Alexandru Philippide
| Alexandru Philippide | |||
.jpg) Academicianul Alexandru Philippide | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | [1][2][3]  Bârlad, Tutova, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești | ||
| Decedat | (74 de ani)[1][2][3] Iași, România | ||
| Înmormântat | Cimitirul „Eternitatea” din Iași | ||
| Căsătorit cu | Lucreția (n. Nemțeanu) | ||
| Copii | Alexandru A. Philippide | ||
| Naționalitate | română | ||
| Cetățenie |  România | ||
| Ocupație | bibliotecar filolog[*] istoric istoric literar[*] cadru didactic universitar[*] filolog clasicist[*] lingvist romanist | ||
| Limbi vorbite | limba română[4] | ||
| Activitate | |||
| Domeniu | Filologie | ||
| Instituție | Universitatea din Iași | ||
| Alma Mater | Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași Colegiul Național „Gheorghe Roșca Codreanu” din Bârlad | ||
| Societăți | Academia Română | ||
| |||
Modifică date / text  | |||
Alexandru Philippide (n. 1 mai 1859, Bârlad – d. 12 august 1933, Iași) a fost un lingvist și filolog român, membru titular al Academiei Române[5], bibliotecar, profesor universitar, considerat întemeietorul școlii lingvistice ieșene.
BiografieModificare
A urmat școala primară la Bârlad, înscriindu-se apoi la Liceul Gheorghe Roșca Codreanu pe care l-a absolvit în 1881. S-a înscris apoi la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității Mihăilene din Iași. În perioada de studenție a fost bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară din Iași (1881-1884).[6]
Și-a continuat studiile între anii 1888 și 1890 la Universitatea din Halle (Germania).[6]
Alexandru Philippide se înrudea pe linie paternă cu Dimitrie Daniil Philippide, călugăr, erudit, istoric și om de litere grec, profesor la Academia Domnească din București.
Fiul său, Alexandru A. Philippide, a fost scriitor și traducător, membru al Academiei Române.
Activitate profesionalăModificare
Alexandru Philippide și-a început cariera didactică în 1890, fiind numit profesor de limba română la Liceul Național din Iași. În 1893, a fost înființată la Iași catedra de filologie română iar Alexandru Philippide a fost numit profesor universitar prin concurs, fiind titularul catedrei. În 1898 a devenit membru corespondent al Academiei Române, pentru ca, în 1900, să fie ales membru titular.[6] În perioada 1913-1918 a fost decan al Facultății de Litere și Filozofie al Universității din Iași.
În 1927 a înființat Institutul de Filologie Română, care astăzi îi poartă numele.
Între 1897 și 1906 a redactat o primă formă a Dicționarului limbii române al Academiei (porțiunea A – dăzvăț, rămasă în manuscris), stabilind principiile și metoda de lucru adecvate Dicționarului tezaur al limbii române.[6]
OperaModificare
A elaborat cărți fundamentale pentru lingvistica și filologia română:
- Introducere în istoria limbei și literaturei române (1888),
- Principii de istoria limbii (1894),
- Gramatică elementară a limbii române (1897),
- Originea românilor - vol. I. Ce spun izvoarele istorice (1925),
- Originea românilor - vol. II. Ce spun limbile română și albaneză (1928).
Referințe și noteModificare
- ^ a b Vasile Arvinte (), 70 de ani de la moartea lui A. Philippide (PDF), p. 13, accesat în
- ^ a b Alexandru Philippide, Internet Speculative Fiction Database, accesat în
- ^ a b Alexandru Philippide, Hrvatska enciklopedija[*]
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – P
- ^ a b c d Iorgu Iordan, „Alexandru Phillipide”, Anuarul Universității Mihăilene Iași 1930-1935 Arhivat în , la Wayback Machine., Editura Universității Mihăilene, Iași, 1936, pp. 109-11.
Legături externeModificare
- Pagina Alexandru Philippide pe situl Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Pagină accesată la 3 februarie 2013.
- CORESPONDENTA DIN IASI / Recitindu-l pe Alexandru Philippide (tatal), 4 februarie 2009, Patras Antonio, Ziarul de Duminică