Wikipedia

Alma Redlinger

pictoriță română
Un editor consideră că această pagină conține citate prea multe sau prea extinse pentru a constitui un articol enciclopedic valid. Vă rugăm să îmbunătățiți articolul ștergând citatele în exces sau transferându-le la Wikicitat.(februarie 2017)
Alma Redlinger
Date personale
Născută[2] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedată (92 de ani)[3] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuLadislau Redlinger[1]
CopiiIleana. Daria
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepictoriță Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură, acuarelă, desen
StudiiAcademia liberă de Artă Școala Maxy, din București, Academia de Artă Guguianu
PregătireM.H. Maxy
Mișcare artisticăavangardă, cubism, fovism, expresionism, constructivism, modernism, postmodernism[1]
Premii1945 - premiul Anastase Simu
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Alma Redlinger (n. 8 martie 1924, București, România – d. 2 februarie 2017,București, România ) a fost o pictoriță, desenatoare și gravoare din România de origine evreiască[4].

„Alma Redlinger și-a clădit de la început o carieră avangardistă prin esența ei. De înaltă valoare, opera artistei probează o coerență excepțională și este un exemplu pentru cei care au ales arta ca destin al vieții. Alma Redlinger face parte din generația de artiști care asigură continuitatea dintre pictura interbelică și pictura contemporană.” (Octavian BARBOSA, 1976)[5]

Studii

modificare

A urmat Academia liberă de artă Școala Maxy, între anii 1940 -1944 și în 1945 Academia de Artă Guguianu, având ca profesor tot pe pictorul M.H. Maxy. Din 1951 este membră a Uniunii Artiștilor Plastici din București. Din anul 1945 expune la saloanele de pictură grafică și apoi la expozițiile tematice de stat. După anul 1969 participă la expoziții de artă decorativă și execută lucrări de artă monumentală în anii 1959-1961, 1964.[6]




Opera

modificare
„(...)Pictura și desenele Almei Redlinger au la bază sistemul, rigoarea impusă de rațiune. Un desen puternic, cu planuri rupte și linii ferme, construiește compoziția. Gestul este rapid, sigur, capabil sa desprinda esenta, sa descopere ipostaza optima a fiecarui lucru supus analizei. Este surprinzator cum de-a lungul anilor, în acest dialog continuu dintre linie și pata de culoare, Alma Redlinger a stiut să armonizeze privirea rece cu puterea emoțională a percepției. Farmecul picturalității ei îl descoperim în acest dialog ce știe să fructifice posibilitățile diverse ale expresiei plastice. Este o infruntare blândă între severitatea construcției și culoare, între analiza lucidă și momentul particular al percepției. Individualitatea creației Almei Redlinger o găsim în acest joc subtil, echilibrat, dintre desen și culoare, în sonoritatea cu totul specială a cromaticii sale, în ritmul compozițiilor, ce dezvoltă o puternică forță interioara.

Gestul Almei Redlinger este energic, riguros. Artista controlează până la ultimul detaliu suprafața tabloului, atentă la varietatea expresivă, la compunerea obiectelor, preocupată de a reda starea, senzația unui moment. Asa se explică marea varietate a acestei picturi, în contextul unor subiecte relativ restrânse. Temele preferate de picțoriă vin din mediul familiar; atelierul, persoanele din apropiere, familia sau prietenii, obiectele din preajmă îi oferă prilejul de a alcătui continuu alte compoziții sau naturi statice. Cu aceasta "recuzită" ea și-a construit opera pe parcursul a mai bine de cincizeci de ani. Prospețimea lucrărilor ei este dată de capacitatea ei de a înregistra acel moment special, lumina nouă în care vede un vechi obiect, farmecul unei flori, felul în care se compun lucrurile din preajmă. Cele mai multe imagini sunt din propriul atelier, în unele compoziții ea descrie colțuri sau imagini ample ale atelierului, în altele se restrânge la câteva obiecte sau cărți, dar totul este privit astfel încât prezența umana există.

(...)Sinceritatea discursului Almei Redlinger este cuceritoare. Pictura ei este nu doar credibilă, ci, aș spune, chiar benefică, prin capacitatea ei de a transmite privitorului bucuria momentului și o imagine nouă, reconsiderată, a universului în intimitatea căruia trăim. ”
— Maria-Magdalena Crișan, 2006 [7] ''
„(...)Lucrările respiră un dialog aparte între structurile cromatice și construcția grafică, în care tensiunile se articulează discret, dar vizibil, conferind pânzelor un rafinament desăvârșit. Griurile capătă o căldură specială, colorată aproape, prin combinațiile neașteptate cu tonuri de violet și verde stins, eliberând o imagine care traieste puternic și viu, dublată de o sensibilitate care răzbate din fiecare formă desenată. "Astăzi realizez că un tablou de Alma Redlinger e aidoma unei ființe bicefale, ale cărei capete își doresc cu ardoare supremația, tactul artistei constă în a nu da câștig de cauză nici unuia dintre ele. ”
— Cristian Robert Velescu, 2007[8]

Aprecieri

modificare
„Cel ce pășește în sălile expoziției Almei Redlinger, este fascinat din prima clipă de siguranța, vigoarea și autoritatea expresiei acestei pictorițe. Silueta, de o forță pe care nu o dă decât capacitatea de sinteză ,conferă monumentalitate unor lucrări ce nu depășesc câțiva zeci de centimetri.

Două sau trei pete plate de culoare dau lucrărilor relief, iar privitorului sentimentul că tot ce trebuia spus s-a spus. Nici un detaliu inutil, nici un element așternut „pentru frumusețe” nu tulbură aceste imagini, ce stăruie îndelung în amintire dupa ce le-ai văzut. În pictură, grafică sau colaj, în lucrări definitive sau în schițe, Alma Redlinger este aceeași artistă sobră și personală, straină spectacolului atractiv sau complezent.

În lucrări mai vechi, compoziții, naturi moarte sau flori, intuiția severității cubiste și-a pus amprenta. Prin anii 70, sau chiar mai devreme, când alții încercau să descopere cubismul, Alma Redlinger realiza deja sinteze în acest spirit (....) ”
— Radu Ionescu, 1994 [9]
„(....) De la primele lucrări, artista avertizează asupra unei duble chei de lectură- cea a jocului demiurgic, cu materiile joase ce trebuiesc înnobilate și cea a jocului secund, cultural, în care se operează invers, substanța „divină” a creației fiind atacată și supusă comentariului minor. Scopul predominant este unul singur -matissian- al bucuriei imediate, al unei așezări epicureice printre forme.

Acest hedonism unificator dă farmecul ansamblului; el animă subteran creația, conferind o senzație de permanentă emanație autobiografică, stimulând, de asemenea, fraternizarea empatică a privitorului, ce pare a fi fost prevăzut în economia imaginii ca factor participativ, ca „actant”. Se relevă, astfel, caracterul spectacular al lucrărilor. Fracturile formei, alburile cruțate de culoare și desen deopotrivă dau un traseu rebusistic, compun o șaradă în ale cărei goluri de sens se urmăresc unul pe celalalt: artista (portretul ascuns) și privitorul (vânător de sensuri). Acest joc de descompunere/compunere, păstrând o prospețime a primelor vârste, este rafinat/complicat prin modularea culturală. Facerea /lectura trece prin câteva filtre de «pierdere a inocenței».

Două ar fi explicite: 1. tehnica; 2. citatul cultural.(....) ”
— Călin Dan, 1987 [10]
„(...) Forța exemplară a desenului ni se relevă în dialog permanent cu armoniile nelipsite de tensiune ale culorilor. Monumentalitatea expresivă a personajelor („Odalisce pe fond roșu,” „Pierrot” ,„Prietenele” ,„Montmartre” ,„Femeie pe galben”) își află o discretă și rafinată complementalitate în minuțiozitatea și exuberanța unor motive („Bonsai” ,„Compoziție cu pipă” ,„Magnolii cu Telerama” ,„Nuferi cu Rembrandt”) ce reușesc să se încarce de o binevenită dimensiune metaforică, dezvăluind, totodată, iscusința admirabilă a creatoarei de a conferi detaliilor (nu lipsesc trimiterile discrete la arta căreia i s-a dedicat și la artiștii preferați) o putere de seducție ieșită din comun. (...) (...) Este greu de cuprins universul valorilor, dar și al bucuriilor estetice pe care această expoziție le prilejuiește privitorului. Ea se ivește acum, în plin bulevard, în miezul „marșului social” și al platitudinilor cotidiene, ca un semn de har și de dar, iar aceia care trec pragul expoziției au toate motivele să-l perceapă drept un adevărat privilegiu. ”
— Ion Parhon, 2004 [11]

Expoziții personale

modificare
  • 1961 – Pictură, Galeriile de Artă B - Magheru [6]
  • 1967 - Pictură, Galeriile de Artă B - Magheru [6]
  • 1970 – Pictură, Galeria Simeza [6]
  • 1975 - Pictură, Galeria Simeza [6]
  • 1976 - Desene, hol Teatrul Tăndărică, Sala Victoria [6]
  • 1978 - Pictură, Galeria Simeza [6]
  • 1983 – Pictură și grafică, Galeria Orizont [6]
  • 1987 - Pictură și grafică, Galeria Orizont [6]
  • 1991 – Pictură, Galeria Orizont [6]
  • 1994 - Pictură și grafică, etaj 3-4, Teatrul Național, București [6]
  • 1998 – Grafică, Galeria Caminul Artei, București [6]
  • Grafică, Clubul Junimii, Muzeul Literaturii Române, Iași [6]
  • 2000 - Pictură, Crown Plaza, București [6]
  • Pictură și grafică, Galeriile Frezia, Dej [6]
  • 2002 – Pictură, Galeria Simeza, București [6]
  • 2004 - Pictură, Galeria Simeza, București[6]
  • 2006 – „Atelier”, Pictură și grafică, Veroniki Art, București [6]
  • 2007 - Cercul Militar Național, Galeria Artelor, București [6]
  • 2009 - Galeria Ana, București [6]
  • 2011 - Pictură și grafică mixtă Galeria Sala Dalles, București, curator Adrian Buga [12]
  • 2011 - Pictură și grafică mixtă, Muzeul de Istorie Suceava.[6]
  • 2014 - “90 de ani de viață, 70 de ani de pictură” la Căminul Artei[1]

Expoziții de grup

modificare
  • 1946 – Artă, muncă și democrație, București
  • 1947 – Căminul Artei, Sala Krețulescu
  • 1948 – Expoziția Flacăra, București
  • 1949 – Expoziția 9 Martie
  • 1953 - Expoziția Mondială a Tineretului
  • 1956 - Pictură, sala de pe Academiei, împreună cu Spiru Chintilă, Mihai Danu, Ion Murariu
  • 1959 – Bucureștiul în arta plastică
  • 1960 – Expoziția Ziua Internațională a copiilor
  • 1961 – Portrete
  • Retrospectiva de Grafică militantă
  • Gravura contemporană
  • 1967 – Expoziția Comemorativă 1907
  • 1972 - Galeria Apollo desene inedite din atelierele pictorilor
  • 1976 - Peisajul patriei, Galeria Galateea
  • 1978 - Expozitie de acualelă, holul Teatrului Național
  • 1981 - Expozitia omagială George Enescu, Bacău
  • 1982 - Expoziția de acuarelă, Caminul Artei
  • 1986 - Expoziția Omagială Nicolae Tonitza, Bârlad
  • 1987 - Expoziția Omagială Luchian, Botoșani ; Expoziție de acuarele la București și Buzău;
  • 1988 - Expoziția „Flori”; „Peisaje”, Căminul Artei, București
  • 1995 - Expoziția de grup a șase pictorițe, Galeria Orizont, București
  • 2002 - „Seniori ai picturii contemporane” (13 seniori), Galeria Conta
  • 2002 - Internaționala „Remember - Femei creatoare la Marea Mediterană și Marea Neagră”, București
  • 2003 - Seniori ai picturii românesti contemporane, Galeria Apollo, București;
  • 2004 - Salonul de primăvară, Mogoșoaia
  • 2005 - „După 60 de ani”, Gleria Allianz Țiriac
  • 2007, 2010 - Expoziția de artă a ziarului Neconvențional, Galeria Galateca

Expoziții în străinătate

modificare
  • 1959 - 1960 Expoziție colectivă Bielorusia, Minsk și Atena
  • 1961 – Grafica militantă, Moscova
  • 1965 - Internationale Buchkunstausstellung, Leipzing, (în amintirea celor 77.289 de evrei uciși de fasciști)
  • 1971 – A 3-a Bienală Internațională de sport în arta plastica, Madrid
  • 1973 - A 4-a Bienală Internațională de sport, Madrid
  • Estampe contemporaine, Biblioteca Națională, Paris
  • 1977 – Expoziția Internațională de artă plastică românească, Helsinki
  • 1981 – Internaționala de artă Miro, Barcelona
  • 1982 - Expozitia de artă românească, Viena
  • 1984 - Intregraphik Berlin
  • 1988 – Grafica contemporană romănească, Ecuador CCES
  • 1991 – Grafica românească, Israel
  • 1994 - Expoziția de artă românească din China
  • 2003 – Arta Romena Contemporanea, Italia
  • Judische Kunst, Montabaul, Germania (50 de lucrări Alma Redlinger)

Premii

modificare
  • 1945 - premiul Anastase Simu pentru tineret ;
  • 1946 - premiul Ministerului Artelor;
  • 1959 - mențiune la Festivalul mondial al tineretului;
  • 1985 - medalia de aur a "Academiei Italia delle Arti e delle Lavoro";
  • 1985 - "Oscar d'Italia"
  • 2004 - Ordinul "Meritul Cultural" în gradul de Comandor.
  • 2006 - Premiul "Marcel Iancu pentru Arte Plastice [6]
  • 2011 - Decorația „Nihil Sine Deo”- oferită de Mihai al României

Lucrări în muzee și colecții particulare

modificare

România, Franța, Italia, Germania, Israel, S.U.A., Japonia, Brazilia, Olanda, Canada, Belgia, Grecia, Anglia.

Lucrări în muzee din România

modificare
  • Muzeul Național de Artă, București
  • Muzeul de artă din Bacău
  • Muzeul de artă din Galați
  • Muzeul de artă al Banatului, Timișoara
  • Pinacoteca Bibliotecii Radu Rosetti din Onești

Donații

modificare
  • 1960 - Donație pentru Muzeul din comuna Perieti – Slatina, o lucrare
  • 1963 - Donație pentru Muzeul arheologic regional din Piatra Neamț, 3 lucrări
  • 1983 - Donație pentru Muzeul Sighișoara
  • 1986 - Donație pentru Muzeul din Botoșani, 2 lucrări
  • 1989 - Donație pentru Fundația Stefan Luchian, Ștefănesti – Botoșani
  • 1999 - Donație Bibliotecii Radu Rosetti din Onești, Bacău, 5 lucrări
  • 2000 - Donație Bibliotecii Radu Rosetti din Onești, Bacău, 17 lucrări

Călătorii de studii în țară și străinătate

modificare

Vâlcele, Țara Oașului, Topalu, Bistrița, Negrești, Constanța, Sulina, Reșița, Brăila, Bacău, Sarmisegetuza, Huși, Bârlad, Iași; Italia, Spania, Franța, Germania, Olanda, Belgia, Anglia, Bulgaria, Grecia, Israel, Polonia, Cehoslovacia.

Note

modificare
  1. ^ a b c ro Alma Redlinger – Arborele vieții - de Lucian Muntean
  2. ^ Alma Redlinger, Allgemeines Künstlerlexikon Online 
  3. ^ RKDartists, accesat în  
  4. ^ ro Cronica plastică a expoziției „Artiști evrei din România”
  5. ^ Octavian BARBOSA, Dicționarul artistilor români contemporani, Editura Meridiane, București, 1976
  6. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v Album Alma Redlinger, Studii, p. 227, Editura Master Print, 2009, album îngrijit de Daria Simion și Vasile Petrovici
  7. ^ Maria-Magdalena Crișan, Alma Redlinger – Atelier, Observatorul Cultural, nr. 329, 13-19 iulie 2006
  8. ^ Cristian Robert Velescu, Expozitia Atelier, 2007
  9. ^ Radu Ionescu, Despre Alma Redlinger, Cotidianul, 14 iulie 1994)
  10. ^ Călin Dan, Alma Redlinger - Expozițe Galeria Orizont, Arta, nr. 9, 1987
  11. ^ Ion Parhon, România Liberă, 9 august 2004 (text reprodus și în Albumul Alma Redlinger, p. 142 Ed. Master Print)
  12. ^ Catalogul Expoziției Alma Redlinger, Sala Dalles, București, Editura UNARTE, 2011 curator Adrian Buga

Bibliografie

modificare
  • Dicționarul artistilor români contemporani - Octavian BARBOSA - Editura Meridiane - 1976;
  • Ideé et sensibilité - Dan GRIGORESCU - L'art roumain contamporain - direction et tendence - Édition Meridiane - 1991;
  • Album Alma Redlinger, Editura Master Print, 2009,album îngrijit de Daria Simion și Vasile Petrovici
  • Enciclopedia artiștilor români contemorani - Vasile FLOREA, s.a. - editura ARC 2000
  • Claus Stephani: Ziehtochter der Avantgarde. Alma Redlinger hat rumänische Kunsttradition über den Sozialistischen Realismus herübergerettet. / O fiică a avangardei. Alma Redlinger a salvat tradiția artei românești în ciuda realismului socialist. În: Kulturpolitische Korrespondenz (Bonn), nr. 1155, 10.9.2002, pag. 21-22.
  • Revista AnticArtMagazin, aprilie, 2007 pag.24,25, număr dedicat artistei Alma Redlinger
  • Maria-Magdalena CRISAN, Observator Cultural 13-19 iulie 2006, nr. 329)
  • Cristian Robert Velescu, Expozitia Atelier ,2007
  • Alma Redlinger, Dicționar de artă modernă și contemporană, Constantin Prut (ediție imbunătățită) Ed. Univers Enciclopedic 2002
  • Alma Redlinger, Lexiconul: Pictori, Sculptori și Desenatori români, de Mircea Deac, Ed. Medro
  • Alma Redlinger, Catalogul Expoziției „Atelier”, Galeria Veroniki Art, București, 2006
  • Alma Redlinger, Albumul Atelierul Internațional de creație Feminină Contemporană, Editura A. I. C. F. C. 2008
  • Alma Redlinger, Catalogul Expoziției personale de pictură, Galeria Artelor, Cercul Militar Național, București, 2007;
  • Claus Stephani: Das Bild des Juden in der modernen Malerei. Eine Einführung. / Imaginea evreului în pictura modernă. Studiu introductiv. Traducere în limba română de Ion Peleanu. (Zweisprachige Ausgabe, deutsch-rumänisch. Ediție bilingvă, româno-germană.) Editura Hasefer: București, 2005. ISBN 973-630-091-9
  • Catalogul Expoziției Alma Redlinger, Sala Dalles, București, Editura UNARTE, 2011, curator Adrian Buga;

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Alma_Redlinger&oldid=16686762