen[10].

În aprilie 2005 Alex Gâlmeanu a organizat prima sa expoziție personală „People I Know”, într-una din sălile Muzeului Național de Artă Contemporană din București[11].

Începând din 2006 în paralel cu celelalte activități, fotograful pornește proiectul Muzeul de Fotografie[12], pe care îl curatoriază și în prezent[2][13][14][15][16].

În 2007 autorul a expus „Ma Roumanie”[17] la Nantes, Franța, în organizarea Institutului Cultural Român din Paris cu ocazia congresului "Partenariatele franco-romane și Europa".

În 2008 seria "People I Know" a fost expusă în Paris[18] în organizarea Institutului Cultural Român din Paris și sub patronajul Ambasadorului Român în Franța, Teodor Baconschi[18].

În perioda 2008 - 2016 Gâlmenu a colaborat cu revista Esquire, ediția tiparită în limba româna. În cadrul acestei colaborări fotograful a produs o serie de imagini de copertă, fotografiindu-i printre altii pe Johnny Răducanu[19], Victor Rebengiuc[20], Vlad Ivanov[21], Horațiu Mălăele[22], Ilie Năstase[23], Șerban Pavlu[24] si Horia Tecău[25].

Între anii 2009 - 2017 Alex Gâlmeanu a realizat fotografii de copertă și pentru revista Men's Health, în acest context i-a fotografiat, printre alții, pe Cyril Despres[26], Felix Baumgartner[27] si Liam McIntyre[28].

De asemenea, în perioada 2009 - 2019 Alex Gâlmeanu a colaborat cu ediția în limba româna a revistei de modă Marie Claire, pentru care a realizat, printre altele, fotografii de copertă cu Andreea Raicu[29][30], Ana Ularu[31][32] și Antonia Iacobescu[33].

În 2009 Gâlmeanu a lucrat pentru proiectul social „Proiect 112”, în cadrul căruia a fotografiat 24 de personalități masculine din România. Proiectul a fost expus în București[34], Iași, Timișoara, Cluj[35] și Suceava[36].

Seria "People I Know" a fost expusă și în Tolouse, în mai 2010, în organizarea Institutului Cultural Român din Paris[37].

Între anii 2010 - 2021 Alex Gâlmeanu a colaborat cu ediția în limba română a revistei de modă Harper's Bazaar, producând, printre altele, fotografiile de copertă pentru numerele apărute în decembrie 2011[38], iulie 2012[39], noiembrie 2012[40], noiembrie 2014[41] și noiembrie 2021[42].

În septembrie 2011, Gâlmeanu a expus seria „Portrete Subiective” în Reykjavik, Islanda, în organizarea Institutului Cultural Român din Londra[43].

În noiembrie 2011 fotograful a expus seria „Portrete Subiective” și în Cork, Irlanda, în cadrul Cork Film Festival, în organizarea Institutului Cultural Român din Londra[44].

În decembrie 2016, Alex Gâlmeanu a fost unul dintre artiștii contemporani români care au expus opere în cadrul expozitiei de artă contemporană "Dada Roots" organizată de Institutului Cultural Român din Varșovia la Centre of Contemporary Art Znaki Czasu din Torun, Polonia[45][46][47].

În câteva ocazii, Gâlmeanu a fost invitat ca "speaker" în cadrul unor evenimente specifice, cum ar fi: conferința "The Power of Storytelling" 2012[48][49][50] (februarie 2012, București, România), conferința "The Power of Storytelling Cluj Edition 2015"[51][52] (octombrie 2015, Cluj, România), conferința "TEDx Iași" (mai 2016, Iași, România)[53][54], conferința "Webstock 2017"[55] (septembrie 2017, București, România), etc.

Alex Gâlmeanu a fost de două ori intervievat de către Cătalin Stefănescu în cadrul emisiunii "Garantat 100%" pe care cunoscutul jurnalist o prezintă la Televiziunea Română. Prima apariție a fotografului în această emisiune a avut loc în data de 27 mai 2012[56], iar a doua, opt ani mai târziu, în 29 noiembrie 2020[57].

De-a lungul timpului, artistul a realizat fotografiile necesare afișelor oficiale ale unor unor producții cinematografice românești, printre care: “Ana, mon amour”[58][59] (2017), "Morometii 2"[60][61][62][63][64][65][66][67] (2018), "Acasă, My Home"[68][69] (2020), precum și ale unor producții cinematografice internaționale, cum ar fi: "No One Gets Out Alive"[70][71] (2021) produs de Netflix și "Django"[72][73][74][75][76] (2022) produs de Sky si Canal Plus.

Alex Gâlmeanu a fost membru al Creative Board-ului festivalului Diploma la editiile din anii 2018[77], 2019[78], 2020[79], 2021[80][81] si 2022[82]. La ediția Diploma din anul 2022, Gâlmeanu a fost numit și "ambasador" al festivalului, calitate în care fotograful a promovat evenimentul printr-o serie de interviuri.[83][84][85][86]

Două dintre imaginile realizate de Alex Gâlmeanu au fost prezentate de către Casa de licitații Artmark, în februarie 2020, în cadrul licitației de "Artă Postbelică și Contemporană nr. 353"[87][88].

În perioada 2017-2020, Gâlmeanu, în calitate de director de imagine, a colaborat cu regizorul Oana Bujgoi Giurgiu la realizarea filmului documentar "Spioni de ocazie"[89], produs de Libra Flim[90]. Pelicula a avut premiera în cadrul Transilvania Internațional Film Festival (TIFF) organizat în Cluj în iunie 2021[91] și premiera de gală în București, la Muzeului Național de Artă al României, în 27 aprilie 2022. Începand cu 29 aprilie 2022, filmul a intrat și în rețeaua de cinematografe din România [92][93][94]. În 2023, "Spioni de ocazie" a caștigat titlul de "Cel mai bun film documentar" la Gala Premiilor Gopo 2023[95][96][97][98], precum și "Premiul pentru film documentar" în cadrul Galei Premiilor UCIN 2023[99][100].

În octombrie 2020 două imagini realizate de către Gâlmeanu au fost publicate în volumul "Accidentally Wes Anderson"[101], un album fotografic redactat de Wally Koval, cu o introducere de Wes Anderson[102].

Alex Gâlmeanu l-a fotografiat pe Mircea Cărtărescu, în octombrie 2021, pentru ilustrarea unui interviu pe care scriitorul la acordat T Magazine, revistă culturală a publicației elvețiene Le Temps[103].

În anul 2021, Gâlmeanu realizat videoclipul piesei "Meteorologie", o melodie compusă și produsă de către muzicianul Eugen „Oigăn” Nuțescu și interpretată de actrița Ana Ularu[104][105][106][107][108].

Una dintre imaginile realizate de către Gâlmeanu în 2013, reprezentându-l pe jucatorul de tenis Ilie Năstase, a fost inclusă în "Licitația de Carte, inclusiv o Colecție de Fotografie nr. 461", organizată de către Casa de licitație Artmark, în iulie 2022[109].

În 2021, Alex Gâlmeanu a realizat componenta foto și video a campaniei sociale "Atingeri Nedorite", o campanie socială orientată împotriva abuzului sexual asupra minorilor, creată de catre agenția de publicitate Mercury360 pentru Asociația Telefonul Copilului și Poliția Română[110][111]. Campania a câștigat în 2022 titlul de "Campaign of the Year" (secțiunea NGOs, Associations & Institutions) la Digital Communication Awards 2022[112], a fost desemnată câștigătoare a categoriei Film & Video la European Excellence Awards 2022[113] și a fost recompensată cu premiul II în cadrul Galei Societații Civile 2022 (secțiunea Campanii de comunicare pe teme sociale)[114]. Campania a fost premiată în același an și la Romanian PR Award XX[115], unde a câștigat Silver Award for Excellence la secțiunea "Budget-, Creativity+".

În 2023, Gâlmeanu a avut rolul de membru al juriului ediției cu numărul 12 a concursului de jurnalism narativ, Premiile Superscrieri, având responsabilitatea de a juriza categoria Fotojurnalism[116][117].

În a doua parte a anului 2023, fotograful a fost angajat de către publicația The New York Times pentru a realiza fotografiile de ilustrare a unui amplu material despre orașul Timișoara. Articolul a apărut la data de 27 octombrie 2023 în ediția online a publicației[118][119][120], dar și ca pagină întreagă în edițiile tipărite (în data de 25 noiembrie 2023 în ediția cu difuzare în Statele Unite ale Americii[121][122] și în data de 5 decembrie 2023 în ediția cu difuzare internațională[123][122]). Presa din România a scris pe larg despre apariția acestui articol [124][125][126][127][128][129][120][130][131][132][133][134][135].

Repere notabile

modificare

Seria "People I Know"

modificare

"People I Know" este primul proiect fotografic de lungă durată al artistului și este reprezentat de o colecție de portrete ale unor personalități din România, incluzând subiecți ca Lucian Mândruță, Ana Ularu, Oana Pellea, Vlad Ivanov, Johnny Răducanu, Cristi Chivu, Gyuri Pașcu, Paul Ipate, Andreea Raicu, Medeea Marinescu, Horațiu Mălăele, Marius Moga, Radu Afrim, Radu Muntean, Tudor Chirilă, Doina Levința, Claudiu Bleonț, Ilie Năstase, Nadia Comăneci, Gheorghe Hagi, Marcel Iureș, Victor Rebengiuc, Gheorghe Dinică și alții. Alex Gâlmeanu spune că în această serie de portrete atipice a adunat oameni pe care a avut șansa să îi cunoască cu ajutorul aparatului de fotografiat și că proiectul evoluează în permanență, fiind completat de fiecare dată când autorul va fotografia subiecți relevanți[136].

Seria de imagini „People I Know” a fost expusă public pentru prima dată în anul 2005, într-una dintre sălile Muzeului Național de Artă Contemporană din București[11]. Expoziția a fost și primul astfel de eveniment solo al fotografului. Ulterior seria a fost expusă în Paris[18] în anul 2008 (sub patronajul Ambasadorului Român în Franța, Teodor Baconschi[18]), precum și în Toulouse[37] în anul 2010, ambele evenimente fiind organizate de Institutul Cultural Român din Paris.

Despre seria "People I Know" au relatat de-a lungul timpului diverse publicații și entități de presă, printre care: Hotnews.ro[18][136], Viva[137][138][139], Suplimentul de cultură[140], Antena 3[141], Le Courrier des Balkans[142], Evenimentul Zilei[143][144], La Couture[145], Story Magazine[146], Unica[147], Bolero Magazine[148], TV Mania[149], Igloo[150], Adevărul[11], România Liberă[151], Cotidianul[152], Jurnalul[153].

Expozția "Portrete Subiective"

modificare

În septembrie 2011, la invitația Institutului Cultural Român din Londra, Alex Gâlmeanu a expus seria „Portrete Subiective” în Reykjavik, Islanda, în cadrul Reykjavik International Film Festival[154]. Expoziția a adunat fotografii portretizând diverse personalități ale filmului și teatrului românesc, printre care: Gheorghe Dinică, Șerban Ionescu, Vlad Ivanov, Marius Manole, Medeea Marinescu, Horațiu Mălăele, Oana Pellea, Victor Rebengiuc, Ana Ularu, Andi Vasluianu, etc. Cu această ocazie, Alex Gâlmeanu a fost considerat ca fiind primul fotograf român care a expus în Islanda.[43]

Seria „Portrete Subiective” a fost expusă si în Cork, Irlanda, în cadrul Cork Film Festival, în noiembrie 2011, de asemenea în organizarea Institutului Cultural Român din Londra[44][155][156][157].

Despre seria "Portrete Subiective" au scris, printre alții: Viva[158], Hotnews[159], Gazeta de Cluj[160], Observatorul Cultural[161], etc.

Proiectul Anastasia

modificare

În cadrul acestui proiect, pornit în 2003, Alex Gâlmeanu o fotografiază pe Anastasia Olaru în fiecare octombrie, an de an. Anastasia avea 10 ani când Alex i‑a făcut primul portret, după o ședință foto cu tatăl ei, jurnalistul Andrei Gheorghe. Coincidența a făcut ca în următorul octombrie, în 2004, Anastasia să revină în studioul fotografului, într-un context similar, moment în care Gâlmeanu a realizat cea de a doua imagine a proiectului[9]. Următoarele întâlniri au fost premeditate, proiectul adunând până în momentul de față o serie de nouăsprezece imagini care documentează drumul Anastasiei de la copil la femeie. Proiectul se află în desfășurare, iar autorul declară că îl va continua atât timp cât va fi posibil[8].

Un moment special a fost reprezentat de fotografia cu numărul optsprezece, care a fost realizată la distanță, via internet[162], cu Alex Gâlmeanu aflat în studioul lui din București și Anastasia aflată într-un studio foto din Londra, acolo unde locuiește. Realizarea acestei ședințe foto la distanță a fost necesară din cauza măsurilor luate de autorități pentru stoparea pandemiei de Covid 19 în anul 2020, Anastasiei fiindu-i imposibil să călătorească. Din 2021 întâlnirile dintre cei doi și-au reluat cursul firesc și au avut loc în studioul fotografului.

Despre proiect au relatat de-a lungul timpului DOR[8], SUB 25[9], B265.ro[163] Perfecte.ro[164], Antena 3[165], etc.

Muzeul de Fotografie

modificare

Pornit în anul 2006, Muzeul de Fotografie este un proiect exclusiv online, creat sub forma unui jurnal (blog) cu teme fotografice de arhivă, în care Alex Gâlmeanu publică, într-un mod eclectic, fotografii și studii despre imagini culese din diverse arhive sau colecții oficiale sau private. Proiectul, inițial pornit dintr-o pasiune a autorului pentru fotografia de arhivă, se dorește a fi și un semnal care să declanșeze realizarea unui muzeu de fotografie real, despre care Gâlmeanu crede că România are nevoie[15]. În cadrul acestui proiect, artistul a reușit să alcătuiască o proprie colecție de fotografie care include, printre alte repere, cea mai veche fotografie aeriană cunoscută până acum a centrului capitalei[166].

Despre Muzeul de Fotografie au scris, printre altii: DOR[2], Revista Arta[167], Republica[15], Șapte Seri[13], F64[14], B365[16], Adevărul[3], Revista Propagarta[168].

Filmul documentar "Spioni de ocazie"

modificare

Alex Gâlmeanu a lucrat ca director de imagine pentru filmul documentar "Spioni de ocazie"[89], în regia Oanei Bujgoi Giurgiu și produs de Libra Flim[90]. Subiectul filmului este legat de un episod al celui de Al Doilea Război Mondial, mai exact din primăvara anului 1944, atunci când biroul serviciului secret MI5 din Cairo a decis recrutarea unor spioni pentru organizarea unei posibile evadări a unor prizonieri de război din Europa de Est.[91]. Responsabilitatea lui Gâlmeanu a fost să fotografieze scene de luptă, sau alte scene relevante, reconstituite conform documentelor vremii, cu roluri interpretate de către actori contemporani. Regizorul Oana Bujgoi Giurgiu a ales să ilustreze întreaga poveste a filmului cu ajutorul acestor fotografii regizate, într-un montaj intercalat cu documente originale ale vremii.

Filmul a avut premieră în cadrul Transilvania Internațional Film Festival (TIFF) organizat în Cluj în iunie 2021[91], dar a fost proiectat și în cadrul Astra Film Festival (unde a fost premiat cu "mențiune specială")[169][170], TIFF Oradea[171], respectiv Cinefest Miscoloc Film Festival (Ungaria)[172], toate cele trei proiecții având loc în septembrie 2021. Pelicula a avut premiera de gală în București, la 27 aprilie 2022, într-una din sălile Muzeului Național de Artă al României, intrând apoi și în rețeaua de cinematografe românească, din 29 aprilie 2022[92][93][94][173]. În 2023, "Spioni de ocazie" a caștigat titlul de "Cel mai bun film documentar" la Gala Premiilor Gopo 2023[95][96][97][98], precum și "Premiul pentru film documentar" în cadrul Galei Premiilor UCIN 2023[99][100].

