Cimitirul „Eternitatea” din Iași

Cimitirul „Eternitatea” din Iași
Poarta Cimitirului „Eternitatea” din Iași.
Fondare	1868 Deschis pentru înhumări la 1 septembrie 1876
Locație	Strada Eternității nr. 121, Iași, România
Tip	public
Modifică date / text

Monumentul funerar al primei persoane înmormântate în Cimitirul „Eternitatea” din Iași, copilul Gaston Etiènne Soutzo (1871-1873).

Biserica „Sfântul Gheorghe” din Cimitirul „Eternitatea” din Iași.

Cimitirul „Eternitatea” este cel mai mare cimitir din municipiul Iași.

Cuprins

IstoricModificare

Cimitirul „Eternitatea” a fost înființat la inițiativa lui Scarlat Pastia, primar al Iașului și filantrop și a fost amenajat la periferia orașului, pe terenul numit „Via lui Dragoș” situat pe dealul Tătărași, teren aflat în proprietatea lui Pastia și pe care acesta l-a donat urbei. Cimitirul trebuia să înlocuiască numeroasele cimitire bisericești ale Iașului, cimitire care erau destinate a dispărea pentru a asigura salubritatea orașului și a permite sistematizarea urbană.^[1]

În actul de donație primarul Pastia punea trei condiții:

cimitirul să se numească Eternitatea;
organizarea cimitirului să fie realizată în decurs de doi ani;
municipalitatea să construiască o stradă care să lege orașul de cimitir.^[1]

Deși terenul a fost donat în anul 1868, amenajările au durat mai mult de doi ani astfel încât primele înhumări au fost făcute începând cu anul 1876.^[1] La 1 septembrie a fost reînhumat aici Gaston Etiènne Soutzo, un copil de 17 luni decedat în 1873, care inițial fusese înhumat într-un cimitir de lângă una din bisericile Iașului.^[2]

Cele mai frumoase și impunătoare monumente funerare din acest cimitir au fost realizate de către sculptorii pietrari Frederic Fairing (1863-1935) și Salvador Scutari (1880-1932), ambii înmormântați în același cimitir.

Biserica „Sfântu Gheorghe”Modificare

Biserica „Sfântu Gheorghe” din cimitirul „Eternitatea” a fost ctitorită de Scarlat Pastia, arhitectul acesteia fiind Ștefan Emilian, profesor la Universitatea din Iași. Construcția bisericii a fost realizată între anii 1872-1873.

Secțiunea militarăModificare

În secțiunea militară a cimitirului „Eternitatea” sunt înhumați atât soldați români, germani, ruși și francezi căzuți în Primul Război Mondial, cât și soldați români, germani și ruși căzuți în cel de-al Doilea Razboi Mondial. Cimitirul militar cuprinde morminte individuale, gropi comune și mai multe monumente construite în onoarea militarilor căzuți, aparținând diferitelor națiuni participante la cele două conflicte mondiale.^[3]

Personalități înmormântateModificare

Aici sunt înmormântate numeroase personalități cum ar fi:^[4]

ArhitecțiModificare

George Matei Cantacuzino (1899 – 1960)

ArtiștiModificare

Eduard Caudella (1841 - 1924), compozitor, violonist, dirijor, profesor și critic de muzică
Gavriil Musicescu (1847 - 1903), compozitor, muzicolog și dirijor
Aristizza Romanescu (1854 - 1918), actriță
Agatha Bârsescu (1857 - 1939), actriță
Aglae Pruteanu (1866 - 1941) actriță
Constantin Ramadan (1896 - 1958), actor
Miluță Gheorghiu (1897 - 1971), actor
Nicolae Popa (1901 - 1962). pictor, grafician
Vasile Cănănău, interpret muzică populară
Nicolae Veniaș (1902 - 1978), actor
Mihai Cămăruț (1904 - 1981), pictor
Victor Mihăilescu-Craiu (1908 - 1981), pictor
Teofil Vâlcu (1931 - 1993), actor
Sabin Bălașa (1932 - 2008), pictor, autor și regizor film