Wikipedia

Huși

municipiu din județul Vaslui, România

Huși (idiș: הוש‎ Huș, maghiară: Huszváros, germană: Hussburg) este un municipiu în județul Vaslui, Moldova, România. Se află aproape de frontiera de est a țării. Este format dintr-o singură localitate de rang III, cu o populație de 25.045 de locuitori (2021).

Huși
—  municipiu și oraș  —
Vedere asupra centrului orașului
Catedrala Episcopală a Hușilor
Colegiul Național „Cuza Vodă”
Casa "Adam Mitache"

Stemă
Stemă
Huși se află în România
Huși
Huși
Huși (România)
Poziția geografică
Huși se află în Județul Vaslui
Huși
Huși
Huși (Județul Vaslui)
Orașul pe harta Județului Vaslui
Coordonate: 46°40′27″N 28°3′35″E ({{PAGENAME}}) / 46.67417°N 28.05972°E
Țară România
Județ Vaslui
SIRUTA161829
Atestare documentară1494
ReședințăHuși[*]​
ComponențăHuși[*]​
Guvernare
 - primar al municipiului Huși[*]​Ioan Ciupilan[*]​[1][2] (PSD, )
Suprafață
 - Total61,12 km²
Altitudine120 m.d.m.
Populație (2021)
 - Total25.045 locuitori
 - Densitate6,346 loc./km²
Fus orarUTC+2
Cod poștal735100
Localități înfrățite
 - SîngeraMoldova
 - OdesaUcraina
 - CimișliaMoldova
Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata
Poziția localității Huși
Poziția localității Huși
Poziția localității Huși
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Geografie

modificare

Municipiul Huși se situează în depresiunea omonimă, la o altitudine de 70–120 m, la 45 km est-nord-est de municipiul Vaslui. Este străbătut de pârâul Huși și este înconjurat de dealuri ocupate cu podgorii.

Demografie

modificare



 

Componența etnică a municipiului Huși

     Români (80,64%)

     Romi (1,1%)

     Alte etnii (0,07%)

     Necunoscută (18,19%)



 

Componența confesională a municipiului Huși

     Ortodocși (68,88%)

     Romano-catolici (11,72%)

     Alte religii (0,53%)

     Necunoscută (18,87%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația municipiului Huși se ridică la 25.045 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 26.266 de locuitori.[3] Majoritatea locuitorilor sunt români (80,64%), cu o minoritate de romi (1,1%), iar pentru 18,19% nu se cunoaște apartenența etnică.[4] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (68,88%), cu o minoritate de romano-catolici (11,72%), iar pentru 18,87% nu se cunoaște apartenența confesională.[5]

Huși - evoluția demografică
  Graficele sunt indisponibile din cauza unor probleme tehnice. Mai multe informații se găsesc la Phabricator și la wiki-ul MediaWiki.

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Comunități etnice istorice

modificare

Până la Al Doilea Război Mondial, evreii alcătuiau aproximativ 30% din populația orașului Huși.

În secolele XV-XVII a existat o comunitate maghiară de ceangăi, la 1648 fiind în număr de 682 de oameni, la acel moment puțin mai numeroși decât românii.[6]

Conform unor istorici, catolicii din regiunea Moldova sunt descendenți ai maghiarilor din Transilvania, însă pe parcursul secolelor aceștia au trecut printr-un proces de românizare, păstrându-și credința catolică și modificându-și numele de familie (Gașpar, Ferenț, Pal, Farcaș, Feher etc.). Potrivit lui Vilmos Tánczos „ca urmare a proceselor de asimilare, majoritatea catolicilor moldoveni acum nu cunosc deloc limba maternă a strămoșilor lor și se consideră români.”

Istorie

modificare

Localitatea Huși este atestată documentar la sfârșitul secolului al XV-lea, mai precis la 1494, într-un document care amintește drumul „ce merge de la Vaslui la Huși”. Un alt document din 1497 amintește de Huși „ce iaste pe Drâslivțe”. Acestea sunt doar două documente ce amintesc de Huși, însă au mai existat și altele. În 1495, Ștefan cel Mare a construit aici o biserică cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. Un secol mai târziu, în 1598, domnitorul Ieremia Movilă a înființat Episcopia Hușilor, iar Biserica „Sf. Apostoli Petru și Pavel” a devenit catedrală episcopală.

În jurul anilor 1590 – 1600 au ajuns la Huși negustori evrei sefarzi veniți din Imperiul Otoman, care îi primise după ce fuseseră evacuați din Spania, prin 1452 – 1457. De la ei au rămas un cimitir și o sinagogă. Alt val de evrei, de data asta așkenazi, veniți din Galiția și din Podolia, s-a stabilit la Huși în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea.

Cu privire la originea Hușilor s-au emis mai multe ipoteze. Primul care a incercat să identifice originea orașului a fost episcopul Melchisedec Ștefănescu, care a realizat o cronică a Episcopiei Hușilor mergând cu evenimentele până la jumătatea secolului al XIX-lea. Acestuia i s-au alăturat și alți istorici cum ar fi Nicolae Iorga, Ioan Bogdan, Gheorghe Ghibănescu ș.a. Este o problemă încă deschisă, cu toate că varianta cea mai plauzibilă descoperită de ei este aceea că numele de Huși ar veni de la un boier Husul (Husea)[7], care a avut moșii de o parte și de alta a Prutului. Acest proprietar ar fi întemeiat așezarea. O altă ipoteză privind originea este legată de primirea în această localitate, de către Alexandru cel Bun, a husiților, adepți ai teoriilor lui Jan Huss, alungați din Regatul Ungariei după ce mentorul lor a fost condamnat și executat prin ardere pe rug de către Conciliul de la Konstanz. Conform istoricului Gheorghe I. Năstase, o populație maghiară (ceangăi) s-a stabilit în Huși în jurul anului 1460, la acel moment aparținând religiei husite.[8] După misionarul Marco Bandini, la 1648 existau în târg atât români cât și maghiari, însă cei din urmă puțin mai numeroși, în număr de 682 de oameni. Importanța la acea vreme a elementului maghiar era mare, astfel, un jude într-un an era român, în următorul an era maghiar. Tot Bandini a consemnat tradiția întemeierii localității de către maghiarii husiți alungați de lângă hotarele Regatului Ungariei la 1460. Aceștia încă păstraseră, după Bandini, tradiția husită a oficierii serviciului religios în limba maghiară.[6]

O dezvoltare intensă cunoaște localitatea Huși după anul 1832, când, prin aplicarea Regulamentului organic , i se atribuie titlul de oraș, iar în anul 1834 devine capitală de ținut cu isprăvnicie, judecătorie, eforie și o școală primară.

Hușiul este numit uneori „orașul dintre vii”, fiind înconjurat în vechime din toate părțile de podgorii; în „Descrierea Moldovei”, Dimitrie Cantemir a plasat vinul de Huși pe locul al doilea după cel de Cotnari.

După ocuparea sovietică a Basarabiei din iunie 1940, cea mai mare parte a materialelor de rezervă, personalul și arhiva postului Radio Basarabia au fost retrase de la Chișinău la Huși.[9]

Orașul Huși a obținut statutul de municipiu în 1995.

Economie

modificare

Localizarea municipiului în centrul unei zone viticole face din Huși un important centru de vinificație. Industriile principale dezvoltate în Huși sunt cea constructoare de mașini-unelte și de utilaje pentru industria alimentară, industria pielăriei și încălțămintei, industria alimentară (băuturi alcoolice, conserve de legume și fructe, preparate din lapte, băuturi răcoritoare, preparate de panificație etc.), industria prelucrătoare a lemnului (fabrici de mobilă), jucării din lemn, materiale de construcții (cărămizi, teracotă) etc.

Politică și administrație

modificare

Municipiul Huși este administrat de un primar și un consiliu local compus din 19 consilieri. Primarul, Ioan Ciupilan[*]​, de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[10]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat10          
Alianța pentru Unirea Românilor4          
Partidul Național Liberal4          
Uniunea Salvați România1          

Orașe înfrățite

modificare

Turism

modificare

Orașul are potențial turistic ecumenic, sediul Episcopiei Hușilor cuprinzând catedrala episcopală ortodoxă cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. Biserica Episcopiei a fost construită de domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) în anul 1495, fiind refăcută din temelie de către Episcopul Inochentie al Hușilor în perioada 1753-1756. Între anii 1598-1949 a îndeplinit rolul de catedrală episcopală a Hușilor, iar după reînființarea Episcopiei Hușilor în 1996 și-a reluat acest rol. Palatul Episcopal a fost construit între 1782-1792. Episcopia are un muzeu eparhial reconstruit în perioada 1998-2003. Episcopul Hușilor este Preasfințitul Părinte Ignatie Trif, ales pe data de 5 octombrie 2017de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca Episcop al Hușilor și întronizat în data de 22 octombrie același an.

Muzeul Municipal, înființat în 1957 este în prezent desființat și în ruine, fiind situat în centrul orașului. Muzeul Viticulturii este organizat și administrat de Liceul Agricol Dimitrie Cantemir fiind o destinație interesantă pentru turiștii pasionați de enologie. Muzeul Eparhial nu este vizitabil, fiind în conservare.

Cultură

modificare

Bibilioteca orașului poartă numele fostului om politic Mihai Ralea și este situată în centrul orașului. În oraș există un cinematograf public și dispune de mai multe parcuri de agrement și de joacă pentru copii.