O parte dintre fotografiile realizate de Alex Gâlmeanu, utilizate în montajul filmului, au fost prezentate publicului și sub forma unei expoziții foto tematice în cadrul TIFF Oradea[174], dar și în contextul premierei de gala din București.

Despre filmul documentar "Spioni de ocazie" au relatat, printre alții: Jurnalul[175][93], Bihoreanul[176], Liternet[177], All About Romanian Cinema[170], Adevărul[92], Radio România Cultural[94], Radio România Cluj[178], News.ro[173], Ziua de Cluj[179], TV Mania[180], Ziua de Constanța[181] etc.

"Proiect 112"

modificare

Realizat pe parcursul anului 2009, organizat de Mihaela Berciu și fotografiat de Alex Gâlmeanu, proiectul "Proiect 112" s-a concretizat sub forma unei serii fotografice cu scop social. Prin acest demers, autorii s-au implicat într-un discurs orientat împotriva violenței domestice. În proiect au fost invitate 24 de personalități masculine din România, interpretând victime ale acestui tip de violență. Vizual, în imaginile realizate de către Gâlmeanu, personalitățile fotografiate prezentau urme, traume, edemuri și răni provocate de o presupusă violență fizică (urme realizate cu tehnici de machiaj și efecte speciale cinematografice). Au fost alese exclusiv personalități masculine în ideea că bărbații, care, statistic vorbind, sunt principalii agresori în cazurile de violență domestică, experimentează posibilele consecințele acestui tip de violență pe propria lor piele[34]. Printre personalitățile invitate în proiect s-au numărat: Ilie Năstase, Andi Moisescu, Dragoș Bucurenci, Lucian Mândruță, Andrei Gheorghe, Cătălin Ștefănescu, Cristian Mungiu, Tudor Giurgiu, etc.

“Proiectul 112” a fost expus inițial în București, în 2009, în foaierul Bibliotecii Central-Universitare, unde fotografiile în ediție limitată au fost licitate în scopuri caritabile. Ulterior, în acelaș an, seria de imagini a fost expusă și în Iași, Timișoara, Cluj[35] și Suceava[36]. În ocazii separate, proiectul a fost re-expus în cadrul Festivalului Mătăsari[182], în 2011, precum și în cadrul Zilelor Filmului German organizat de Goethe-Institut, în 2014.[183][184][185] (ambele evenimente având loc în București).

Despre proiect, printre alte entitați, au relatat: Hotnews[34], Eva.ro[186], News Bucovina[36], Metropotam[6], Cluj Life[35], Unica, Esquire[187], Q Magazine[188], Libertatea[189], Realitatea TV[190], Evenimentul Zilei[191], Jurnalul[192].

Filmul pierdut, developat dupa 42 de ani. Recuperarea unor imagini din anii '70

modificare

Alex Gâlmeanu, achiziționând în 2016 un aparat de fotografiat vechi, a descoperit în interiorul acestuia un film expus dar încă nedevelopat. Fotograful a developat pelicula cu succes, descoperind imagini de la ceea ce părea a fi o nuntă organizată în Anglia, în anii '70. Gâlmeanu a publicat pozele pe conturile lui de social media[193], rugându-i pe cei care îl urmăresc să îl ajute la identificarea personajelor portretizate, fotograful dorind să returneze clișeele celor fotografiați în urmă cu mai bine de 40 de ani. Informația s-a propagat rapid din România până în Anglia unde căutarea mirilor a fost preluată de Daily Mail[194] și BBC. Într-un final, BBC.[195] a reușit identificarea mirilor, iar Alex Gâlmeanu a avut succes în inițiativa lui de a returna subiectior aceste imagini realizate cu decenii în urmă și recuperate norocos în 2016.

Subiectul s-a propagat rapid și către alte publicații din lume, articole relevante apărând, printre altele, în The Sun[196] și The Huffington Post[197]. Mențiuni despre acest subiect au apărut și în presa românească, precum Libertatea[198][199] și Life.ro[200], printre altele.

Alte repere

modificare

Expoziții Foto, proiecții video, instalații (selecție)

modificare
  • „People I Know” expoziție fotografică Muzeului Național de Artă Contemporană (aprilie 2005, București, România)[11]
  • „Audi Academy Awards", expoziție fotografică de grup, concurs, (aprilie 2006, București, România)[201][202]
  • „Ma Roumanie”, expoziție fotografică, ICR Paris, (noiembrie 2007, Nantes, Franța)[17]
  • „People I Know”, expoziție fotografică, ICR Paris, (aprilie 2008, Paris, Franța)[203][204]
  • „Proiect 112″, expoziție fotografică (martie - aprilie 2009, București, România)[34][191][6][187][188][189][190][192]
  • „Proiect 112″, expoziție fotografică (mai 2009, Iași, Timișoara, Cluj, Suceava, România)[36]
  • "Contact Lenses", expoziție fotografică, Artmark, (noiembrie 2009, București, România)[205]
  • „People I Know” expoziție fotografică, ICR Paris, (mai 2010, Toulouse, Franța)[206]
  • „România – 50 de ani de istorie la feminin” expoziție fotografică, curator (august 2010, Constanța, octombrie 2010, Iași, Cluj, Timisoara, România)
  • „Cel mai fericit dintre pământeni”[207], proiecție film în cadru Cinemaiubit Film Festival (decembrie 2010, București, România)
  • "Corpul supravegheat / Body under surveillance", proiecție film, expoziție multidisciplinară colectivă, Victoria Art Gallery (martie 2011, București, România)[208][209][210][211]
  • „Cover Story” proiecție video în cadrul Short’s UP Festival (martie 2011, București, România)
  • „Project 112”, expoziție fotografică, Festival Mătăsari (iunie 2011, București, România)[182]
  • „Subjective Portraits”, expoziție fotografică, ICR Londra, (septembrie 2011, Reykjavik, Islanda)[212][213]
  • „Subjective Portraits”, expoziție fotografică, Cork Film Festival, ICR Londra, (noiembrie 2011, Cork, Irlanda)[44][156][157][155]
  • „Subjective Portraits”, expoziție fotografică, Escargot, (noiembrie 2011, București, România)[214]
  • "Povestea continuă", expoziție fotografică, proiect social, Teatrul Odeon (ianuarie 2012, București, România)[215][216]
  • "Body World II", proiecție film, expoziție multidisciplinară colectivă, Victoria Art Gallery (aprilie 2012, București, România)[217]
  • „Awaken Thee, Romanian!” proiecție film în cadrul BIEFF (decemberie 2013, București, România)[218][219]
  • „Project 112“, expoziție fotografică, Studio Cinema, Zilele Filmului German (septembrie 2014, București, România)[183][184][185]
  • „What About Y[our] Memory?“ expoziție de grup, Muzeului Național de Artă Contemporană (noiembrie 2014, București, România)[220][221]
  • „On Photography” proiecție film în cadrul BIEFF (decembrie 2014, București, România)[222][223][224]
  • „The 5 Minutes Portrait” instalație / proiecție video în cadrul World Press Photo (mai 2015, București, România)
  • „The 5 Minutes Portrait” instalație / proiecție video în cadrul Short’s UP Festival (iunie 2015, București, România)[225][226][227]
  • "Nostalgia", expoziție foto, video, instalație, Ebienale #3, AnnArt Gallery (septembrie 2015, București, România)[228]
  • "Internetics Digital Week", instalatie video, expozitie de grup (noiembrie 2016, București, România)[229][230]
  • "Dada Roots", expoziției multidisciplinară colectivă, proiecție film și expozitie foto, ICR Varșovia, Centre of Contemporary Art in Torun, (decembrie 2016, Torun, Polonia)[45][46][47]
  • "People from Uber", expoziție fotografică (iulie 2017, București, România[231]
  • "Cu ochii pe pereții lumii", expoziție fotografică, Qreator (septembrie 2018, București, România)[232]
  • „The 5 Minutes Portrait” instalație / proiecție video, Qreator (octombrie 2018, București, România)[233]
  • „Proiectul 100“, expoziție fotografică (decembrie 2018, București, România)[234]
  • "Spioni de Ocazie", proiecție film în cadrul TIFF Cluj (iunie 2021, Cluj, România)[91]
  • "Spioni de Ocazie", proiecție film în cadrul TIFF Oradea (septembrie 2021, Oradea, România)[171]
  • "Spioni de Ocazie", expoziție foto în cadrul TIFF Oradea (septembrie 2021, Oradea, România)[174]
  • "Spioni de Ocazie", proiecție film în cadrul Astra Film Festival (septembrie 2021, Sibiu, România)[169]
  • "Spioni de Ocazie", proiecție film în cadrul Cinefest Miscoloc Film Festival (septembrie 2021, Miskolc, Ungaria)[172]
  • „Frumusețea unui oraș”, expoziție multidisciplinară colectivă ARCEN - LMBSC (mai 2023, București, România)[235][236][237][238][239][240][241]

Legături externe

modificare

Interviuri și apariții în presă (selecție)

modificare

Note

modificare
  1. ^ a b Constantinoiu, Marina (). „Alex Gâlmeanu, fotograful care a imortalizat și președinți de stat și oameni care locuiau în canale: "La un zâmbet fain participă și degetele de la picioare"”. Digi 24. Accesat în . 
  2. ^ a b c Medeea Stan (). „Imagini cu atunci”. DoR Nr.23. Accesat în . 
  3. ^ a b Cheroiu, Alexandra (). „INTERVIU Alex Gâlmeanu, fotograf: „Am avut șansa să îi fotografiez pe toți președinții României postdecembriste"”. Adevarul. Accesat în . 
  4. ^ Gâlmeanu, Alex (). „Fotografie”. Revista Salut Nr.43. p. 31. 
  5. ^ Redactia Antena 1 (). „Români care dezvoltă România. Artistul din lumină”. Antena 1. Accesat în . 
  6. ^ a b c Ana. „Profil de artist: Alex Galmeanu”. Metropotam. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Gâlmeanu, Alex (mai 1998). „Fotografie de copertă Adrian Pintea”. Revista 2000 Plus Nr.5. pp. copertă. ISSN 1453-5122. 
  8. ^ a b c Pițurlea, Gabriela (). „De 15 ori octombrie”. Decat o Revistă nr.30. Accesat în . 
  9. ^ a b c Pițurlea, Gabriela (). „Anastasia, Anul 11”. SUB 25. Accesat în . 
  10. ^ Production Paradise. „Alex Galmeanu from Bucharest | Production Paradise” (în engleză). Spotlight Magazine Nov 2013. Accesat în . 
  11. ^ a b c d Argint, Iulia (). „Vedete în ipostaze inedite pe pereții Casei Poporului”. Adevarul nr. 4605. 
  12. ^ Alex Galmeanu. „Muzeul de fotografie”. Accesat în . 
  13. ^ a b „Muzeul de fotografie - O inițiativă Alex Gâlmeanu | Sapte Seri”. www.sapteseri.ro. Accesat în . [nefuncțională – arhivă]
  14. ^ a b Raluca Antuca (). „Alex Gâlmeanu prezintă povestea Muzeului de Fotografie”. F64 Blog. Accesat în . 
  15. ^ a b c Cristina Stănciulescu. „Alex Gâlmeanu: „România are toate motivele să aibă un muzeu de fotografie și, totuși, nu-l are"”. republica.ro. Accesat în . 
  16. ^ a b „Primul muzeu de fotografie al României, lansat în mediul virtual. Un proiect marca Alex Gâlmeanu •”. B365. . Accesat în . 
  17. ^ a b „Alex Galmeanu isi expune fotografiile la Nantes”. www.hotnews.ro. Accesat în . 
  18. ^ a b c d e „Expozitie Alex Galmeanu la Paris”. www.hotnews.ro. Accesat în . 
  19. ^ Gâlmeanu, Alex (septembrie 2009). „Fotografie de copertă Johnny Răducanu”. Esquire Magazine Nr.21, septembrie 2009. pp. copertă. ISSN 1843-4290. 
  20. ^ Gâlmeanu, Alex (decembrie 2010). „Fotografie de copertă Victor Rebengiuc”. Esquire Magazine Nr.7 (30)/2010-2011, decembrie 2010. pp. copertă. ISSN 1843-4290. 
  21. ^ Gâlmeanu, Alex (decembrie 2011). „Fotografie de copertă Vlad Ivanov”. Esquire Magazine Nr. 4(34)/2011-2011. pp. copertă. ISSN 1843-4290. 
  22. ^ Gâlmeanu, Alex (decembrie 2008). „Fotografie de copertă Horațiu Mălăele”. Esquire Magazine Nr. 14, decembrie 2008. pp. copertă. ISSN 1843-4290. 
  23. ^ Gâlmeanu, Alex (ianuarie 2013). „Fotografie de copertă Ilie Năstase”. Esquire Magazine Nr. 1(39)/2013, ianuarie 2013. pp. copertă. ISSN 1843-4290. 
  24. ^ Gâlmeanu, Alex (ianuarie 2015). „Fotografie de copertă Șerban Pavlu”. Esquire Magazine ianuarie 2015. pp. copertă. ISSN 1843-4290. 
  25. ^ Gâlmeanu, Alex (ianuarie 2016). „Fotografie de copertă Horia Tecău”. Esquire Magazine Nr. 1(51)/2016, ianuarie 2016. pp. copertă. ISSN 1843-4290. 
  26. ^ Gâlmeanu, Alex (septembrie 2009). „Fotografie de copertă Cyril Despres”. Men's Health magazine Nr. 8, septembrie 2009. pp. copertă. ISSN 1841-1657. 
  27. ^ Gâlmeanu, Alex (decembrie 2014). „Fotografie de copertă Felix Baumgarther”. Men's Health magazine nr.12, decembrie 2014. pp. copertă. ISSN 1841-1657. 
  28. ^ Gâlmeanu, Alex (octombrie 2017). „Fotografie de copertă Liam McIntyre”. Men's Health magazine Nr.10, octombrie 2017. pp. copertă. ISSN 1841-1657. 
  29. ^ Gâlmeanu, Alex (martie 2009). „Fotografie de copertă Andreea Raicu”. Marie Claire magazine, martie 2009. pp. copertă. ISSN 2247-9031. 
  30. ^ Gâlmeanu, Alex (iunie 2017). „Fotografie de copertă Andreea Raicu”. Marie Claire magazine, iunie 2017. pp. copertă. ISSN 2247-9031. 
  31. ^ Gâlmeanu, Alex (mai 2011). „Fotografie de copertă Ana Ularu”. Marie Claire magazine, mai 2011. pp. copertă. ISSN 2247-9031. 
  32. ^ Gâlmeanu, Alex (iunie 2018). „Fotografie de copertă Ana Ularu”. Marie Claire magazine Nr. 6(106), iunie 2018. pp. copertă. ISSN 2247-9031. 
  33. ^ Gâlmeanu, Alex (iulie 2019). „Fotografie de copertă Antonia Iacobescu”. Marie Claire magazine Nr.7-8 (118) iulie - august 2019. pp. copertă. ISSN 2247-9031. 
  34. ^ a b c d „Arta fotografica fata în fata cu teroarea violentei in familie”. www.hotnews.ro. Accesat în . 
  35. ^ a b c Gabriel (). „Proiectul 112 ajunge si la Cluj Napoca” (în engleză). CLUJLIFE - Te scoate din casă!. Accesat în . 
  36. ^ a b c d irinado (). „Proiectul fotografic 112, la Iulius Mall”. NewsBucovina. Accesat în . 
  37. ^ a b „« People I know » : o expoziție de Alexandru Gâlmeanu, intre 4 mai si 4 iunie”. www.icr.ro. Accesat în . 
  38. ^ Gâlmeanu, Alex (decembrie 2011). „Fotografie de copertă”. Harper's Bazaar magazine, Nr. 4(21)/2011, decembrie 2011. pp. copertă. ISSN 1843-4312. 
  39. ^ Gâlmeanu, Alex (iulie 2012). „Fotografie de copertă”. Harper's Bazaar magazine Nr.3(24)/2012, iulie 2012. pp. copertă. ISSN 1843-4312. 
  40. ^ Gâlmeanu, Alex (noiembrie 2012). „Fotografie de copertă”. Harper's Bazaar magazine Nr. 5(26)/2012, noiembrie 2012. pp. copertă. ISSN 1843-4312. 
  41. ^ Gâlmeanu, Alex (noiembrie 2014). „Fotografie de copertă”. Harper's Bazaar magazine nr. 6(38)/2014, noiembrie 2014. pp. copertă. ISSN 1843-4312. 
  42. ^ Gâlmeanu, Alex (noiembrie 2021). „Fotografie de copertă”. Harper's Bazaar magazine Nr. 11(108), noiembrie 2021. pp. copertă. ISSN 1843-4312. 
  43. ^ a b Cultural Institute, Romanian (). „Subjective Portraits: photography exhibition by Alex Galmeanu in Reykjavik”. Romanian Cultural Institute London. Accesat în . 
  44. ^ a b c „Cork Film Festival in Ireland focuses on Romanian Cinema | ICR London”. www.icr-london.co.uk. Accesat în . 
