Creion

unealtă de scriere, format din un corp alungit care servește ținerii și înmagazinării unei mine negre sau colorate pentru scris

Creionul este un instrument de scris și de desenat, constituit dintr-o mină protejată de un înveliș de lemn, plastic, hârtie sau metal de formă hexagonală, octogonală, cilindrică sau triunghiulară în secțiune, lipit permanent de mină.[1][2] Când mina se consumă, ajungând ca învelișul creionului să zgârie suprafața de scriere, creionul este ascuțit cu o ascuțitoare. Creioanele sunt distincte de stilouri, pixuri și carioci care distribuie cerneala sub formă de lichid sau gel pe suprafața de scriere.

Creioane

Majoritatea creioanelor au o mină alcătuită dintr-un amestec de grafit și argilă. Creioanele cu mină de grafit lasă urme gri sau negre care sunt ușor de șters, dar sunt rezistente la umiditate, la cele mai multe substanțe chimice, la radiațiile ultraviolete și la învechire. Alte tipuri de mine de creion, cum ar fi cele de cărbune, sunt folosite în principal pentru desene și schițe. Creioanele colorate sunt folosite pentru realizarea și colorarea desenelor iar uneori sunt utilizate de către cadrele didactice sau editori pentru a corecta texte. Creioanele cerate au o mină moale, de ceară, care lasă urme pe suprafețe netede, cum ar fi sticla ori porțelanul.

Creioanele mecanice au învelișuri (carcase) mai elaborate care nu sunt lipite de mină. Acestea conțin mine separate, mobile, care pot fi extinse sau retrase, de obicei, prin vârful carcasei. Creioanele mecanice pot fi reîncărcate cu mine noi, de obicei din grafit, pe măsură ce cele anterioare sunt consumate.

Cuvântul creion provine din cuvântul francez „crayon”, derivat din cuvântul „craie” (cretă) preluat din cuvântul latin „creta” (cretă).[1][3]

IstoricModificare

 
Tăbliță cerată și stil

În Roma antică se folosea pentru a scrie pe tăblițe cerate (în latină "tabula cerata") sau pe papirus (în greacă "papyros", în latină "papyrus") un instrument de metal (plumb ori plumb cu cositor} sau de os ascuțit la vârf numit „stil” (în latină "stilus").[4][5][6] În secolele XV-XVI, desenul cu vârf metalic era o tehnică de desen folosind un instrument numit stil alcătuit dintr-un vârf de fir de argint, plumb ori cositor, fixat într-o bucată de lemn, pe hârtie special pregătită, acoperită cu o soluție apoasă de pudră osoasă, gumă arabică și, eventual, colorant. Această tehnică a fost folosită de Pisanello, Rafael, Leonardo da Vinci, Hans Holbein cel Tânăr și Albrecht Dürer.[7][8]

În secolul al XVII-lea, în regiunea Borrowdale, Cumbria din Anglia a fost descoperit un important zăcământ de minereu negricios, despre care se credea că este o formă a plumbului, de unde și numele care i-a fost dat, plombagină sau minereu de plumb (în latină "plumbago").[9][10][11] Era de fapt grafit.[12][13] Folosit, la început, de către localnici pentru a marca oile, ulterior s-a descoperit că poate fi folosit pentru a scrie pe hîrtie, iar datorită faptului că era în formă solidă și fără impurități putea fi tăiat cu ușurință în tije, care apoi erau învelite în piele de oaie.[13][11] Următorul pas a fost găsirea unui înveliș potrivit pentru mica bară de grafit, deoarece acesta este moale și casant. La început pe lângă piele de oaie s-a folosit și sfoară înfășurată, dar apoi s-a apelat la o tehnică folosită anterior în cazul stilurilor, așezarea unei tije de grafit într-o bucată de lemn. Aceste întâmplări se află la originea termenului de mină „de plumb”, folosit și în prezent, cuvântul englezesc pentru „mină” este „lead” (plumb), ca și cuvântul german pentru creion „bleistift” (tijă de plumb) sau cuvântul irlandez pentru creion „peann luaidhe” (bastonaș de plumb). În jurul anului 1560, un cuplu italian Simonio și Lyndiana Bernacotti a găurit o bucată de lemn de ienupăr în care au introdus o bucată de grafit. După o perioadă s-a dezvoltat o procedură de fabricație superioară, un bețișor de grafit era introdus între două bucăți de lemn care apoi erau lipite împreună. Aceeași tehnică de bază este folosită și în prezent, 400 de ani mai târziu.[14][13][11] Datorită zăcământului de grafit din Cumbria, folosit ca unică sursă de grafit în formă solidă pentru creioane, Anglia a avut monopolul în privința fabricării creioanelor. Alte zăcământe au fost descoperite, dar grafitul extras din acestea era impur iar procesul de purificare transforma grafitul solid în pulbere. Monopolul englez a luat sfârșit în 1662 când la Nürnberg un fabricant de creioane pe nume Friedrich Staedtler a creat mine de grafit dintr-un amestec de pulbere de grafit, sulf și antimoniu.[13][11][15] În 1779, chimistul suedez Carl Wilhelm Scheele a demonstrat că plombagina nu era minereu de plumb ci o formă a carbonului. iar în 1789 geologul german Abraham Gottlob Werner a denumit mineralul „grafit” (în greacă „γράφειν”, graphein = a scrie sau a desena).[16][17][18][19]

În 1790 Joseph Hardtmuth a amestecat pulbere de grafit cu argilă și apă formând tije pe care le-a ars apoi într-un cuptor. Schimbând raportul dintre grafit și argilă, duritatea tijei de grafit putea fi, de asemenea, modificată, pentru o mină mai moale se folosește mai mult grafit iar pentru una mai tare se folosește mai multă argilă.[13][15] Hardtmuth și-a patentat invenția în 1802. În timpul războaielor napoleoniene, Franța, aflată sub blocada navală impusă de Marea Britanie, nu a putut să importe grafitul pur din minele britanice, singura sursă cunoscută din lume. De asemenea, Franța nu a putut importa creioanele din grafit german. Cum creioanele engleze și germane nu erau disponibile francezilor, în 1795, Nicolas-Jacques Conté a folosit un procedeu practic identic cu cel folosit de Joseph Hardtmuth, pentru a produce mine din pulbere de grafit.[11][15] Noile lui creioane erau pătrate în secțiune și învelite într-un cilindru de lemn.[20][13] Creioanele engleze au continuat să utlizeze mine obținute prin tăierea blocurilor de grafit până în jurul anului 1860. În 1838, Henry Bessemer a descoperit o metodă prin care pulberea de grafit era transformată în grafit solid prin comprimare, eliminând astfel rezidurile rezultate în urma tăierii blocurilor de grafit în mine pentru creioane.[21] Ebenezer Wood, fabricant de creioane din Acton, S.U.A., a automatizat procesul fabricării de creioane, folosind fierăstrăul circular, o mașină de turnat și tăiat și o presă cu care putea lipi 12 creioane simultan, sporind semnificativ ritmul producției. De asemenea, el a creat primele învelișuri de lemn pentru creioane în formă hexagonală și octogonală. În loc să-și patenteze invențiile și tehnicile, Wood le-a împărtășit cu toți cei care i-au căutat ajutorul, ajutând astfel la răspândirea automatizării producției de creioane cu ajutorul mașinăriilor.[22][13] Exploatările miniere de grafit din regiunea Barrowdale au fost închise la sfârșitul secolului al XIX-lea.[23][13]

Prima fabrică de creioane din România a fost înființată pe 16 februarie 1930, la Sibiu, cu numele „Fabrica Română de Creioane”.[24] Cu un capital constituit de opt bancheri și oameni de afaceri, fabrica inițial a angajat un inginer, doi maiștri și 50 de muncitori, fiind dotată cu utilaje importate din Germania și Cehoslovacia.[24] Tot, din Cehoslovacia erau aduse minele și lemnul pentru creioane. În 1948, fabrica a fost naționalizată primind numele „Republica”.[24]

TipuriModificare

Creioanele se pot clasifica după mai multe criterii:

  1. mină
  2. de exemplu: creioane cu mină de grafit, creioane cu mină de cărbune
  3. utilizare
  4. de exemplu: creioane de tâmplar, creioane litografice
  5. formă
  6. de exemplu: creioane cilindrice, creioane hexagonale
  7. construcție
  8. de exemplu: creioane mecanice, creioanele cu mină lichidă
  9. înveliș
  10. de exemplu: creioane cu înveliș de lemn, creioane cu înveliș de hârtie

Creioanele cu mină de grafitModificare

Creioanele cu mină de grafit (creioanele grafit) sunt învelite în lemn și este cel mai obișnuit tip de creion. Mina lor este realizată dintr-un amestec de argilă și grafit, iar urmele lăsate pe suprafața de scriere variază de la gri deschis la negru.[13][25][26]

 
Creioane din grafit solid

Creioanele cu mină de grafit fără lemnModificare

Creioanele cu mină de grafit fără lemn (creioanele grafit fără lemn, creioanele din grafit solid) sunt bețișoare solide din grafit și argilă, aproximativ de diametrul unui creion obișnuit, care nu au alt înveliș decât ambalajul sau o etichetă. Ele sunt utilizate în artă, deoarece lipsa învelișului permite acoperirea unor suprafețe mari, creând diverse efecte și este economic deoarece se poate folosi întregul creion.[27][26]

Creioanele colorateModificare

Creioanele colorate au mina pe bază de ceară sau ulei și conțin proporții diferite de pigmenți, aditivi și agenți de legare. Cantitatea de pigmenți, aditivi și agenți de legare influențează randamentul creionului.[26] Creioanele colorate sunt folosite de artiști în diferite domenii: desen, ilustrație, benzi desenate, desen tehnic ori animație.[28][19][26]

 
Creioane colorate

Creioanele acuarelăModificare

Creioanele acuarelă (creioanele acuarelabile) au mine colorate care conțin gumă arabică și sunt solubile în apă. Acestea pot fi folosite uscate, ca și creioanele colorate obișnuite, sau pot fi aplicate umede pentru a obține aspectul de acuarelă.[29][26]

Creioanele pastelModificare

Creioanele pastel au o mină a cărei constituție este aceea a pastelului uscat dar mai puțin sfărâmicioasă prin adăugarea unei cantități mai mari de gumă arabică.[28][30]

Creioanele cu mină de cărbuneModificare

Creioanele cu mină de cărbune au mina din cărbune iar urmele lăsate sunt de un negru mai bogat decât creioanele cu grafit, tind să păteze cu ușurință și sunt mai abrazive decât grafitul. De asemenea, sunt disponibile în tonuri sepia și pe alb.[27][26]

Creioanele carbonModificare

Creioanele carbon au mina dintr-un amestec de argilă și negru de fum, uneori cu cărbune ori grafit. Produc un negru mai bogat decât creioanele de grafit, mina este mai fină decât la creioanele cu cărbune și în xonsecință lasă mai puține reziduri și pătează mai puțin.[31][32][26]

Creioanele cerateModificare

Creioanele cerate au o mină moale din ceară și conțin proporții diferite de pigmenți ori coloranți, aditivi și agenți de legare și sunt învelite, de obicei, în hârtie sau lemn.[28] Sunt folosite pentru a scrie pe porțelan, sticlă, piatră, plastic, ceramică, acetat, metal, hârtie lucioasă utilizată pentru imprimarea fotografiilor, radiografii, hărți, benzi magnetice, peliculă de film, filtre de gelatină și alte suprafețe smălțoite, emailate, lăcuite, lustruite și umede. De asemenea, sunt folosit ca instrument de marcare pentru construcții sau lucru manual, deoarece nu zgârie suprafața pe care este folosit.[28]

 
Creioane de tâmplarie

Creioanele cu mină de grafit lichidModificare

Creioanele cu mină de grafit lichid (creioanele cu mină lichidă) au mina din grafit lichid și sunt construite ca pixurile. Spre deosebire de pixuri care folosesc cerneală acestea utilizează grafit lichid, ceea ce face ca scrierea să poată fi ștearsă. Această tehnologia a fost inventată în 1955 separat de către Scripto și Parker Pens. Cele două companii au încheiat, în același an, un acord să-și folosească reciproc invențiile, pentru a evita o conflict îndelungat privind brevetele. La acea vreme a fost considerat atât de inovator încât a fost expus la Muzeul de Artă Modernă din New York. Acest tip de creioane nu se mai fabrică din anii '70.[33] În 2010, a existat o încercare de revitalizare a tehnologiei, prin lansarea lui Sharpie Liquid Pencils de către Newell Brands.[34][35]

Creioanele de tâmplarieModificare

Creioanele de tâmplarie (creioanele pentru tâmplarie) au mina densă de grafit și un înveliș cu o secțiune transversală dreptunghiulară sau eliptică pentru a preveni rostogolirea lui.[36] Creioanele de tâmplarie sunt mai ușor de ținut în mână decât creioanele standard, deoarece au o suprafață mai mare. Mina care nu este rotundă permite trasarea unor linii groase sau subțiri rotind creionul. Liniile subțiri sunt necesare pentru marcaje precise iar liniile groase sunt necesare pentru marcaje pe suprafețe zgrunțuroase.[36] Mina este dură pentru a rezista la solicitărilor marcajului pe suprafețele lemnoase. Creionul este robust pentru a supraviețui într-un mediu de lucru solicitant, când este folosit alături de unelte grele.[36]

Creioanele pentru copiatModificare

Creioanele pentru copiat (creioanele de copiere, creioanele indelibile, creioanele de neșters, creioanele chimice) au o mină dintr-un amestec de grafit, argilă și colorant care lasă urme pe suprafața de scriere care nu pot fi șterse.[37][38] Colorantul cel mai frecvent utilizat a fost anilina.[39] Urmele lăsate sunt identice cu cele ale creioanelor cu mină de grafit, dar atunci când sunt umezite aceste urme se dizolvă într-o cerneală colorată. Creioanele pentru copiat au fost introduse în anii 1870 și inițial au fost comercializate pentru copierea documentelor.[40][41] Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, au devenit disponibile metode mai bune de copiere. În consecință, creionul de copiere a fost folosit ca un creion de neșters. Când este folosit uscat, acesta lasă pe hârtie o urmă cenușie ușor violet, care nu se deosebește de cea a unui creion obișnuit, dar care nu poate fi ștearsă.[40]

Creioanele litograficeModificare

Creioanele litografice au mina pe bază de ceară sau ulei și conțin proporții diferite de negru de fum, rășini, aditivi și agenți de legare, uneori cu salpetru ori grafit. Acestea au învelișul din hârtie și sunt folosite pentru a desena pe piatră în litografie. Ceara din creion este absorbită de piatră iar în timpul tipăririi cerneala va adera la aceasta.[28]

