Cimitirul „Eternitatea” din Iași

Cimitirul „Eternitatea” din Iași
Poarta Cimitirului „Eternitatea” din Iași.
Poarta Cimitirului „Eternitatea” din Iași.
Poziționare
Coordonate47°10′04″N 27°36′32″E / 47.1678°N 27.6089°E
LocalitateIași Modificați la Wikidata
JudețIași
ȚaraRomânia  Modificați la Wikidata
Edificare
Tippublic
Data începerii construcției  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Cimitirul „Eternitatea” este un monument istoric[1] și cel mai mare cimitir din municipiul Iași.

Monumentul funerar al primei persoane înmormântate în Cimitirul „Eternitatea” din Iași, copilul Gaston Etiènne Soutzo (1871-1873).
Biserica „Sfântul Gheorghe” din Cimitirul „Eternitatea” din Iași.

IstoricModificare

Cimitirul „Eternitatea” a fost înființat la inițiativa lui Scarlat Pastia, primar al Iașului și filantrop și a fost amenajat la periferia orașului, pe terenul numit „Via lui Dragoș” situat pe dealul Tătărași, teren aflat în proprietatea lui Pastia și pe care acesta l-a donat urbei. Cimitirul trebuia să înlocuiască numeroasele cimitire bisericești ale Iașului, cimitire care erau destinate a dispărea pentru a asigura salubritatea orașului și a permite sistematizarea urbană.[2]

În actul de donație primarul Pastia punea trei condiții:

  • cimitirul să se numească Eternitatea;
  • organizarea cimitirului să fie realizată în decurs de doi ani;
  • municipalitatea să construiască o stradă care să lege orașul de cimitir.[2]

Deși terenul a fost donat în anul 1868, amenajările au durat mai mult de doi ani astfel încât primele înhumări au fost făcute începând cu anul 1876.[2] La 1 septembrie a fost reînhumat aici Gaston Etiènne Soutzo, un copil de 17 luni decedat în 1873, care inițial fusese înhumat într-un cimitir de lângă una din bisericile Iașului.[3]

Cele mai frumoase și impunătoare monumente funerare din acest cimitir au fost realizate de către sculptorii pietrari Frederic Fairing (1863-1935) și Salvador Scutari (1880-1932), ambii înmormântați în același cimitir.

Biserica „Sfântul Gheorghe”Modificare

Biserica „Sfântul Gheorghe” din cimitirul „Eternitatea” a fost ctitorită de Scarlat Pastia, arhitectul acesteia fiind Ștefan Emilian, profesor la Universitatea din Iași. Construcția bisericii a fost realizată între anii 1872-1873.

Secțiunea militarăModificare

În secțiunea militară a cimitirului „Eternitatea” sunt înhumați atât soldați români, germani, ruși și francezi căzuți în Primul Război Mondial, cât și soldați români, germani și ruși căzuți în cel de-al Doilea Razboi Mondial. Cimitirul militar cuprinde morminte individuale, gropi comune și mai multe monumente construite în onoarea militarilor căzuți, aparținând diferitelor națiuni participante la cele două conflicte mondiale.[4]

Personalități înmormântateModificare

Aici sunt înmormântate numeroase personalități cum ar fi:[5]

ArhitecțiModificare

ArtiștiModificare

Generali româniModificare

IstoriciModificare

Oameni de științăModificare

Oameni politiciModificare

Personalități localeModificare

Personalități religioaseModificare

ScriitoriModificare

Sportivi celebriModificare

BibliografieModificare

  • Olga Rusu, Constantin Ostap, Adrian Pricop, Cimitirul "Eternitatea" Iași, Editura Cronica, Iași, 1995, ISBN 973-96440-8-2.

NoteModificare

  1. ^ „Cimitirul Eternitatea a devenit în mod oficial monument istoric”. Accesat în . 
  2. ^ a b c Ioana Cioflâncă, „Cel mai bun primar al Iașului”, Ieșeanul, 25 februarie 2008.
  3. ^ Constantin Ostap, „Misterul” din cimitirul Eternitatea a fost dezlegat, Ziarul de Iași, 11 aprilie 2008.
  4. ^ Pagina Cimitirul Eternitatea Iași pe situl Oficiului Național pentru Cultul Eroilor. Accesată la 16 decembrie 2012.
  5. ^ Felix Guzgă, Primaria a făcut recensamintul personalitatilor de la "Eternitatea", Ziarul de Iași, 18 august 2006.

Legături externeModificare

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cimitirul_„Eternitatea”_din_Iași&oldid=14019723