Alexe Marin
| Alexe Marin | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Craiova, Țara Românească |
| Decedat | (80 de ani) București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | cadru didactic universitar[*] chimist |
| Limbi vorbite | limba română limba franceză |
| Activitate | |
| Alma mater | Facultatea de Științe din Paris[*] |
Modifică date / text  | |
Alexe Marin (n. , Craiova, Țara Românească – d. , București, România) a fost un profesor de fizică și chimie din Regatul României, titular al primei catedre de chimie de la Facultatea de Științe din cadrul Universității București[1][2] și decan al Facultății de Științe din Capitală.[3]
Biografie
modificare
Înainte de 1848 a fost bursier la Paris.[4]
La îndemnul acestuia și cu ajutorul farmacistului Adolf Steege (sau Heege), după cercetările începute în anul 1945, Theodor Mehedințeanu a reușit producerea de petrol lampant, cu materie primă exploatată de la Păcureți, Prahova, pe cale de laborator. Anterior, în 1833, farmacistul C. Thorbor din Iași a prelucrat petrol lampant în laborator, însă nu a valorificat la timp realizarea.[5]
În 1891, în calitate de titular al catedrei de chimie, împreună cu Constantin I. Istrati a înființat „Societatea de științe fizice”.[6]
În calitate de traducător, a publicat în limba română primele cărți de fizică (fizica lui Claude Pouillet, în 1852) și chimie (chimia lui Théophile-Jules Pelouze si Edmond Frémy, în 1853).[7] A fost, de asemenea, autor de manuale școlare, în special pentru clasele primare,[8] popularizator al cunoștințelor științifice, adept al iluminismului și traducător de lucrări de știință.[1] A scris și tipărit cărți de geometrie și astronomie (în 1839), mecanică (1842), aritmetică (1871 și 1874) și altele.[2]
La Colegiul Național „Sfântul Sava” din București a pornit publicarea unor cărți de popularizare a științei în matematici, mecanică și altor domenii.[2]
Un liceu tehnologic din Slatina și o stradă din București, poartă numele său.[7]
Referințe
modificare- ^ a b Mioara Cimpoieș, Octavian Ionescu, Probleme de pedagogie în presă de la unirea principatelor pînă la cucerirea independenței României, Editura didactică și pedagogică, București, 1967, p. 196
- ^ a b c Ștefan Bălan, „Istoria științei și tehnicii în România”, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1985, p. 117
- ^ Vasile, Gina & Artimon, Mihaela; Pionieri în școala românească de chimie; Noema, vol. IX/2010; p. 242
- ^ Nicolae Isar, „Cultură națională și spirit european de la școala lui Gh. Lazăr la Universitatea din București”, Editura Universității din București, București, 2004, p. 164 ISBN: 978 6 06160 386 2
- ^ Ștefan Bălan, „Istoria științei și tehnicii în România”, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1985, p. 151
- ^ Studii. Revistă de istorie, Volumul 17, Edițiile 4–6, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, București, 1964, p. 1292
- ^ a b Manolea, Gheorge; Alexe Marin sau „învățătorul de sat“; Gazeta de Sud, 28 august 2010; accesat la 28 ianuarie 2021
- ^ Muzeul Național de Istorie al României; Alexe Marin; Galeria portretelor; accesat la 27 ianuarie 2021
| | Acest articol biografic despre un român este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |