Ampersand
Ampersand (&) este un cuvânt englezesc care denumește un semn grafic ce reprezintă conjuncția „și (comercial)”. El își are originea în ligatura literelor et, termenul latinesc pentru „și”.[1]
Inventatorul acestui semn este Tiron[2], secretarul lui Cicero, și autor al primei metode de stenografie cunoscute, dar acest semn tipografic nu se regăsește în niciunul din manuscrisele sale. Este citat și Aldo Manuzio, un tipograf-librar instalat la Veneția, care a revoluționat tiparul, în afară de acest semn grafic, prin formatul pe care l-a dat cărților sale, îndeosebi cele in-octavo, mai mic, mai ieftin și mai ușor de mânuit decât cele in-quarto sau in-folio.
Pronunțare
modificare- /ˈæm.pə(ɹ).sænd/
- Audio (US) (ajutor·info)
Utilizare istorică
modificareAmpersand-ul rezultă din ligatura lui e și a lui t, moștenită din epoca merovingiană.[3] La origine, această grafie ligaturată era utilizată mai mult sau mai puțin sistematic de către copiștii medievali, care foloseau numeroase alte abrevieri. În ocurență, se găsesc ampersand-uri frecvent folosite pentru termenii et (&), etc. (&c.). În timp ce în manuscrisele europene doar acești doi termeni erau abreviați cu ajutorul lui &, copiștii englezi se serveau de el și în orice secvență: -et-: deberet putea fi scris deber&. Totuși astfel de grafii se găsesc și pe Vechiul Continent: fazet, în Jurămintele de la Strasbourg, este scris faz&.
Note
modificare- ^ "The Ampersand & More" with Kory Stamper, part of the "Ask the Editor" video series at Merriam-Webster.com
- ^ The new encyclopaedia Britannica, vol. 1, Encyclopaedia Britannica, 1995, p. 14.
- ^ « Esperluette » pe clve.fr (consultat la 23 mai 2015).
Legături externe
modificare- fr Cahiers Gutenberg, nr. 22, 1995, „Ligatures & caractères contextuels” Arhivat în , la Wayback Machine. (Ligaturi și caractere contextuale)