Ana Botta-Mănăstireanu
| O parte din referințele acestui articol sunt prezentate ca simple legături web, ceea face ca ele să fie în pericolul de a deveni inaccesibile în timp și astfel informația să nu mai fie verificabilă. Vă rugăm să completați citarea cu datele complete (titlu, autor, data publicării/accesării etc.). Câteva formate și uneltele Refscript și reFill sunt disponibile pentru a vă asista în formatare. |
| Ana Botta-Mănăstireanu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 1856  Bistrița-Năsăud, România |
| Decedată | 1892 (36 de ani) Iași, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | studentă[*] |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași |
Modifică date / text  | |
Ana Botta-Mănăstireanu (n. 1856, Bistrița-Năsăud, România – d. 1892, Iași, România) a fost prima femeie care a urmat cursurile unei instituții superioare de învățământ din România.[1][2]
Educație
modificareA absolvit în 1872 Școala Pedagogică Maghiară de Fete, una dintre instituțiile de prestigiu din Transilvania. S-a remarcat în cercurile culturale ale vremii printr-un discurs susținut la 18 ani în cadrul societății „Iulia” despre rolul femii românce. „Ecoul succesului a ajuns până în presa maghiară, care-i elogiase calitățile, dar și frumusețea conferențiarei, scriind: «Expunerea a fost primită cu mult interes din partea publicului, domnișoara rămânând unul dintre personajele principale ale seratei și datorită profilului ei român a fost în atenția tuturor»”, spunea despre acel moment scriitorul Teodor Tanco.
Mai apoi, în 1879, se înscrie la cursurile Facultății de Litere din cadrul Universității din Iași, devenind astfel prima femeie care să studieze la o universitate română (un an mai târziu Maria Zaharescu avea să fie prima femeie care s-a înscris la Facultatea de Filosofie din București).
După terminarea liceului se mărită cu Daniel Ilarie Mănăstireanu, pe atunci student al Academiei Teologice Greco-Catolice din Blaj. La scurt timp (în jurul anului 1873) cei doi se mută la Iași unde ajung să facă parte din rândul intelectualilor alături de Titu Maiorescu, Bogdan Petriceicu Hașdeu și Veronica Micle.[3]
Publică pe parcursul facultății, dar și după aceea, articole în revista „Familia” despre rolul educației în viața femeilor. Mai mult, organizează serate de poezie chiar la ea acasă.
Sănătatea începe să i se deterioreze după pierderea copilului iar cei doi soți se retrag la Huși pentru liniște.[4] Se stinge din viață la 36 de ani.
Note
modificare- ^ Bianca Sara Gavrilă (), FEMEI MEMORABILE Povestea primei studente din istoria României, adevarul.ro
- ^ http://hui.uaic.ro/hui/HUI.3.2012.363-392.pdf
- ^ Cariere pentru femei, Cariere pentru femei
- ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .