Alfred Nossig
| Alfred Nossig | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  Lemberg, Regatul Galiției și Lodomeriei, Imperiul Austriac |
| Decedat | (78 de ani)[1][5][3] Varșovia, Guvernământul General |
| Înmormântat | cimitirul evreiesc de pe strada Okopowa din Varșovia[*] |
| Cauza decesului | omor |
| Cetățenie |  Polonia |
| Ocupație | jurnalist sculptor libretist[*] scriitor poet publicist statistician dramaturg |
| Limbi vorbite | limba poloneză[6] limba germană[6] |
Modifică date / text  | |
Alfred Nossig (n. , Lemberg, Regatul Galiției și Lodomeriei, Imperiul Austriac – d. , Varșovia, Guvernământul General) a fost un sculptor, muzician, scriitor și activist public polonez.[7] În timpul celui de-al doilea război mondial a fost închis în ghetoul Varșoviei, unde a devenit membru al unui consiliu evreiesc, Judenrat. A fost acuzat de colaborare și executat de o organizație de rezistență evreiască.
Biografie
modificareAlfred Nossig s-a născut în 1864 într-o familie bogată din Lemberg (acum Liov), atunci parte a Imperiul Austriac, în prezent în Ucraina.[7][8] Tatăl lui Nossig l-a educat în spiritul culturii germane și a devenit un activist pentru drepturile evreiești din Galiția, unde a lucrat ca secretar al comunității evreiești de acolo.
La începutul anilor 1880, romantismul polonez l-a inspirat pe Nossig să formuleze idei despre eliberarea culturii evreiești de constrângerile tradiției, determinându-l să exprime aceste idei în periodicul Ojczyzna (Patria) și într-o organizație (pe care el însuși a fondat-o) denumită Przymierze Braci (Uniunea fraților).[7] A fost un pionier în domeniul demografiei evreiești în timpul studenției la Universitatea din Lemberg, unde a primit un premiu în 1884 de la senatul universității pentru eseul său „O ludności” (Cu privire la populație).
Carieră literară și activism sionist
modificare
În acest timp, Nossig a scris și recenzii de teatru pentru ziare poloneze și evreiești, iar în 1888 a publicat prima sa colecție de poezii, Poezje, care a câștigat un concurs la Varșovia.[7] În 1887, Nossig a publicat prima lucrare sionistă în limba poloneză; aceasta a fost denumită „O încercare de a rezolva problema evreiască” (Próba rozwiązania kwestji źydowskiej) și, în acesta, a susținut că nu există viitor pentru evrei în Diaspora și că, astfel, evreii trebuie să-și formeze propriul stat independent în Palestina și în țările învecinate.[8] După studiile sale la Lemberg, Nossig a urmat un doctorat la Zürich, Elveția, concentrându-se asupra lucrărilor filozofului olandez Baruch Spinoza.
În timpul primului război mondial, el a lăudat Comitetul Unității și Progresului (C.U.P.) și pe liderul otoman Talat Pașa, care a fost principalul organizator al genocidului armean, și chiar a sugerat ca evreilor să li se poate permite să emigreze în Anatolia pentru a-i înlocui pe armeni. La 5 ianuarie 1918, Nossig s-a întâlnit cu Talat la Berlin, timp în care acesta din urmă, potrivit lui Nossig, a lăudat loialitatea evreilor otomani și și-a exprimat disponibilitatea de a îndeplini cererile evreiești.[9][10]
Nossig a participat la primele Congrese Sioniste Mondiale, dar a intrat în conflict cu Theodor Herzl datorită caracterului individualist al lui Nossig.[8] Cu toate acestea, Nossig a continuat să pledeze în favoarea sionismului și a emigrației evreiești pentru tot restul vieții sale.[7] În 1920, el a fost invitat de guvernul polonez să medieze și să mărească încrederea dintre guvern și liderii evrei polonezi; cu toate acestea, Nossig nu a avut niciun succes în această sarcină.
Carieră artistică
modificare
În loc să se concentreze pe teme poloneze, Nossig s-a concentrat pe eroismul evreiesc și mitul romantic în sculpturile sale, inclusiv în sculpturile unor celebre personaje eroice evreiești, precum regele David și Iuda Macabeul.[7] Cele mai faimoase sculpturi ale lui Nossig au fost numite Evreul rătăcitor, Iuda Macabeul, Nordau și Regele Solomon. Interesul său pentru artă l-a dus la Academia de Artă din Viena în 1892, la Paris în 1894 și la Berlin în 1900, unde a locuit până în 1933, când naziștii au ajuns la putere în Germania și l-au expulzat în Polonia.[8]
Ultimii ani
modificareDupă invazia nazistă a Poloniei din 1939, evreii din Varșovia, inclusiv Nossig, au fost forțați să se mute în Ghetoul din Varșovia, unde Nossig ar fi colaborat cu Abwehr și Gestapo, elaborând planuri de emigrare evreiască și prezentând memorandumuri autorităților germane. Nossig a fost acuzat că a oferit periodic rapoarte naziștilor în timpul deportării rezidenților evrei în lagărele de exterminare naziste, iar un grup de rezistență subteran, Organizația Evreiască de Luptă (poloneză Żydowska Organizacja Bojowa, ebraică ייִדישע קאַמף אָרגאַניזאַציע), l-a condamnat la moarte; a fost executat la 22 februarie 1943.[7][8][11][12][13] În acel moment, avea vârsta de aproape optzeci de ani.
Vezi și
modificareReferințe
modificare- ^ a b Alfred Nossig, SNAC, accesat în
- ^ „Alfred Nossig”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Alfred Nossig, Internetowy Polski Słownik Biograficzny
- ^ Alfred Nossig, Allgemeines Künstlerlexikon Online
- ^ Alfred Nossig, International Music Score Library Project, accesat în
- ^ a b Czech National Authority Database, accesat în
- ^ a b c d e f g Bauer, Ela (). „Nossig, Alfred”. The YIVO Encyclopedia of Jews in Eastern Europe. Accesat în .
- ^ a b c d e Kressel, Getzel (). „Nossig, Alfred”. Jewish Virtual Library. Accesat în .
- ^ Kieser, Hans-Lukas (). Talaat Pasha: Father of Modern Turkey, Architect of Genocide. Princeton University Press. pp. 285–286, 288, 361. ISBN 978-1-4008-8963-1. Sumar pentru neinițiați.
- ^ Anderson, Margaret Lavinia (). „"Down in Turkey, far away": Human Rights, the Armenian Massacres, and Orientalism in Wilhelmine Germany”. The Journal of Modern History. 79 (1): 80–111. doi:10.1086/517545.
- ^ Engelking, Barbara; Leociak, Jacek (). The Warsaw Ghetto: A Guide to the Perished City. Yale University Press. p. 828.
- ^ „Alfred Nossig”. Holocaust Education & Archive Research Team. Accesat în .
- ^ Ackerfeld, Lance (). „Alfred Nossig”. JewishGen. Accesat în .