Alexandru Beldie

Date personale
Alexandru Beldie
Născut	29 august 1912 București
Decedat	4 iunie 2003
Cetățenie	România
Ocupație	botanist[*]
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Domeniu	botanică
Instituție	INCEF, Academia Română
Cunoscut pentru	Flora României, Rezervația Bucegi, alpinism
Modifică date / text

Alexandru Beldie (n. 29 august 1912, București – d. 4 iunie 2003) a fost un botanist și alpinist român. Cercetător al florei României și profesor de dendrologie la Facultatea de Silviculturā, el a făcut parte din colectivul care a publicat, între 1952 - 1976, sub egida Academiei Române, Flora R. P. Române. A descoperit specii noi de plante care îi poartă numele.

Masivul Bucegi

Bucegii, pe care i-a cunoscut încă de la vârsta de 7 ani^[1], i-au trezit pasiunea pentru libertate și mișcare în natură. A urmat doi ani la Facultatea de Mine, apoi a trecut la Facultatea de Silvicultură, care organiza excursii de studiu. Colega sa de facultate, Aurora Gruescu, își amintea că “tânărul acesta studios și serios cunoștea deja foarte bine flora, pătura erbacee și le explica, răbdător, fiecare plantă în parte” colegilor săi.

A organizat excursii turistice și a participat, încă de când era elev și apoi student^[1], la marcarea traseelor și construirea primelor cabane din munții Bucegi. A publicat numeroase articole-ghid despre Bucegi^[2]. A fost însărcinat de Academia Română să conducă delegații de cercetători străini în excursii botanice.^[3]

S-a folosit de metoda sa originală a cățărărilor, pentru a cerceta acest “rai de flori”, care este Masivul Bucegi. A fost unul dintre inițiatorii alpinismului și membru al Clubului Alpin din Bucegi.

A intervenit pentru desființarea carierei de calcar de la Sinaia și conservarea brădetului secular de la Sinaia, prin subtraversarea conductei magistrale de gaz metan pe sub rădăcinile arborilor din pădurea de la Piatra Arsă.

A militat pentru ocrotirea unor teritorii floristice de mare interes, și pentru transformarea lor in rezervații naturale. Majoritatea acestor zone se găseau în Masivul Bucegi.

„Grație dr. docent Alexandru Beldie și militanței sale protectoare [..] au fost salvate de la dispariție numeroase rarități vegetale, în parte endemice, prin împrejmuirea unor habitate (Turbăria Lăptici, la stâncile Babele, pe vf. Omu etc.); au fost salvate de la exploatări păduri multiseculare și pajiști înflorite; a fost suprimat comerțul cu floarea reginei, sângele voinicului, iedera albă etc; au fost prezervate o serie de asociații vegetale unice sau foarte rare în lume.”^[4]

Profesor și cercetător

Încă din 1937, pe când era în ultimul an de facultate, a fost angajat să țină lucrări practice cu studenții anului I, în calitate de asistent onorific la Facultatea de Silvicultură, Catedra de Botanică Generală și Forestieră, secția de Fitopatologie Forestieră.

Din 1940 se angajează în paralel la Institutul de Cercetări și Experimentație Forestieră și activează în domeniile: geografia plantelor, dendrologie, botanică forestieră și geobotanică.

În 1942 este concentrat, luptă 6 luni pe front. În 24 august 1944 este luat prizonier și petrece un an în lagărul de la Oranski, în Rusia. În lagăr, condus de pasiunea sa pentru muzică, organizează și dirijează o orchestră.

În 1948 susține teza de doctorat, iar în 1952 devine doctor docent.

La INCEF este șeful Laboratorului de dendrologie, și ulterior de ecologie între 1949-1975.

Activează cu jumătate de normă la Centrul de Cercetări Biologice din Cluj și la Centrul de Cercetări Biologice din București (1958-1961).

Botanist^[5]

Descoperă locuri necunoscute cu Pinus cembra^[6], despre care publică prima sa lucrare cu caracter botanic. Studiază Taxus baccata^[7] și Sorbus cretica^[8]. Cercetează răspândirea naturală a speciilor forestiere termofile în Bucegi. Sintetizează informațiile privind endemitele și elementele dacice din flora țării.

Fitotaxonomie

Cercetează flora Bucegilor, pe care o întregește la 1185 de specii și 60 subspecii, elaborând și un Determinator pentru acești taxoni.

In lucrarea “Plante lemnoase din România”, și în alte lucrări, cercetează mai mulți taxoni din flora României, aducând contribuții la identificarea unor arbori și arbuști, cum ar fi gorunul^[9], Sesleria, Fraxinus, Picea, plopii negrii hibrizi, răchitele.