  45. ^ a b Centre Of Contemporary Art in Torun (). „Exhibition / Dada Roots” (în poloneză). Centre Of Contemporary Art in Torun. Accesat în . 
  46. ^ a b „DADA ROOTS, la Centrul pentru Artă Contemporană din Toruń, Polonia”. www.icr.ro. Accesat în . 
  47. ^ a b Doinel Tronaru. „„Rădăcinile Dada", revelate în Polonia de studenții și absolvenții UNARTE bucureșteni”. adevarul.ro. Accesat în . 
  48. ^ „The Power of Storytelling - primul seminar, cu Alex Gâlmeanu - Fundația Friends For Friends” (în engleză). www.ffff.ro. . Accesat în . 
  49. ^ „Seminariile The Power of Storytelling, cu Alex Galmeanu | Fundația Calea Victoriei – Cursuri și evenimente culturale”. Accesat în . 
  50. ^ „Seminariile The Power of Storytelling - Alex Gâlmeanu, 15 februarie”. DoR. . Accesat în . 
  51. ^ „The Power of Storytelling Cluj Edition”. The Power of Storytelling. Accesat în . 
  52. ^ „The Power of Storytelling”. www.zilesinopti.ro. Accesat în . 
  53. ^ TED.com. „TEDx Iași, pagină eveniment, 14 mai 2016”. www.ted.com. Accesat în . 
  54. ^ „Time to Act - 7 ani de TEDx la Iași”. www.ziaruldeiasi.ro. Accesat în . 
  55. ^ Cazacu, Marian (). „Webstock – cel mai mare festival de social media”. Evensys. Accesat în . 
  56. ^ „Cătălin Ștefănescu în dialog cu fotograful Alex Gâlmeanu la TVR 1”. TVmania.ro. . Accesat în . 
  57. ^ „Alex Gâlmeanu a fost la Garantat 100%, pe TVR1 | VIDEO” (în Romanian). TVR.RO. Accesat în . 
  58. ^ „Ana, mon amour (2017)”. Cinemagia. Accesat în . 
  59. ^ „My pictures on "Ana, mon amour" movie posters” (în engleză). Alex Galmeanu's Blog. . Accesat în . 
  60. ^ Gulea, Stere (), Moromete Family: On the Edge of Time, Centrul National al Cinematografiei (CNC), HBO Romania, Libra Film Productions, accesat în  
  61. ^ „Fenomenul „Moromeții 2". Revelația pe care o aduce un film românesc, alb-negru”. www.digi24.ro. Accesat în . 
  62. ^ Alina Mitran (). „„Moromeții 2" ajunge la Caracal pe 8 noiembrie. Regizor: „Am vrut să duc până la capăt epopeea acestor personaje"”. adevarul.ro. Accesat în . 
  63. ^ Roman, Ziarul de (). „Caravana filmului „Moromeții 2" ajunge în județul Neamț » Ziarul de Roman”. Ziarul de Roman. Accesat în . 
  64. ^ accentmedia (). „Caravana„Moromeții 2" ajunge în Județul Hunedoara”. Accent Media - presa judetului Hunedoara. Accesat în . [nefuncțională – arhivă]
  65. ^ „Filmul "Moromeții 2" va avea premiera națională pe 5 noiembrie la Sala Palatului din Capitală” (în Romanian). jurnalul.ro. Accesat în . 
  66. ^ „Video Moromeții 2, premiera de gală” (în Romanian). Stiri.tvr.ro. Accesat în . 
  67. ^ Cuvântul Liber (). „Caravana „Moromeţii 2" ajunge în judeţul Mureş”. Cuvântul Liber, anul 30, nr. 219. p. 9. 
  68. ^ Ciorniciuc, Radu (), Acasa, My Home, Manifest Film, HBO Europe, HBO Romania, accesat în  
  69. ^ „Acasă, My Home”. IQads. Accesat în . 
  70. ^ Menghini, Santiago (), No One Gets Out Alive, Imaginarium Productions, accesat în  
  71. ^ Alex Gâlmeanu (). „Poster photo for the movie "No One Gets Out Alive" - Netflix” (în engleză). Alex Galmeanu's Blog. Accesat în . 
  72. ^ Django, Atlantique Productions, Canal+, Cattleya, accesat în  
  73. ^ Alex Galmeanu (). „The pictures for the poster of the Django series” (în engleză). Alex Galmeanu's Blog. Accesat în . 
  74. ^ Lubiie (). „Quand DJANGO raconte son Far West en série !” (în franceză). Lubie en Série. Accesat în . 
  75. ^ Ludovic, Belzamine. „La série western évènement DJANGO débarque sur Canal+ à partir du 13 février” (în franceză). Megazap. Accesat în . 
  76. ^ „Django : la série en streaming” (în franceză). myCANAL. Accesat în . 
  77. ^ „DIPLOMA 2018 // MEET THE CREATIVE BOARD”. Accesat în . 
  78. ^ „DIPLOMA 2019 // MEET THE CREATIVE BOARD”. institute.ro. Accesat în . 
  79. ^ „MEET THE CREATIVE BOARD OF DIPLOMA 2020” (în engleză). diplomafestival.ro. Accesat în . 
  80. ^ „BOARD CREATIV 2021” (în engleză). diplomafestival.ro. Accesat în . 
  81. ^ „ALEX GÂLMEANU” (în engleză). diplomafestival.ro. Accesat în . 
  82. ^ „Peste 450 de lucrări înscrise la ediția a IX-a DIPLOMA Show, festivalul noii generații de artiști, arhitecți și designeri români”. IQads. Accesat în . 
  83. ^ „Fotograful Alex Gâlmeanu, Ambasador DIPLOMA Show 2022, despre noile generații de creatori români”. spotmedia.ro. . Accesat în . 
  84. ^ „„Iubesc Bucureștiul primăvara și toamna. Are o lumină excelentă pentru un fotograf" Secretele și minunile orașului, prin ochii lui Alex Gâlmeanu”. B365. . Accesat în . 
  85. ^ Aura Marinescu. „INTERVIU - Fotograful Alex Gâlmeanu, ambasador DIPLOMA Show: „Festivalul este o formă de energie comună, un agregator de artă"”. News.ro. Accesat în . 
  86. ^ „Alex Gâlmeanu despre Diploma Show 2022: „Nu cred că există un loc mai bun pentru o analiză a industriei creative și a momentului la care se află ea acum" -”. weinvent.ro. . Accesat în . 
  87. ^ „Licitația de Artă Postbelică și Contemporană #353/2020”. www.artmark.ro. Accesat în . 
  88. ^ „Licitația de Artă Postbelică și Contemporană #353/2020”. www.artmark.ro. Accesat în . 
  89. ^ a b Cinemagia. „Spioni de ocazie (2021)”. Cinemagia. Accesat în . 
  90. ^ a b „Occasional Spies / Spioni de ocazie (2021) – Libra Film Productions” (în engleză). Libra Film. Arhivat din original la . Accesat în . 
  91. ^ a b c d „Spioni de ocazie”. tiff.ro. Accesat în . 
  92. ^ a b c „„Spioni de ocazie", un documentar românesc ce spune povestea spionilor civili din cel de-al Doilea Război Mondial, în cinema din 29 aprilie VIDEO” (în engleză). adevarul.ro. . Accesat în . 
  93. ^ a b c „Spioni de ocazie intră în cinema pe 29 aprilie” (în Romanian). jurnalul.ro. Accesat în . 
  94. ^ a b c „„Regretăm că nu am ajuns mai devreme. Poate am fi reușit să oprim nenorocirile" Un documentar românesc spune povestea spionilor civili din cel de-al doilea Război Mondial: Spioni de ocazie intră în cinema pe 29 aprilie – Radio România Cultural”. Radio România Cultural. Accesat în . 
  95. ^ a b „Premiile Gopo 2023 - Lista completă a câștigătorilor ediției 17”. www.protv.ro. Accesat în . 
  96. ^ a b „Gala Premiilor Gopo 2023 - „Oameni de treabă", cel mai bun film de lungmetraj. Filmul lui Paul Negoescu a câștigat cele mai importante premii, printre care și cel pentru cea mai bună regie”. www.hotnews.ro. Accesat în . 
  97. ^ a b „Lista câștigătorilor de la Gala Premiilor Gopo 2023. Filmul care a produs surpriza serii”. click.ro. Accesat în . 
  98. ^ a b Vidoi, Bianca (). „Premiile Gopo 2023. Lista completă a câștigătorilor de anul acesta”. Kanal D Romania. Accesat în . 
  99. ^ a b UCIN. „Laureaţii celei de a 51-a ediţii a Galei Premiilor UCIN 2023”. ucin.ro. Accesat în . 
  100. ^ a b UCIN. „Laureaţii celei de a 51-a ediţii a Galei Premiilor UCIN 2023” (PDF). UCIN. Accesat în . 
  101. ^ Kowal, Wally (). Accidentally Wes Anderson. p. 230, 231. ISBN 978-0-316-49273-7. 
  102. ^ Koval, Wally (), Accidentally Wes Anderson, Amanda Koval, Wes Anderson, Domenica Alioto (ed. First edition), ISBN 978-0-316-49273-7, OCLC 1139767660, accesat în  
  103. ^ Julien, Burri (), „A Bucarest, sur les pas de Mircea Cartarescu”, Le Temps - T Magazine, Le magazine du Temps (în franceză) (publicat la ), pp. 49–53, ISSN 1423-3967, accesat în  
  104. ^ „Meteorologie: „ceva magic atât de simplu spus, o stare de complicitate și complot", Ana Ularu – Radio România Cultural” (în engleză). Accesat în . 
  105. ^ „Oigăn, Ana Ularu și Alex Gâlmeanu fac echipă pentru piesa "Meteorologie"”. RFI România: Actualitate, informații, știri în direct. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  106. ^ „Ana Ularu, colaborare cu Oigăn (Kumm), cu un clip de Alex Gâlmeanu: Meteorologie, „ceva magic atât de simplu spus, o stare de complicitate și complot"” (în Romanian). jurnalul.ro. Accesat în . 
  107. ^ Oxi (). „Ana Ularu, colaborare cu Oigăn (Kumm) într-un clip de Alex Gâlmeanu”. PropagArta. Accesat în . 
  108. ^ radiomplus (). „Oigăn, Ana Ularu și Alex Gâlmeanu fac echipă pentru videoclipul "Meteorologie"”. Radio Mplus. Accesat în . 
  109. ^ „Licitația de Carte, inclusiv o Colecție de Fotografie #461/2022”. www.artmark.ro. Accesat în . 
  110. ^ Alexandra Badicioiu Matei (). „#AtingeriNedorite. "Agresiunea sexuală și discuțiile despre sex sunt subiecte tabu în România. Oscilăm între "e prea mic" și "a aflat singur până la vârsta..”. IQads. Accesat în . 
  111. ^ „Participanti & Proiecte - Atingeri Nedorite”. galasocietatiicivile.ro. Accesat în . 
  112. ^ „Winnerlist 2022 | Digital Communication Awards 2022” (în engleză). . Accesat în . 
  113. ^ „Winners 2022 | European Excellence Awards” (în engleză). Accesat în . 
  114. ^ „Gala Societății Civile - Castigatori”. www.galasocietatiicivile.ro. Accesat în . 
  115. ^ „Romanian PR Award XX și-a desemnat câștigătorii”. IQads. Accesat în . 
  116. ^ „Ediția #12 a Premiilor Superscrieri” (în engleză). Fundaţia Friends For Friends. Accesat în . 
  117. ^ „Cel mai bun jurnalism din România premiat în cadrul Galei Superscrieri #12”. IQads. Accesat în . 
  118. ^ Trincia, Andy (), „It Might Be Time to Consider Timisoara”, The New York Times (în engleză), ISSN 0362-4331, accesat în  
  119. ^ alex_galmeanu (). „Working for The New York Times” (în engleză). Alex Galmeanu's Blog. Accesat în . 
  120. ^ a b „Fotograful Alex Gâlmeanu, proiect special pentru The New York Times”. Paginademedia.ro. . Accesat în . 
  121. ^ TRINCIA, ANDY (). „Experience a Cosmopolitan Vibe in Romania”. The New York Times (USA). p. c8. 
  122. ^ a b alex_galmeanu (). „My pictures in The New York Times, US and International print editions” (în engleză). Alex Galmeanu's Blog. Accesat în . 
  123. ^ TRINCIA, ANDY (). „Experience a cosmopolitan vibe in Romania”. The New York Times International Edition (International Edition). p. 19. 
  124. ^ „Timișoara, elogiată într-un articol din New York Times: „Un oraș autentic și multicultural"”. adevarul.ro. . Accesat în . 
  125. ^ „Timișoara, lăudată de New York Times: oraș autentic, plin de viață..”. Express de Banat. . Accesat în . 
  126. ^ „Dominic Fritz bucuros de recenzia pe care New York Times o face Timișoarei: oraș autentic, plin de viață și multicultural”. Buletin de Timișoara. Accesat în . 
  127. ^ P, M. (). „New York Times, despre Timișoara: „Oraș autentic, plin de viață și multicultural"”. Editia de Timis. Accesat în . [nefuncțională – arhivă]
  128. ^ Marin, Moise (). „Timișoara în ochii celor de la New York Times: Un Oraș Autentic și Plin de Viață”. Tele 9TV. Accesat în . 
  129. ^ „Timișoara, lăudată în prestigioasa publicație New York Times”. Accesat în . [nefuncțională – arhivă]
  130. ^ Nuță-Stoica, Gabriel (). „Orașul Timișoara, elogiat într-un articol amplu în New York Times: "Autentic, plin de viață și multicultural"”. www.stiridiaspora.ro. Accesat în . 
  131. ^ Ivascu, Adrian (). „New York Times evidențiază frumusețea și arhitectura deosebită a Timișoarei”. Ghidul Banatului. Accesat în . 
  132. ^ IncomodTm (). „Timișoara, lăudată de New York Times”. IncomodTm. Accesat în . 
  133. ^ Popescu, Mara (). „Articol elogios despre Timisoara in New York Times: "Un oras romanesc autentic, in care merita sa locuiesti"”. Aktual24. Accesat în . 
  134. ^ Today, Transylvania (). „The New York Times: It Might Be Time to Consider Timisoara | Transylvania Today®” (în engleză). Accesat în . 
  135. ^ „The New York Times feature explores Timișoara: It is a genuine, livable and multicultural place” (în engleză). Romania Insider. . Accesat în . 
  136. ^ a b „Expozitia "People I Know" de Alex Galmeanu ajunge si la Toulouse”. www.hotnews.ro. Accesat în . 
  137. ^ „Alex Galmeanu - People I Know”. Viva.ro. . Accesat în . 
  138. ^ „Expoziție cu vedete”. Viva. . p. 110-111. 
  139. ^ „Alex Galmeanu expune la Paris”. Viva.ro. . Accesat în . 
  140. ^ „Oamenii pe care ii cunoaste Alex Galmeanu au ajuns la Toulouse”. Suplimentul de cultură. Accesat în . 
  141. ^ „Alex Gâlmeanu își prezintă fotografiile portret la Paris (FOTO)” (în Romanian). www.antena3.ro. Accesat în . 
  142. ^ „Alex Galmeanu exposé chez Agent Double” (în franceză). Le Courrier des Balkans. Accesat în . 
  143. ^ Popescu, Ion (). „Expoziție foto: "Oameni pe care îi cunosc"”. Evenimentul Zilei. p. 19. 
  144. ^ Adam, Popescu. „Celebritățile României se afișează la Paris” (în Romanian). evz.ro. Accesat în . 
  145. ^ „People I Know - La couture” (în franceză). la-couture.com. . Accesat în . 
  146. ^ „Confesiuni prin fotografie”. Story Magazine 17/2005. . pp. 28, 29. 
  147. ^ Davidescu, Laura (). „Fotografii din București”. Unica. p. 160. 
  148. ^ „Expoziție fotografică”. Bolero Magazine. . p. 142. 
  149. ^ Capanu, Ioana (). „Galeria de vedete”. TV Mania nr.18/2005. p. 64. 
  150. ^ „Stire”. Igloo mai 2005. . p. 114. 
  151. ^ Durlan, R. (). „Alex Gâlmeanu, felicitat la scenă deschisă”. România Liberă. 
  152. ^ Visan, Cristiana (). „Vedetele din România, la expoziție în Franța”. Cotidianul. 
  153. ^ „Oameni pe care-i știe Gîlmeanu” (în Romanian). jurnalul.ro. Accesat în . 
  154. ^ „Portrete Subiective: expoziție de fotografie Alex Gâlmeanu la Reykjavik”. www.icr.ro. Accesat în . 
  155. ^ a b Cork Film Festival (). 56th Cork Film Festival Programme (Broșura oficială a festivalului). Cork Film Festival. p. 30. 
  156. ^ a b „Focus pe filmele românești la Cork Film Festival, Irelanda”. www.icr.ro. Accesat în . 
  157. ^ a b „Filme românești in cadrul Festivalului International de Film Corona | AMBASADA ROMÂNIEI în Irlanda”. dublin.mae.ro. Accesat în . 
  158. ^ „Portrete Subiective: expozitie de fotografie Alex Galmeanu la Reykjavik”. Viva.ro. . Accesat în . 
  159. ^ „Portrete Subiective: expoziție de fotografie Alex Gâlmeanu la Reykjavik”. www.hotnews.ro. Accesat în . 
  160. ^ Cluj, Gazeta de (). „Filmul românesc e invitatul special al Festivalului de la Reykjavik”. Ziar Gazeta de Cluj. Accesat în . 
  161. ^ „La zi”. Observator Cultural. Accesat în . 
  162. ^ Alex Gâlmeanu. „Anastasia, fotografia cu numărul 18 (realizată la distanță)”. Alex Gâlmeanu. Accesat în . 
  163. ^ admin. „Fiica lui Andrei Gheorghe, fotografiată timp de 9 ani, pe același scaun: Anastasia, de Alex Gâlmeanu”. B365.ro. Accesat în . 
  164. ^ „Fiica lui Andrei Gheorghe a fost fotografiata timp de 9 ani, in fiecare luna octombrie, pe acelasi scaun. Vezi cum s-a transformat”. Perfecte.ro. Accesat în . 
  165. ^ „FOTO Fiica lui Andrei Gheorghe o evoluție în imagini! Shooting-ul tribut pentru tatal ei!”. Antena 3. . Accesat în . 
  166. ^ Radu, Oltean (). Bucurestii Belle Epoque 1877-1916. Art Historia. p. 122. ISBN 9789730229233. 
  167. ^ Raluca Țurcanașu. „Am visat un Muzeu al Fotografiei”. revistaarta.ro. Accesat în . 
  168. ^ Popescu, Diana (). „Muzeul de fotografie - Istoria pe care o avem mereu sub ochi”. Propagarta nr. 1/2021. pp. 70–83. ISSN 2784-2657. 
  169. ^ a b „SPIONI DE OCAZIE”. www.astrafilm.ro. Arhivat din original la . Accesat în . 
  170. ^ a b „Spioni de ocazie (2020)”. aarc.ro. Accesat în . [nefuncțională – arhivă]
  171. ^ a b „Spioni de ocazie | TIFF Oradea”. oradea.tiff.ro. Accesat în . [nefuncțională]
  172. ^ a b „OCCASIONAL SPIES | CineFest” (în engleză). Accesat în . 
  173. ^ a b „„Spioni de ocazie", un documentar românesc ce spune povestea spionilor civili din cel de-al doilea Război Mondial, în cinema din 29 aprilie - VIDEO”. News.ro. Accesat în . 
  174. ^ a b „Poveștile care au cucerit publicul la ediția a 4-a a TIFF Oradea (FOTO)”. www.ebihoreanul.ro. Accesat în . 
  175. ^ „„Cinema sub clar de lună" cu Spioni de ocazie și filme de Oscar” (în Romanian). jurnalul.ro. Accesat în . 
  176. ^ „Poveștile care au cucerit publicul la ediția a 4-a a TIFF Oradea (FOTO)”. www.ebihoreanul.ro. Accesat în . 
  177. ^ „Mihai Brezeanu: Fotografii în nemișcare - Occasional Spies / Spioni de ocazie la TIFF, 2021”. LiterNet. Accesat în . 
  178. ^ „Documentarul „Spioni de ocazie", în cinematografe”. Radio Romania Cluj. . Accesat în . 
  179. ^ „Premiera filmului Spioni de Ocazie, în prezența echipei, la Cinema Victoria”. www.zcj.ro. Accesat în . 
  180. ^ „„Spioni de ocazie", un documentar românesc despre spionii civili din cel de-al doilea Război Mondial intră în cinema”. TVmania.ro. . Accesat în . 
  181. ^ „Centrul Cultural Județean Constanța anunță proiecția filmului „Spioni de Ocazie". Când va avea loc”. ZIUA de Constanta. . Accesat în . 
  182. ^ a b „Femei pe Mătăsari – Let's Do It, Romania! – Blogul” (în engleză). Accesat în . 
  183. ^ a b Dana Medar. „Zilele Filmului German la Cinema Studio”. aarc.ro. Arhivat din original la . Accesat în . 
  184. ^ a b Oana LĂZĂROIU. „Zilele Filmului German sau despre intimitatea unui mod de viață - Agentia de cArte”. Accesat în . 
  185. ^ a b Iulia Blaga (). „Zilele Filmului German la Bucuresti – memoria si cutele ei”. Suplimentul de cultură. Accesat în . 
  186. ^ „24 de barbati celebri fotografiati pentru victimele violentei domestice”. www.eva.ro. Accesat în . 
  187. ^ a b „Alex Gâlmeanu - Proiect 112”. Esquire editia mai 2009. . 
  188. ^ a b Păuna, Eveline (). „Și bărbații plâng cateodată”. Q Magazine nr.54. 
  189. ^ a b Dinica, Mirela (). „Așa arată bătuți de neveste”. Libertatea. 
  190. ^ a b Realitatea.NET (). „Proiect 112 - lupta impotriva violentei in familie prin intermediul fotografiilor”. Realitatea.NET. Accesat în . 
  191. ^ a b Adam Popescu. „Bătuți în scop caritabil” (în Romanian). evz.ro. Accesat în . 
  192. ^ a b Roxana Ioana Ancuta. „Victimă a violenței domestice” (în Romanian). jurnalul.ro. Accesat în . 
  193. ^ Alex Galmeanu. „The lost film – developed after 45 years”. alexgalmeanu.com. Accesat în . 
  194. ^ Lawrie, Alexander (). „Is this your wedding? Photographer's search for a mystery wedding couple seen in an old roll of film he found inside a 50-year-old camera he bought on eBay”. Daily Mail. Accesat în . 
  195. ^ BBC. „Family come forward in wedding snaps mystery”. Accesat în . 