Creioanele albastre inactiniceModificare

Creioanele albastre inactinice (creioanele albastre non-fotografice, creioanele albastre non-reproductive) au mina din grafit colorat cu o nuanță specială de albastru care nu poate fi detectată de camerele foto și fotocopiatoare. Este folosit în grafică, ilustrație, benzi desenate, animație și tipărire.[42][43]

Creioanele Pop a PointModificare

Creioanele Pop a Point (creioanele Bensia, creioane stivuibile) sunt un tip de creion în care multe mine scurte și ascuțite sunt găzduite într-un tub din plastic. Un vârf consumat este îndepărtat trăgându-l de la capătul de scris al creionului și reintroducându-l în partea superioară, împingând astfel un nou vârf.[27] Au fost create la începutul anilor '70 ai secolului al XX-lea de producătorul taiwanez de papetărie Pioneer Industrial Corporation.

 
Creion mecanic

Creioanele de plasticModificare

Creioanele de plastic sunt realizate prin coextrudarea unui amestec de grafit plastificat și a învelișului compozit din lemn, plastic ABS, rumeguș și stearat de aluminiu. Au fost inventate de Harold Grossman în 1967 și au fost ulterior îmbunătățite de Arthur Little din 1969 până în 1975.[44] Sunt flexibile și pot fi îndoite fără a se rupe.

Creioanele mecaniceModificare

Creioanele mecanice au învelișuri care nu sunt lipite de mină. Acestea folosesc un mecanism pentru a împinge sau retrage mina prin vârful carcasei. Mine sunt mobile și au un diametru precis pentru creionul în care sunt folosite.[45] Creioanele mecanice pot fi reîncărcate cu mine noi pe măsură ce cele anterioare sunt consumate.[27][26][46]

FabricareModificare

Procesul de fabricareModificare

Mina creionului este un amestec de grafit măcinat fin și pulbere de argilă. Cantitatea de argilă adăugată la grafit depinde de duritatea creionului dorită, proporțiile mai mici de argilă fac mina mai moale, iar timpul de amestecare a materialelor determină calitatea minei.[13][19] Procesul de fabricare a creioanelor se desfășoară astfel:[13][14][47]

  1. grafitul și argila sunt curățate de materii străine și uscate
  2. grafitul și argila se amestecă împreună cu apa
  3. amestecul este extrudat (modelat) în șiruri lungi care sunt îndreptate, uscate, tăiate și apoi călite într-un cuptor
  4. minele rezultate sunt scufundate în ulei sau ceară topită, care pătrunde în găurile minuscule ale materialului și asigură capacitatea creionului de a scrie lin, fără întreruperi
  5. un bloc de lemn este tăiat în mai multe bucăți pentru a obține șipci
  6. pe suprafața șipcilor sunt tăiate mai multe șanțuri paralele
  7. minele de grafit și argilă sunt introduse în șanțuri
  8. deasupra se lipește o altă șipcă cu șanțuri
  9. întregul ansamblu este tăiat în creioane individuale
  10. creioanele sunt lăcuite sau vopsite
  11. unele creioane au o radieră și, prin urmare, se efectuează o tăietură în partea de sus pentru fixarea unei virole metalice pe lemn. în care se introduce o gumă de șters

Creioanele colorate se fabrică în același mod ca și creioanele de grafit, cu excepția faptului că minele nu sunt călite într-un cuptor, deoarece acest lucru ar modifica culoarea pigmenților sau a coloranților.[28] Creioanele cerate, litografice și cele pastel se produc prin turnare în matrițe ori prin extrudare.[28]

ProducătoriModificare

Producător Mărci Tipuri Observații Țară
ACCO Brands Corporation Derwent grafit; colorate; acuarelă; pastel; cărbune; mecanice   Marea Britanie
  S.U.A.
ADACONI SRL DACO grafit; colorate; mecanice   România
Adel Kalemcilik Ticaret ve Sanayi A.S. Adel
Faber-Castell
Graf von Faber-Castell
grafit; colorate; acuarelă; pastel; cărbune; mecanice Faber-Castell AG
este acționar minoritar
  Turcia
A.T. Cross Company LLC. Cross mecanice   S.U.A.
Ballograf AB Ballograf mecanice   Suedia
Bleispitz GmbH Bleispitz mecanice; tâmplarie   Germania
Brevillier Urban & Sachs GmbH & Co KG Cretacolor grafit; colorate; acuarelă; pastel; cărbune   Austria
C. Josef Lamy GmbH Lamy mecanice   Germania
California Cedar Products Company Palomino
Blackwing
grafit; colorate   S.U.A.
Caran d'Ache Caran d'Ache grafit; colorate; acuarelă; pastel; mecanice   Elveția
China First Pencil Co. Chung hwa
Great Wall
grafit   China
CI Pencils e.K. CI Pencils grafit; colorate   Germania
Colart Conté à Paris
Winsor & Newton
grafit; colorate; pastel; acuarelă; cărbune Subsidiar al
Lindéngruppen
  Suedia
  Franța
  Marea Britanie
COMET Denecke GmbH COMET Denecke grafit; tâmplarie   Germania
Crayola LLC Crayola
Portfolio Series
Silly Scents
cerate; colorate Subsidiar al
Hallmark Cards Inc.
  S.U.A.
DOMS Industries Pvt. Ltd. C3
DOMS
Daler-Rowney
Giotto
Lyra
grafit; colorate Partener strategic al
F.I.L.A. Group
  India
DONG-A Pencil Co. Ltd. DONG-A grafit; colorate; cerate; mecanice   Coreea de Sud
Faber-Castell AG EBERHARD FABER
Faber-Castell
Graf von Faber-Castell
grafit; colorate; acuarelă; pastel; mecanice   Germania
FACTIS S.A. FACTIS
MILAN
grafit; colorate; acuarelă; cerate; mecanice   Spania
Fatih Kalem San. ve Tic. A.Ș. Fatih grafit; colorate   Turcia
F.I.L.A. Group
(Fabbrica Italiana Lapis ed Affini S.p.A.)
Daler-Rowney
Dixon
Giotto
Lyra
Mapita
Oriole
Prang
Ticonderoga
Vinci
grafit; colorate; acuarelă; pastel; mecanice   Italia
  Germania
  S.U.A.
  Marea Britanie
  Mexic
General Pencil Company Inc. General’s
Kimberly
Primo
grafit; colorate; acuarelă; pastel; cărbune   S.U.A.
Graphite Pen & Pencil Company Graphite Pen & Pencil grafit; tâmplarie   S.U.A.
Gutberlet GmbH Kaweco grafit; mecanice   Germania
Hindustan Pencils Apsara
Nataraj
grafit; colorate   India
ICO ICO grafit; colorate; cerate; mecanice   Ungaria
Imperial Yard Ltd. Yard O Led mecanice   Marea Britanie
Indus Pencil Industries Pvt. Ltd. Deer grafit; colorate   Pakistan
Koh-i-Noor Hardtmuth a.s. Koh-i-Noor grafit; colorate; acuarelă; cerate; tâmplarie; mecanice   Cehia
Kores Kores grafit; mecanice   Austria
LaRose Industries, LLC Cra-Z-Art grafit; colorate; cerate   S.U.A.
Maped
(Manufacture d’Articles de
Précision et de Dessin)
Maped grafit; colorate; mecanice   Franța
Mark Industries mercury grafit; colorate   Pakistan
Mitsubishi Pencil Company Limited Hi-Uni
Mitsu-Bishi
Uni
grafit; mecanice   Japonia
Monami Co. Ltd. Monami grafit; colorate; acuarelă; cerate; mecanice   Coreea de Sud
Montblanc International Montblanc mecanice   Germania
Monteverde Monteverde mecanice   S.U.A.
Muji Muji grafit; mecanice   Japonia
Musgrave Pencil Company Musgrave
DesignWay
grafit; colorate   S.U.A.
Newell Brands Berol
Paper Mate
Prismacolor
Rotring
grafit; colorate; mecanice   S.U.A.
Noki Noki mecanice   Turcia
Ohto Co. Ltd. Ohto mecanice   Japonia
Pelikan Holding AG Herlitz
Pelikan
grafit; mecanice   Germania
Pentel Co. Ltd. Pentel mecanice   Japonia
Pilot Corporation Pilot mecanice   Japonia
Pioneer Industrial Corporation Bensia grafit   Taiwan
SAKURA COLOR PRODUCTS
CORPORATION
SAKURA colorate; cerate; mecanice   Japonia
Schneider Schreibgeräte GmbH Schneider mecanice   Germania
Schwan-STABILO Group STABILO grafit; colorate; mecanice   Germania
Scrikss Scrikss mecanice   Turcia
Scriva GmbH Scriva grafit; colorate; mecanice   Germania
Shachihata Co. Ltd. Artline grafit; mecanice   Japonia
Shahsons Private Limited Goldfish grafit; colorate; cerate   Pakistan
Sheaffer Sheaffer mecanice Subsidiar al
A.T. Cross Company LLC.
  S.U.A.
Société Bic S.A. Bic
Conté
grafit; colorate; acuarelă; cerate; mecanice   Franța
Staedtler Mars GmbH & Co. KG Staedtler grafit; colorate; acuarelă; pastel; cerate; mecanice   Germania
Standardgraph Zeichentechnik GmbH Standardgraph mecanice   Germania
Ta Shin Precision TWSBI mecanice   Taiwan
The Sailor Pen Co. Ltd. Sailor mecanice   Japonia
Tombow Pencil Co. Ltd. Tombow grafit; mecanice   Japonia
TOZ Penkala International d.o.o. TOZ Penkala grafit; colorate   Croația
TreeSmart Industries Inc. TreeSmart grafit; colorate   S.U.A.
Viarco - Indústria de Lápis Lda. Viarco grafit; colorate; cerate   Portugalia
Waterman S.A. Waterman mecanice Subsidiar al
Newell Brands
  Franța
WÖRTHER GMBH WÖRTHER mecanice   Germania
Zebra Co. Ltd. Zebra mecanice   Japonia

DuritateModificare

Duritatea minei creioanelor este legată de proporția de argilă și grafit din amestec, pentru o mină mai dură se folosește mai multă argilă.[15][48] Tonurile de culoare a urmelor lăsate de creion variază de la gri deschis la negru și depinde de numărul de particule mici de grafit depuse de creion pe suprafața de scriere. Particulele de grafit au aceași culoare, indiferent de duritatea minei, doar dimensiunea și numărul de particule determină culoarea urmelor lăsate de creion. Pe măsură ce mina creionului devine mai moale, prin utilizarea unor proporții mai mici de argilă, acesta lasă o urmă mai întunecată pe măsură ce depune mai mult grafit pe hârtie.[2][49] Gradul de duritate al minei este măsura capacității de rezistență a minei la abraziunea fibrelor hârtiei.[2]

Producătorii își diferențiază creioanele prin clasificarea lor în funcție de duritatea minei, dar nu există un standard comun. Majoritatea producătorilor de creioane își stabilesc propriile standarde interne pentru gradele de duritate a grafitului și calitatea minei iar unele diferențe sunt regionale, un creion cu duritatea HB produs în Japonia are o mină mai moale și lasă o urmă mai întunecată decât un creion cu aceași duritate produs în Europa.[49]

Compania Brookmann, care exploata minele de grafit Borrowdale din Anglia a creat prima scală folosită pentru a clasifica duritatea minelor, utlizând literele B (în engleză "Black"), F (în engleză "Fine" sau engleză "Firm") și H (în engleză "Hard").[11][49] Inițial, cuprindea șase durități: B, BB, F, HB, H, HH, cea din urmă având o proporție mai mare de argilă iar prima un conținut relativ ridicat de grafit.[50] Ulterior această scală a fost dezvoltată, renunțându-se la desemnarea prin litere multiple, cu excepția combinației HB, iar gradul de duritate este indicat printr-un număr urmat de o literă precum 2B, 4B sau 2H, astfel 4B este mai moale decât 2B iar 3H este mai dur decât H.[49][51][52]

O altă scală utlizând numere, de la 1 la 4, pentru clasificarea duritâții minelor a fost folosită pentru prima dată de Nicolas-Jacques Conté și mai târziu de John Thoreau, în secolul al XIX-lea.[53] Cu cât numărul este mai mare, cu atât mina este mai dură și urmele lăsate pe hârtie sunt mai deschise la culoare.[49][52] Această scală acoperă intervalul echivalent de la B la 2H suficient pentru munca de birou, dar insuficient pentru desen și schițe.[51]

În general, o mină cu duritatea HB, de la mijlocul scalei, este considerată a fi echivalentă cu o mină duritatea 2 folosind scala numerică, astfel 1 = B, 2 ½ = F, 3 = H, 4 = 2H.[49][52] Creionul cu duritatea 2 ½ mai este întâlnit adesea cu denumiri numerice echivalente de 2 2/4, 2 4/8, 2.5 și 2 5/10, eprezentând același grad, dar introdus de diferiți producători pentru a distinge între produsele lor și evita litigiile privind brevetele.[54] Unii producători folosesc un sistem de echivalență diferit, precum Faber-Castell cu: 1 = 2B, 2 = B, 2 ½ = HB, 3 = H, 4 = 2H, ori Schwan-STABILO cu: 1 = 3B, 2 și 2 ½ = HB.[55][56]

9H 8H 7H 6H 5H 4H 3H 2H H F HB B 2B 3B 4B 5B 6B 7B 8B 9B
4 3 2 ½ 2 1
4 3 2 ½ 2 1
2 ½ , 2 1
Tare Mediu Moale
Scala alfanumerică este evidențiată cu negru, scala numerică este evidențiată cu albastru, sistemul de echivalență utlizat de Faber-Castell este evidențiat cu verde
iar cel utlizat de Schwan-STABILO este evidențiat cu galben.

Alegerea unui tip de mină se face în funcție de activitatea pentru care este utilizat. Pentru desen tehnic, care necesită linii clare și precise, se folossc creioane cu duritatea 3H până la 9H.[57][52][58] Pentru desen cu ajutorul instrumentelor care necesită planificare, precizie și adaptabilitate, creionul de tip HB este potrivit, deoarece permite folosirea radierei fără a distruge calitatea desenului inițial.[52][57] Pentru desen artistic, schiță sau desen cu mână liberă, creioanele cu duritatea 2B până la 9B, permit explorarea tuturor tehnicilor grafice, cu toate acestea, folosirea radierei poate păta desenul, radiera modelabilă fiind mai eficientă în acest caz.[48][58] În desenul artistic, creionul înlesnește controlul dimensiunilor liniilor și a texturii prin utilizarea vârfului și a lățimii minei sau a unui creion bont ori înclinând creionul astfel încât mina să aibă o suprafață de contact mai mare cu hârtia, apropiindu-se astfel de posibilitățile oferite de creioanele din grafit solid, crete sau cărbune care nu au învelișul de lemn al creionului.[57]

BibliografieModificare

NoteModificare

  1. ^ a b „Creion”. dexonline.ro. Dexonline. Accesat în . 
  2. ^ a b c „Pencil”. britannica.com (în engleză). Britannica. Accesat în . 
  3. ^ „Crayon”. merriam-webster.com (în engleză). Merriam-Webster. Accesat în . 
  4. ^ Steven Zumdahl; Susan Zumdahl (). Chemistry  (în engleză) (ed. 8th edition). Belmont: Brooks Cole. p. 343. ISBN 978-0-547-12532-9. Accesat în . 
  5. ^ „Stil”. dexonline.ro. Dexonline. Accesat în . 
  6. ^ Ritter, Steve (). „PENCILS & PENCIL LEAD”. WHAT'S THAT STUFF? Chemical & Engineering News (în engleză). Washington D.C. 79 (42): 35. ISSN 0009-2347. Accesat în . 
  7. ^ Daniel Varney Thompson (). The materials and techniques of medieval painting (în engleză). New York: Dover Publications Inc. p. 32. ISBN 9780486203270. Accesat în . 
  8. ^ James Watrous (). The Craft of Old-Master Drawings (în engleză) (ed. illustrated reprint). Madison: University of Wisconsin Press. ISBN 9780299014254. Accesat în . 
  9. ^ „Plombagină”. dexonline.ro. Dexonline. Accesat în . 
  10. ^ „Old Cumbria Gazetteer”. lakesguides.co.uk (în engleză). Guides to the Lakes. Accesat în . 
  11. ^ a b c d e f „Evolution of the Pencil”. pencilrevolution.com (în engleză). PENCIL REVOLUTION. . Accesat în . 
  12. ^ „The Graphite Page”. pages.mtu.edu (în engleză). Michigan Technological University. Accesat în . 
  13. ^ a b c d e f g h i j k Umesh Madan (). „The Stick That Left A Mark”. umeshmadan.wordpress.com (în engleză). The Weekend Historian. Accesat în . 
  14. ^ a b Doug Messier. „Who Invented the Pencil?”. rocketcityspacepioneers.com (în engleză). Rocket City Space Pioneers. Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ a b c d Zora Sweet Pinney. „Zora's Column: Lead Down the Cedar Path, The Tale of the Pencil”. pencilpages.com (în engleză). The Pencil Pages. Accesat în . 
  16. ^ „Graphite”. etymonline.com (în engleză). Online Etymology Dictionary. Accesat în . 
  17. ^ Johann Friedrich Wilhelm Widenmann (). Handbuch des oryktognostischen Theils der Mineralogie: Mit einer Farbentabelle und einer Kupfertafel (în germană). II. Leipzig: Siegfried Leberecht Crusius. p. 653. Accesat în . 
  18. ^ Carl Wilhelm Scheele (). „Versuche mit Wasserbley; Molybdaena”. Der Königl. Schwedischen Akademie der Wissenschaften neue Abhandlungen aus der Naturlehre, Haushaltungskunst und Mechanik (în germană). Leipzig: Johann Samuel Beinfius. p. 238. Accesat în . 
  19. ^ a b c „What is Pencil Lead Made Out of?”. blog.penvibe.com (în engleză). Pen Vibe. Accesat în . 
  20. ^ Jacques-Marie Vaslin (). „Les crayons révolutionnaires de Nicolas-Jacques Conté”. lemonde.fr (în franceză). Le Monde. Accesat în . 
  21. ^ Henry Bessemer (). An autobiography  (în engleză). Londra: Offices of "Engineering,". p. 33-37. Accesat în . 
  22. ^ „Early American Pencils”. actontrails.org (în engleză). Acton Conservation Land. Arhivat din original la . Accesat în . 
  23. ^ „Wad”. cumbria-industries.org.uk (în engleză). Industrial History of Cumbria. . Accesat în . 
  24. ^ a b c N. I. Dobra (). „Semnal editorial: S-o aducem din condei... cu plaivazul”. tribuna.ro. Tribuna. Accesat în . 
  25. ^ Mike Sibley (). „Are my leads GRAPHITE or CARBON?”. sibleyfineart.com (în engleză). SIBLEY FINE ART. Accesat în . 
  26. ^ a b c d e f g h Peter Warrior. „The Ultimate Pencil Types Guide”. blog.penvibe.com (în engleză). Pen Vibe. Accesat în . 
  27. ^ a b c d „Different Classifications and Types of Pencils”. historyofpencils.com (în engleză). History of Pencils. Accesat în . 
  28. ^ a b c d e f g Margaret Holben Ellis, Brigitte Yeh. „Categories of Wax-Based Drawing Media”. palimpsest.stanford.edu (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  29. ^ „Basic techniques with Albrecht Dürer Magnus”. faber-castell.eu (în engleză). Faber-Castell. Accesat în . 
  30. ^ Thaneeya McArdle. „Pastels”. art-is-fun.com (în engleză). Art is Fun. Accesat în . 
  31. ^ Jeffrey Lynn Rutledge. „Carbon Pencils”. easy-drawing-lessons.com (în engleză). Easy-Drawing-Lessons. Accesat în . 
  32. ^ Mike Sibley (). „GRAPHITE v CHARCOAL”. sibleyfineart.com (în engleză). SIBLEY FINE ART. Accesat în . 
  33. ^ Tony Fischier. „Parker Liquid Lead”. parkerpens.net (în engleză). PARKER COLLECTOR. Accesat în . 
  34. ^ Tony Bridges. „Sharpie Liquid Pencil – Pencil Technology Moves on”. blog.penvibe.com (în engleză). Pen Vibe. Accesat în . 
  35. ^ „Newell Rubbermaid Reinvents Mechanical Pencils with First Sharpie Liquid Pencil”. prnewswire.com (în engleză). Cision PR Newswire. . Accesat în . 
  36. ^ a b c Doug Martin. „Carpenter's Pencils”. pencilpages.com (în engleză). The Pencil Pages. Accesat în . 
  37. ^ Dube, Liz (). „The Copying Pencil: Composition, History, and Conservation Implications”. The Book and Paper Group Annual (în engleză). 17: 45–52. Accesat în . 
  38. ^ David Owen (). Copies in Seconds: How a Lone Inventor and an Unknown Company Created the Biggest Communication Breakthrough Since Gutenberg-Chester Carlson and the Birth of the Xerox Machine (în engleză). New York: Simon & Schuster. p. 40-42. ISBN 978-1-4165-9832-9. Accesat în . 
  39. ^ „Anilină”. dexonline.ro. Dexonline. Accesat în . 
  40. ^ a b Dube 1998, p. 45-52.
  41. ^ Owen 2004, p. 40-42.
  42. ^ Freddie Williams II; Brian Bolland (). The DC Comics Guide to Digitally Drawing Comics (în engleză). New York: Watson-Guptill Publications. p. 52. ISBN 9780823099238. Accesat în . 
  43. ^ Colleen Doran (). Manga Pro Superstar Workshop: How to Create and Sell Comics and Graphic Novels (în engleză). Cincinnati: Impact. p. 14. ISBN 978-1581809855. 
  44. ^ Irving Arons (). „The EPCON Plastic Pencil”. adlittlechronicles.blogspot.com (în engleză). ADL Chronicles. Accesat în . 
  45. ^ „STANDARDS BY ISO/TC 10 Technical product documentation”. iso.org (în engleză). Pagina oficială a Organizației Internaționale de Standardizare. Accesat în . 
  46. ^ „Guide to Mechanical Pencils”. cultpens.com (în engleză). Cult Pens. Accesat în . 
  47. ^ Doug Martin. „How Pencils Are Made”. pencilpages.com (în engleză). The Pencil Pages. Accesat în . 
  48. ^ a b „Graphite Pencil Degrees of Hardness Explained”. faber-castell.eu (în engleză). Faber-Castell. . Accesat în . 
  49. ^ a b c d e f „Graphite Grading Scale Explained”. pencils.com (în engleză). Pencils. Accesat în . 
  50. ^ Ritter 2001, p. 35.
  51. ^ a b „Lead Hardness”. cultpens.com (în engleză). Cult Pens. Accesat în . 
  52. ^ a b c d e „The Graphite Pencil Scale – Ultimate Guide”. blog.penvibe.com (în engleză). Pen Vibe. Accesat în . 
  53. ^ Henry Petroski (). The Pencil: A History of Design and Circumstance  (în engleză). New York: Alfred A. Knopf. p. 157. ISBN 978-0-394-57422-6. Accesat în . 
  54. ^ Doug Martin (). „Pencil Hardness/Softness Ratings or Grading Pencils”. pencilpages.com (în engleză). The Pencil Pages. Accesat în . 
  55. ^ „1112 graphite pencil with eraser, HB”. faber-castell.eu (în engleză). Faber-Castell. Accesat în . 
  56. ^ „No 2 Pencil Equals ?”. davesmechanicalpencils.blogspot.com (în engleză). DMP - Dave's Mechanical Pencils. . Accesat în . 
  57. ^ a b c „How to Choose a Pencil – Ultimate Guide”. blog.penvibe.com (în engleză). Pen Vibe. Accesat în . 
  58. ^ a b „Wooden Pencils Vs Mechanical Pencils”. blog.penvibe.com (în engleză). Pen Vibe. Accesat în . 

Legături externeModificare

Vezi șiModificare


Caută „Creion” în Wikționar, dicționarul liber.