Participă, alături de un colectiv al Academiei Române, la elaborarea celor 13 volume ale tratatului Flora României. Beldie este redactorul volumelor XII și XIII ale acestei lucrări. A prelucrat numeroși taxoni, precum Quercus, Salix etc.

Descopera taxoni noi, cum ar fi hibridul dintre Alnus glurinosa și Alnus incana. Între diferitele specii de Quercus, descoperă specia nouă Agrostis moldavica și varietăți de Hieracium. Semnalează câteva specii noi în flora României: Secale montanum, Salix myrtilloides^[10], Celtis glabrata.

Cercetează plantele exotice de la Tâncăbești^[11] și Snagov^[12]

Elaborează determinatorul florei României, o sinteză taxonomică și eco-corologica a cercetărilor de până în acel moment, o contribuție importantă la progresul botanicii în România.

Geobotanică și ecologie

Subiectul lucrării de doctorat a profesorului Beldie a fost un studiu al făgetelor montane dintre Ialomița și Buzău. A colaborat la mai multe studii monografice asupra pajiștilor din Bucegi, despre vegetația Pietrei Craiului. A studiat tipurile de pădure de la Țigănești și dintre Olt și Prahova.

S-a preocupat de cunoașterea plantelor ecologic indicatoare ale solului^[13]^[14], din diferite stațiuni silvicole. A studiat stațiunile forestiere în general, condițiile naturale din Bucegi și în particular cele favorabile culturii laricelui^[15]

Cartografie

A contribuit la elaborarea pentru prima oară o unei hărți la scara 1/200000 a pădurilor României și ale subzonelor de vegetație. A creat hărți corologice^[16] cu principalele specii forestiere^[17].

Herbar

A creat un herbar de 10 mii de plante, aflat în păstrare la Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice (fostul ICEF).

Silvicultură

În cadrul Institutului de Cercetări și Experimentație Forestieră, a participat la studii privind:

cultura unor specii exotice
materialul de împădurire
cultura răchitei
stațiunile favorabile culturii laricelui
recuperarea terenurilor degradate

Opera

Flori din munții noștri cu C. Pridvornic (1959)
Plantele lemnoase din R.P.R.- Premiul de stat (1953)
Flora si vegetația munților Bucegi - Premiul "Emanoil Teodorescu" al Academiei Române (1972)
Plantele din Munții Bucegi – Determinator (1972)
Flora României – Determinator ilustrat al plantelor lemnoase (1951)
80 trasee turistice în munții Bucegi (1968)
Flora României – Determinator ilustrat al plantelor vasculare (1977 - 1979)
Flora R. P. Române (1952 - 1977)
Flora indicatoare din pădurile noastre cu C. Chiriță (1954)

Recunoaștere

Centrul de vizitare din Bușteni al Parcului Național Bucegi, îi poartă numele.

În Masivul Bucegi se găsesc Hornul lui Beldie și Brânele lui Beldie.

A fost supranumit „mai marele Bucegilor” și „director alpin”.

Plante care ii poartă numele:

Ulmus ambigua Beldie
Cephalaria uralensis ssp. Multifidia Roman et Beldie
Iris hungarica W. et K ssp. dacica (Beldie)
Iris variegato L. ssp. mangaliae (Prod.) Beldie et L. Alex
Sesleria rigida Heuff. Ssp. haynaldiana (Schur) Gergely et Beldie
Tulipa hungarica Borb, ssp. undulatifolia (Roman) Roman et Beldie