  196. ^ Lawrie, Alexander (). „ARE THESE YOUR WEDDING PHOTOS? Photographer's hunt for mystery wedding couple pictured in old roll of film he found inside 50-year-old camera he bought on eBay”. The Sun. Accesat în . 
  197. ^ Nelson, Sara (). „Scottish Wedding Photos Developed 45 Years Later Spark Hunt For Couple”. The Huffington Post. Accesat în . 
  198. ^ Petre Dobrescu (). „Povestea unui aparat de fotografiat! Alex Gâlmeanu a găsit fotografii de la o nuntă din anii '70 și încearcă să dea de protagoniști”. Libertatea. Accesat în . 
  199. ^ Petre Dobrescu (). „Mister elucidat! Mirii care apar în fotografiile găsite de Alex Gâlmeanu au fost identificați”. Libertatea. Accesat în . 
  200. ^ Cristina Stănciulescu (). „Alex Gâlmeanu a descoperit fotografii de la o nuntă englezească de acum 42 de ani. BBC a intrat pe fir și a găsit mireasa!”. life.ro. Accesat în . 
  201. ^ Dimulescu, Andrei (). „Patru inele pentru cinci fotografi”. Audi Magazine nr. 2/2006. pp. 44–51. 
  202. ^ „Audi Photo Academy Awards”. Autoexpert nr.60 - iunie 2006. . 
  203. ^ 3, Antena (). „Alex Gâlmeanu își prezintă fotografiile portret la Paris”. Antena 3. Accesat în . 
  204. ^ D, S (). „Expozitie Alex Galmeanu la Paris”. HotNews. Accesat în . 
  205. ^ „Comunicat de presă: Expoziție Alex Gâlmeanu la Artmark în cadrul proiectului Contact Lenses”. LiterNet. Accesat în . 
  206. ^ Supliment, De Cultura (). „Oamenii pe care ii cunoaste Alex Galmeanu au ajuns la Toulouse”. Suplimentdecultura. Accesat în . 
  207. ^ „Cel mai fericit dintre pământeni (2010)”. Cinemagia. Accesat în . 
  208. ^ „CORPUL SUPRAVEGHEAT / BODY UNDER SURVEILLANCE”. www.artvictoria.ro. Accesat în . 
  209. ^ Corpul supravegheat, Petru Lucaci, UNARTE, , ISBN 978-606-8296-02-9, OCLC 895383823, accesat în  
  210. ^ „ARTE VIZUALE. Corpul supravegheat”. Observator Cultural. Accesat în . 
  211. ^ „CORPUL SUPRAVEGHEAT @ VICTORIA ART CENTER | Modernism” (în engleză). Accesat în . 
  212. ^ Romanian Cultural Institute, 24 septembrie 2009 (). „Subjective Portraits: photography exhibition by Alex Galmeanu in Reykjavik”. Romanian Cultural Institute. Accesat în . 
  213. ^ revista, Viva (). „Portrete Subiective: expozitie de fotografie Alex Galmeanu la Reykjavik”. Viva. Accesat în . 
  214. ^ „Portrete subiective de Alex Galmeanu - Zile si Nopti”. . Accesat în . 
  215. ^ „Expoziția de fotografie "Zâmbet pentru viitor"”. Teatrul Odeon. Accesat în . 
  216. ^ „Expozitie foto realizata de artistul Alex Galmeanu la Galeria Teatrului Odeon”. Artline.ro. Accesat în . 
  217. ^ „BODY WORLD II”. www.artvictoria.ro. Accesat în . 
  218. ^ „Experimental Film Festival to kick off in December”. Business Review. . Accesat în . 
  219. ^ „Comunicat de presă: Programul Bucharest International Experimental Film Festival, BIEFF, 2013”. LiterNet. Accesat în . 
  220. ^ „WHAT ABOUT Y[OUR] MEMORY”. Muzeul Național de Artă Contemporană. Accesat în . 
  221. ^ „What About Y[our] Memory” (în germană). kunstaspekte.de. Arhivat din original la . Accesat în . 
  222. ^ „Program BIEFF 2014”. dordeduca.ro. Accesat în . 
  223. ^ „BIEFF aduce in Romania cel mai recent film al maestrului cinema-ului de avangarda, Alejandro Jodorowsky | Cooperativa Urbană”. www.cooperativaurbana.ro. Accesat în . 
  224. ^ „Bucharest International Experimental Film Festival – BIEFF 2014”. Romania Pozitiva. . Accesat în . 
  225. ^ „Noaptea Lunga a Filmelor Scurte va fi deschisa de instalatia multimedia "5 minutes Portrait Project"”. Filme Artistice si Seriale pe Metropotam. Arhivat din original la . Accesat în . 
  226. ^ „"5 minutes Portrait Project" deschide Noaptea Lunga a Filmelor Scurte - Ziarul Metropolis”. Ziarul Metropolis. . Accesat în . 
  227. ^ „Cinefilii fac noapte lunga, maine, la Romexpo”. IQads. Accesat în . 
  228. ^ „EBienale#3 vernisează expoziția „Imagini Nostalgie" a fotografului Alex Gâlmeanu”. Revista Cariere. . Accesat în . 
  229. ^ „Program Internetics Digital Week 2016”. IQads. Accesat în . 
  230. ^ „Internetics Digital Week 2016 kicks off on November 14 – program highlights”. Business Review. . Accesat în . 
  231. ^ F64 (). „Expoziție Alex Gâlmeanu la F64: #OameniDinUber”. F64. Accesat în . 
  232. ^ „Cu ochii pe pereții lumii by Alex Gâlmeanu” (în engleză). Urban Sunsets. . Accesat în . 
  233. ^ „5 Minutes Portraits by Alex Gâlmeanu” (în engleză). Molecule-F. Accesat în . 
  234. ^ Georgescu, Catalin (). „„Proiectul 100, o performanță fotografică de ordin emoțional"”. Dor. Accesat în . 
  235. ^ „Primul Sezon Cultural la Casa Mița Biciclista Stabiliment Creativ se deschide, joi, 18 mai”. RFI România: Actualitate, informaţii, ştiri în direct. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  236. ^ Urban (). „Dan Perjovschi, primul artist care deschide sezonul cultural Casa La Mita Biciclista pe tema unui dialog intre frumusetea Parisului si a Bucurestiului. Vernisajul include un concert Nicolle Rochelle 5tet”. Urban. Accesat în . 
  237. ^ „Expoziția „Frumusețea unui Oraș" deschide primul sezon cultural de la Casa La Mița Biciclista Stabiliment Creativ”. e-zeppelin.ro. . Accesat în . 
  238. ^ editor (). „Incepe primul sezon cultural de la Casa La Mita Biciclista Stabiliment Creativ ⋆ Bucuresti Business - Despre afaceri. Zi de zi”. Bucuresti Business - Despre afaceri. Zi de zi. Accesat în . 
  239. ^ zaharia (). „Începe primul sezon cultural de la Casa la Mița Biciclista Stabiliment Creativ - Ziarul Metropolis”. Ziarul Metropolis. Accesat în . 
  240. ^ „Expoziţie despre Paris şi Bucureşti, vitrine desenate de Dan Perjovschi, librărie, conferinţe, muzică şi civism, în primul sezon cultural de la Casa Miţa Biciclista Stabiliment Creativ - FOTO”. News.ro. . Accesat în . 
  241. ^ „Știri: La Mița Biciclista Stabiliment Creativ (LMBSC) inaugurează primul său sezon cultural (17 mai 2023, București)”. Revista Culturală Leviathan. . Accesat în . 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Alex_Gâlmeanu&oldid=16541680