Obiective turistice

modificare

Biserici

modificare
  • Catedrala Episcopală a Hușilor (VS-II-a-A-06839) - a fost construită de domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) în anul 1495, fiind refăcută din temelie de către episcopul Inochentie al Hușilor în perioada 1753-1756; se află pe strada Mihail Kogălniceanu nr. 19
  • Biserica „Sf. Voievozi” (VS-II-a-B-06832) - construită între anii 1849-1855 de către breasla negustorilor bogasieri; se află pe strada Eroilor nr. 10
  • Biserica „Sf. Dumitru” - construită între anii 1834-1836; se află pe strada Ștefan cel Mare nr. 143

Clădiri istorice

modificare
  • Banca Raiffeisen Bank (VS-II-m-B-06849) - clădire construită în perioada 1938-1940 și aflată pe strada General Teleman nr. 1
  • Casa Adam Mitache, azi Muzeul municipal (VS-II-m-A-06845) - clădire construită la începutul sec. al XIX-lea și aflată pe strada General Teleman nr. 8
  • Tribunalul fostului județ Fălciu, azi Casa de cultură "Alexandru Giugaru" (VS-II-m-B-06835) - clădire construită în anul 1892, reparată capital în anii 1988-1999 și aflată pe strada Alexandru Giugaru nr. 1
  • Liceul Teoretic "Cuza Vodă” (VS-II-m-B-06838) - clădire construită în 1913 și aflată pe strada Mihail Kogălniceanu nr. 15

Monumente

modificare
  • Statuia lui Ștefan cel Mare - realizată din bronz de sculptorul Gheorghe Alupoae și amplasată în 1995 în curtea Episcopiei
  • Grupul statuar „Slavă eroilor români”[12] ridicat în memoria Eroilor din Primul Război Mondial (VS-IV-m-B-06915) - realizat de sculptorul Mihai Onofrei și amplasat în 1928 în Parcul Rodina
  • Bustul lui Dimitrie Cantemir - realizat din piatră albă de sculptorul Iftimie Bârleanu și amplasat în centrul civic al orașului
  • Bustul lui Alexandru Ioan Cuza - realizat din piatră albă de sculptorul Vasile Aciobăniței și amplasat în 1959 în parcul din fața Liceului „Cuza Vodă”
  • Bustul lui Mihail Kogălniceanu - realizat din piatră albă de sculptorul Vasile Aciobăniței și amplasat în 1959 în fața Colegiului agricol “Dimitrie Cantemir”, pe strada Mihail Kogălniceanu
  • Bustul generalului Gheorghe Teleman (VS-IV-m-B-06914) - realizat din bronz și amplasat în anul 1914 în Parcul Cuza Vodă
  • Bustul pictorului Ștefan Dimitrescu (VS-IV-m-B-06916) - dezvelit în sec. XX în incinta Muzeului municipal de pe strada General Teleman nr. 8

Personalități locale

modificare

Aici s-au născut sau au trăit personalități care au avut un rol important în istorie precum:

Sport

modificare

Imagini

modificare
  •  
    Catedrala Episcopală a Hușilor
  •  
    Tribunalul fostului județ Fălciu, azi Casa de cultură „Alexandru Giugaru”
  •  
    Casa "Adam Mitache", azi Muzeul municipal
  •  
    Colegiul Național „Cuza Vodă” din Huși
  •  
    Banca Raiffeisen, clădire monument istoric
  •  
    Bustul generalului Gheorghe Teleman

Note

modificare
  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central 
  2. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central 
  3. ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  4. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  5. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  6. ^ a b Năstase, I. Gheorghe; Ungurii din Moldova la 1646 după „Codex Bandinus” , în Arhivele Basarabiei, vol. 4, Tipografia „Tiparul Moldovenesc”, Chișinău, 1935, pag. 401
  7. ^ Din lumina unui veac, Huși, 1989, p. 9
  8. ^ Năstase, I. Gheorghe; Ungurii din Moldova la 1646 după „Codex Bandinus” , în Arhivele Basarabiei, vol. 4, Tipografia „Tiparul Moldovenesc”, Chișinău, 1935, pag. 81
  9. ^ Radiofonie românească: Radio Basarabia
  10. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  11. ^ „Hușul s-a înfrățit cu orașul Sângera!”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ Planul Local de Acține pentru Mediu- județul Vaslui[nefuncțională]
  13. ^ a b „Personaități hușene care ne-au reprezentat de-a lungul timpului”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ Unii autori susțin că s-a născut la Iași.
  15. ^ Enciclopedia României. „Cașin Popescu”. Accesat în . 

Lectură suplimentară

modificare
  • Hușul în presa vremii – de la Melchisedec până în zilele noastre – 1869-2006, Ion Oprea
  • Cronica Hușilor și a Episcopiei cu aseminea numire, Melchisedec Ștefănescu, București 1869

Legături externe

modificare
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Huși


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Huși&oldid=16673332