Note

^ ^a ^b Leonăchescu, Nicolae (2010). Inginerul Alexandru C. Beldie. Editura AGIR. p. 16.
^ Alexandru, Beldie (1968). 80 de trasee turistice în Munții Bucegi. Editura Agrosilvică de Stat.
^ Beldie, Al. Ploiesti - Sinaia - Bucegi. Ghid botanic pentru Congresul Flora Europea - Studii si cercetari de biologie, Tom XVII, nr. 4-5, Academia RPR pag 511-512
^ Stoiculescu, Cristian, Revista de silvicultură și cinegetică, Anul VIII, nr. 17-18, pag. 53-60 - Parcul Național Bucegi în derivă!?
^ Revista Pădurilor, 2003, nr 5, pag 51 http://revistapadurilor.com/wp-content/uploads/2017/06/revista-padurilor-nr-5-2003-anul-118.pdf
^ Cretzoiu P., Beldie Al. Revista Pădurilor 1935, nr.12, pag. 835-845 Stațiunea de Pinus Cembra din abruptul prahovean al Bucegilor
^ Beldie Al. - Revista Pădurilor 1937, nr. 7-8, pag 778-779 Două noi stațiuni de tisă în Bucegi
^ Beldie Al. - Revista pădurilor 1940, nr 3, pag 160-161 Sorbus cretica (Lindl.) Fritsch în Bucegi
^ Beldie Al, Cretzoiu Paul (1941). Studiu sistematic al gorunului din România. AICEF. p. Seria I, vol. VII, pag 38-41.
^ Beldie, Al. O nouă salcie în flora R.P.R. (Salix Myrtilloides L.) - Comunicările Academiei R. P. R. Tom VI, nr. 10, 1956, p. 1229-1232
^ Beldie, Alexandru (1952). Exoticele cultivate în grădina dendrologică Tâncăbesti. Editura de Stat pentru Literatură stiintifică.
^ Beldie, Alexandru (1956). Plantele lemnoase cultivate în gradina dendrologică Snagov (Tâncăbesti). Editura Agrosilvică.
^ Beldie, Alexandru (1942). Manual pentru identificarea plantelor lemnoase în timpul iernii cuprinzând cele mai răspândite specii spontane și cultivate din România. Imprimeria Natională.
^ Beldie, Alexandru (1960). Flora indicatoare din pădurile noastre. Contribuții la cunoasterea indicațiilor staționale ale pădurilor vii. Editura Agrosilvică.
^ Beldie Al., Grapini V., Stanciu N. (1968). Stațiuni forestiere pentru cultura laricelui. Centrul de Documentare Tehnică pentru Economia Forestieră.
^ Beldie Al., Giurgiu V., Benea V. - INCEF, 1968 - Contribuții privind zonarea pădurilor și a producției forestiere din Republica Socialista România. (Cap III Harta vegetației forestiere din România la scara 1/500000)
^ Beldie, Alexandru (1961). 7 hărți la scara 1/500000 cu răspândirea în R. P. R. a speciilor: molid, brad, fag, gorun, stejar, cer, gârniță.

[:0-1] Leonăchescu, Nicolae (2010). Inginerul Alexandru C. Beldie. Editura AGIR. p. 16.

[2] Alexandru, Beldie (1968). 80 de trasee turistice în Munții Bucegi. Editura Agrosilvică de Stat.

[3] Beldie, Al. Ploiesti - Sinaia - Bucegi. Ghid botanic pentru Congresul Flora Europea - Studii si cercetari de biologie, Tom XVII, nr. 4-5, Academia RPR pag 511-512

[4] Stoiculescu, Cristian, Revista de silvicultură și cinegetică, Anul VIII, nr. 17-18, pag. 53-60 - Parcul Național Bucegi în derivă!?

[5] Revista Pădurilor, 2003, nr 5, pag 51 http://revistapadurilor.com/wp-content/uploads/2017/06/revista-padurilor-nr-5-2003-anul-118.pdf

[6] Cretzoiu P., Beldie Al. Revista Pădurilor 1935, nr.12, pag. 835-845 Stațiunea de Pinus Cembra din abruptul prahovean al Bucegilor

[7] Beldie Al. - Revista Pădurilor 1937, nr. 7-8, pag 778-779 Două noi stațiuni de tisă în Bucegi

[8] Beldie Al. - Revista pădurilor 1940, nr 3, pag 160-161 Sorbus cretica (Lindl.) Fritsch în Bucegi

[9] Beldie Al, Cretzoiu Paul (1941). Studiu sistematic al gorunului din România. AICEF. p. Seria I, vol. VII, pag 38-41.

[10] Beldie, Al. O nouă salcie în flora R.P.R. (Salix Myrtilloides L.) - Comunicările Academiei R. P. R. Tom VI, nr. 10, 1956, p. 1229-1232

[11] Beldie, Alexandru (1952). Exoticele cultivate în grădina dendrologică Tâncăbesti. Editura de Stat pentru Literatură stiintifică.

[12] Beldie, Alexandru (1956). Plantele lemnoase cultivate în gradina dendrologică Snagov (Tâncăbesti). Editura Agrosilvică.

[13] Beldie, Alexandru (1942). Manual pentru identificarea plantelor lemnoase în timpul iernii cuprinzând cele mai răspândite specii spontane și cultivate din România. Imprimeria Natională.

[14] Beldie, Alexandru (1960). Flora indicatoare din pădurile noastre. Contribuții la cunoasterea indicațiilor staționale ale pădurilor vii. Editura Agrosilvică.

[15] Beldie Al., Grapini V., Stanciu N. (1968). Stațiuni forestiere pentru cultura laricelui. Centrul de Documentare Tehnică pentru Economia Forestieră.

[16] Beldie Al., Giurgiu V., Benea V. - INCEF, 1968 - Contribuții privind zonarea pădurilor și a producției forestiere din Republica Socialista România. (Cap III Harta vegetației forestiere din România la scara 1/500000)

[17] Beldie, Alexandru (1961). 7 hărți la scara 1/500000 cu răspândirea în R. P. R. a speciilor: molid, brad, fag, gorun, stejar, cer, gârniță.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]