Deschide meniul principal
Pagina „Manuscript” trimite aici. Pentru revista românească de literatură vedeți Manuscriptum.

Un manuscris, într-o formă mai veche și manuscript, reprezintă în sens general orice text scris de mână. Termenul provine din limba latină, din manus (mână) și scriptus (scris).[1]

Cuprins

Înțelesul istoricModificare

O semnificație mai specifică a termenului este aceea de carte scrisă înainte de inventarea tiparului ori în lipsa acestuia, sau o copie de mână (executată de copiști) a unei asemenea cărți.[1] Suportul folosit pentru cele mai vechi manuscrise cunoscute este papirusul. În Grecia și Roma antică exista obiceiul legării printr-un cotor și curele a mai multor tăblițe de lemn cerate; mai târziu, se folosește ca suport foaia de pergament.[2] Primele „cărți” (secolele III-IV) astfel construite din manuscrise diverse legate poartă denumirea de codice (codexuri). În Evul mediu, mănăstirile reprezintă centrele unde se copiază cele mai multe manuscrise, dar sunt elaborate și cărți noi; copierea și decorarea manuscriselor cu miniaturi și inițiale aurite ajunge o îndeletnicire la rangul de artă.[1]

Accepția modernăModificare

Dincolo de sensul de document cu un conținut istoric, prin manuscris (însă nu în forma „manuscript”) se mai înțelege prima formă a unei scrieri ce se dorește a fi publicată.[1] Manuscrisul poate fi în acest sens, autograf (scris de mână) sau dactilografiat (bătut la mașina de scris sau la calculator). Locuțiunea adverbială sau adjectivală „în manuscris” desemnează tocmai această formă sub care se poate prezenta un text.

ReferințeModificare

  1. ^ a b c d Popa, vol. IV, pag. 253
  2. ^ Popa, vol. I, pag. 416

BibliografieModificare

  • Popa, Marcel D. et al. (1993). Dicționar enciclopedic, vol. I (A-C), Editura Enciclopedică, București. ISBN 973-45-0046-5
  • Popa, Marcel D. et al. (2001). Dicționar enciclopedic, vol. IV (L-N), Editura Enciclopedică, București. ISBN 973-45-0143-7, ISBN 973-45-0350-2, vol. IV

Vezi șiModificare