Alexandru Munteanu (al lui Vasile)
| Alexandru Munteanu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1871[1] Lipova[1] |
| Decedat | (58 de ani)
[1][2] Oradea[1] |
| Căsătorit cu | Elena, n. Călniceanu[1] |
| Copii | Alexandrina, Tiberiu[1] |
| Cetățenie |  Austro-Ungaria Austro-Ungaria România |
| Religie | ortodoxă[1] |
| Ocupație | preot[1] |
| Limbi vorbite | limba română  |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea din București[1] |
| Ani de activitate | 1897–1929[1] |
| Cunoscut pentru | Activitate naționalistă politică și culturală |
| Partid politic | PNR |
| Premii |  Steaua României, Ofițer,[1]
 Răsplata Muncii pentru biserică |
Modifică date / text  | |
Alexandru Munteanu (al lui Vasile) (n. 1871, Lipova – d. 28 august 1929, Oradea) a fost un protopop, personalitate marcantă în societatea Transilvaniei interbelice. Alături de soția sa, Elena Munteanu, a făcut parte din cei 60 de delegați bihoreni aleși să participe la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918.
Activitate modificare
Născut în Lipova, Alexandru Munteanu a urmat studiile liceale la Brad și Beiuș, iar cursurile teologice le-a absolvit în Caransebeș. În 1897 a fost hirotonit preot, slujind în comuna Bogâltin, din Episcopia Caransebeșului. Între 1898–1899 a urmat studiile la Facultatea Teologică din București, ascultând în paralel și cursurile de la Facultatea de Litere. Tot în acest timp ocupa și un post de funcționar la Ministerul de Culte. În 1900 părintele Munteanu este repartizat preot în comuna Cherechiu, Episcopia de Oradea, unde păstorește până în 1906, când trece în calitate de protopop la Tileagd. În 1925 Episcopia Caransebeșului îi încredințează conducerea protopopiatului Biserica Albă, post ce-l ocupă până la moartea sa.[1]
A fost căsătorit cu Elena (n. Călniceanu) având doi copii, Alexandrina și Tiberiu.[1]
Activitate politică modificare
A fost memorandist.[3]
A făcut parte din Partidul Național, din partea căruia în 1907 a fost ales membru congregațional la Borodul mare, în pofida faptului că a fost împiedicat să vorbească, fiind îndepărtat de gărzile puterii între baionete.[4]
Împreună cu soția sa au fost delegați la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, el din partea protopopiatului Peșteș, iar ea din partea Reuniunii femeilor din Beiuș și jur.[5][6][7]
După 1919 a fost ales senator.[1]
Activitate culturală modificare
Alexandru Munteanu a fost un om de cultură, educator, teolog, poet și filosof, un militant pentru drepturile românilor de a se afirma prin educație, limbă și literatură în Austro-Ungaria în perioada 1900–1918.[1][2] A fost prieten cu profesorul și compozitorul Iosif Velceanu, a susținut și încurajat învățământul artistic muzical precum și deosebitele concerte ale ansamblurilor corale din Banat aflate sub conducerea acestuia și a lui Ion Vidu.
În 1911 a ținut cuvântări la Peștiș[8] și la Tinca[9] în care a analizat rolul preotului în viața socială a obștii.
În 1913 a scris lucrarea Dosofteius metropolita 1671-1686 : tanulmány a román irodalomtörténet köréből (română Mitropolitul Dosoftei 1671-1686: Studii din istoria literară română).[10]
Apreciat de personalități de seamă, înalți prelați ai României interbelice ca Roman Ciorogariu, Vasile Mangra, Gheorghe Ciuhandu, Alexandru Munteanu a încercat să îmbine bunul simț și credința cu omenia și înțelegerea de semeni; a înțeles că în acei ani tulburi tânăra generație trebuie ajutată să facă distincția între tradiție și prezent, între rațiune și ideal. În numeroasele sale articole, sau conferințe nu a pregetat să-și îndemne cititorii sau auditoriul spre cauza nobilă a rezistenței prin cultură.[7]
Decorații modificare
Pentru activitatea sa a fost decorat cu:
Note modificare
- ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v Protopopul Alexandru Munteanu (a lui Vasile), Biserica și Școala, Anul LIII, Nr. 37, 8 Septemvrie 1929, pp. 3–4
- ^ a b +Protopresbiterul Alexandru Munteanu, Foaia Diecezană, Anul XLIV, Nr. 35, 1 Septemvrie 1929, accesat 2016-12-19
- ^ Maruca Pivniceru, Elvira Ivașcu, poezie.ro, 2 decembrie 2009, accesat 2016-12-19
- ^ Din Bihor: Alegere de membri congregaționali, — Învingerea steagului național, — Căderea kossuthiștilor., Tribuna, Arad: Anul XI, Nr. 228, 16/29 octomvrie 1907, accesat 2016-12-19
- ^ Ioan I. Șerban (coord.), Dorin Giurgiu, Ionela Mircea, Nicolae Josan (coord.), Dicționarul personalităților Unirii, Alba Iulia: Ed. ALTIP, 2010, ISBN 978-8141-90-7, p. 101
- ^ Daniel Man, La 1 decembrie 1918, cerul a fost roșu, galben și albastru - Bihorenii care au învârtit roata istoriei, crisana.ro, 30 noiembrie 2009, accesat 2016-12-19
- ^ a b Alexandru Munteanu Arhivat în , la Wayback Machine., gsam.ro, accesat 2016-12-19
- ^ Discurs de deschidere la conferența preoțeaseă-pastorală din tractul Peșteșului, ținută în Peșteș, la 6/19 Oct. 1911, Biserica și Școala, Anul XXXV, Nr. 42, 16/29 octomvrie 1911, Arad, pp. 4–6
- ^ Discursul protopresbiterului Alexandru Munteanu, delegat, consistorial, rostit în conferența pastorală a preoțimei din tractul Tinca, ținută la 13/26 oct. 1911 în opidul Tinca, Biserica și Școala, Anul XXXV, Nr. 44, 30 octomvrie (12 nov.) 1911, Arad, pp. 1–5
- ^ hu Dosofteius metropolita 1671-1686 : tanulmány a román irodalomtörténet köréből / Munteanu Sándor.Nagyvárad : Láng Ny., 1913, oszk.hu, accesat 2016-12-19
