Alexandru Voitin
Alexandru Voitin | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Alexandru Voitinovici |
Născut | 6 august 1915 Pașcani, România |
Decedat | 5 septembrie 1986, (71 de ani) București, România |
Părinți | Adam Voitinovici și Iulia (n. Zierhoffer) |
Cetățenie | România |
Ocupație | judecător dramaturg jurist |
Limbi vorbite | limba română[1] |
Președinte al Tribunalului Poporului | |
Secretar general la Ministerul Justiției | |
Procuror general al RPR | |
În funcție 1948 – 1952 | |
Președinte al Tribunalului Suprem | |
În funcție 1 iulie 1954 – martie 1967 | |
Partid politic | Partidul Comunist din România |
Profesie | jurist, dramaturg, procuror, judecător, politician comunist |
Modifică date / text |
Alexandru Voitinovici, cunoscut și cu pseudonimul literar Alexandru Voitin (n. 6 august 1915, Pașcani – d. 5 septembrie 1986, București) a fost un jurist și dramaturg român.
Biografie
modificareAlexandru Voitinovici a fost fiul lui Iulia Voitinovici (născută Zierhoffer), învățătoare, și al lui Adam Voitinovici, cofetar. În anul 1933 a urmat cursurile Liceului de Aplicație din cadrul Seminarului Pedagogic din Iași după care, în 1937, s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității din Iași. După terminarea studiilor, ocupă diverse posturi la tribunalele din Dorohoi, Iași, Piatra Neamț, Roman și din județele Prahova și Ilfov. Cariera sa va fi determinată hotărâtor datorită conjucturii politice postbelice când va fi numit Președinte al Tribunalului Poporului din București.
După 23 august 1944 a fost numit fost președinte al Tribunalului Poporului din București, prezidând asemeni generalului magistrat Alexandru Iancu Petrescu numeroase procese politice: procesul lui Ion Antonescu (1946) și a lui Iuliu Maniu (1947). Este promovat apoi în funcțiile de secretar general la Ministerul Justiției (1948), procuror general al RPR (1948-1952) și președinte al Tribunalului Suprem în perioada 01.07.1954 - 03.06.1967.[2] A fost revocat din funcție în anul 1967. În decursul activității sale la Tribunalul Poporului din București, Alexandru Voitin a intrat în conflicte interpretative cu alți membri ai acestei instituții.[3]
Alexandru Voitinovici a scris mai multe piese de teatru cu temă istorică, publicate sub pseudonimul Alexandru Voitin. Menționăm piesele de teatru: "Portretul", "Scrisori anonime", "Procesul Horia" etc.
Decorații
modificare- Ordinul „23 August” clasa a III-a (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[4]
Cărți publicate
modificare- Oameni care tac: Piesă în 3 acte (6 tablouri) (Ed. pentru Literatură, 1963)
- Oameni în luptă (Ed. pentru Literatură, 1964)
- Procesul Horia (Ed. pentru Literatură, 1967; ed. a II-a, 1977; reeditat la Ed. Eminescu, 1977) - piesă de teatru
- 3 comedii (Ed. pentru Literatură, 1968)
- Niciodată singuri... - piesa intr-un act (Comitetul de Stat pentru Cultura si Arta, Casa Centrala a Creatiei Populare, 1970)
- Avram Iancu sau calvarul biruinței: Dramă în șase tablouri (Ed. Eminescu, 1970)
- Pahare cu fum: Poezii (Ed. Minerva, 1974)
- Însemnările unui ucenic politic de odinioară (1975)
- Procese istorice: teatru, (București, Editura Eminescu, 1976)
- Cinema Splendid. Vol.1: Mânzul rătăcit (Ed. Eminescu, 1978) - roman
- Cinema Splendid. Vol.2: Girueta (Ed. Eminescu, 1981) - roman
- Pragul nemuririi: Horea-Cloșca-Crișan: Dramă într-un act-patru tablouri (1985)
- Dezbateri dramatice (Ed. Eminescu, 1986)
Note
modificare- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Lista președinților instanței supreme - Înalta Curte de Casație și Justiție a României, www.iccj.ro
- ^ https://image.stirileprotv.ro/media/document/61539697.pdf
- ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 509 din 18 august 1964 pentru conferirea unor ordine ale Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial nr. 12 din 27 august 1964.
Legături externe
modificare- ro Raportul Tismăneanu pag. 666