Huși

municipiu în județul Vaslui, România
Huși
—  municipiu  —
Vedere asupra centrului orașului
Vedere asupra centrului orașului
Stemă
Stemă
Huși se află în România
Huși
Huși
Huși (România)
Poziția geografică
Huși se află în Județul Vaslui
Huși
Huși
Huși (Județul Vaslui)
Orașul pe harta Județului Vaslui
Coordonate: 46°40′27″N 28°3′35″E / 46.67417°N 28.05972°E46°40′27″N 28°3′35″E / 46.67417°N 28.05972°E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețStema Vaslui.svg Vaslui

SIRUTA161829
Atestare documentară1494

ReședințăHuși[*]
ComponențăHuși[*]

Guvernare
 - PrimarIoan Ciupilan[*][3][4] (PSD, )

Suprafață
 - Total61,12 km²
Altitudine120 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Total 26266 locuitori
 - Densitate6,346 loc./km²
 - Recensământul anterior, 200229.510 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal735100

Localități înfrățite
 - SîngeraRepublica Moldova
 - OdesaUcraina

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Poziția localității Huși
Poziția localității Huși

Huși (idiș: חוש‎ Khush, maghiară: Huszváros, germană: Hussburg) este un municipiu în județul Vaslui, Moldova, România. Se află aproape de frontiera de est a țării. Este format dintr-o singură localitate de rang III, cu o populație de 26.266 de locuitori (2011).

GeografieModificare

Municipiul Huși se situează în depresiunea omonimă, la o altitudine de 70–120 m, la 45 km est-nord-est de municipiul Vaslui. Este străbătut de pârâul Huși și este înconjurat de dealuri ocupate cu podgorii.

DemografieModificare




 

Componența etnică a municipiului Huși

     Români (90,95%)

     Necunoscută (8,5%)

     Evrei (0,54%)



 

Componența confesională a municipiului Huși

     Ortodocși (73,91%)

     Romano-catolici (17,19%)

     Necunoscută (8,53%)

     Evrei (0,35%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Huși se ridică la 26.266;locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 29.510;locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (90,95%). Pentru 8,51% din populație, apartenența etnică era de evrei și alții.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (73,91%), cu o minoritate de romano-catolici (17,2%). Pentru 8,54% din populație,evrei și alți.[5]

Huși - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Comunități etnice istoriceModificare

Până la al Doilea Război Mondial, evreii alcătuiau aproximativ 30% din populația orașului Huși.

În secolele XV-XVII a existat o comunitate maghiară (ceangăi), la 1648 fiind în număr de 682 de oameni, la acel moment puțin mai mulți decât românii.[6]

IstorieModificare

Localitatea Huși este atestată documentar la sfârșitul secolului al XV-lea, mai precis la 1494, într-un document care amintește drumul „ce merge de la Vaslui la Huși”. Un alt document din 1497 amintește de Huși „ce iaste pe Drâslivțe”. Acestea sunt doar două documente ce amintesc de Huși, însă au mai existat și altele. În 1495, Ștefan cel Mare a construit aici o biserică cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. Un secol mai târziu, în 1598, domnitorul Ieremia Movilă a înființat Episcopia Hușilor, iar Biserica „Sf. Apostoli Petru și Pavel” a devenit catedrală episcopală.

În jurul anilor 1590 – 1600 au ajuns la Huși negustori evrei sefarzi veniți din Imperiul Otoman, care îi primise după ce fuseseră evacuați din Spania, prin 1452 – 1457. De la ei au rămas un cimitir și o sinagogă. Alt val de evrei, de data asta așkenazi, veniți din Galiția și din Podolia, s-a stabilit la Huși în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea.

Cu privire la originea Hușilor s-au emis mai multe ipoteze. Primul care a incercat să identifice originea orașului a fost episcopul Melchisedec Ștefănescu, care a realizat o cronică a Episcopiei Hușilor mergând cu evenimentele până la jumătatea secolului al XIX-lea. Acestuia i s-au alăturat și alți istorici cum ar fi Nicolae Iorga, Ioan Bogdan, Gheorghe Ghibănescu ș.a. Este o problemă încă deschisă, cu toate că varianta cea mai plauzibilă descoperită de ei este aceea că numele de Huși ar veni de la un boier Husul, care a avut moșii de o parte și de alta a Prutului. O altă ipoteză privind originea este legată de primirea în această localitate, de către Alexandru cel Bun, a husiților, adepți ai teoriilor lui Jan Huss, alungați din Regatul Ungariei după ce mentorul lor a fost condamnat și executat prin ardere pe rug de către Conciliul de la Konstanz. Conform istoricului Gheorghe I. Năstase, o populație maghiară (ceangăi) s-a stabilit în Huși în jurul anului 1460, la acel moment aparținând religiei husite.[7] După misionarul Marco Bandini, la 1648 existau în târg atât români cât și maghiari, însă cei din urmă puțin mai numeroși, în număr de 682 de oameni. Importanța la acea vreme a elementului maghiar era mare, astfel, un jude într-un an era român, în următorul an era maghiar. Tot Bandini a consemnat tradiția întemeierii localității de către maghiarii husiți alungați de lângă hotarele Regatului Ungariei la 1460. Aceștia încă păstraseră, după Bandini, tradiția husită a oficierii serviciului religios în limba maghiară.[6]

Hușiul este numit uneori „orașul dintre vii”, fiind înconjurat în vechime din toate părțile de podgorii; în Descrierea Moldovei, Dimitrie Cantemir a plasat vinul de Huși pe locul al doilea după cel de Cotnari.

Dupa ocuparea sovietică a Basarabiei din iunie 1940, cea mai mare parte a materialelor de rezervă, personalul și arhiva postului Radio Basarabia au fost retrase de la Chișinău la Huși.[8]

Orașul Huși a obținut statutul de municipiu în 1995.

EconomieModificare

Localizarea municipiului în centrul unei zone viticole face din Huși un important centru de vinificație. Industriile principale dezvoltate în Huși sunt cea constructoare de mașini-unelte și de utilaje pentru industria alimentară, industria pielăriei și încălțămintei, industria alimentară (băuturi alcoolice, conserve de legume și fructe, preparate din lapte, băuturi răcoritoare, preparate de panificație etc.), industria prelucrătoare a lemnului (fabrici de mobilă), jucării din lemn, materiale de construcții (cărămizi, teracotă) etc.

Politică și administrațieModificare

Municipiul Huși este administrat de un primar și un consiliu local compus din 19 consilieri. Primarul, Ioan Ciupilan[*], de la Partidul Social Democrat, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[9]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat12            
Partidul Național Liberal5            
Partidul Mișcarea Populară2            

Orașe înfrățiteModificare

TurismModificare

Orașul este un important punct turistic, aici aflându-se o catedrala episcopală ortodoxă, cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. Biserica a fost construită de domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) în anul 1495, fiind refăcută din temelie de către episcopul Inochentie al Hușilor în perioada 1753-1756. Între anii 1598-1949 a îndeplinit rolul de catedrală episcopală a Hușilor, iar după reînființarea Episcopiei Hușilor în 1996 și-a reluat acest rol. Palatul episcopal a fost construit între 1782-1792. Episcopia are un muzeu episcopal reconstruit în perioada 1998-2003.

Alte obiective importante sunt Muzeul Municipal, înființat în 1957, Muzeul Viticulturii, precum și Muzeul memorial „Dimitrie Cantemir”.

CulturăModificare

Există o bibliotecă orășenească.

Obiective turisticeModificare

BisericiModificare

  • Catedrala Episcopală a Hușilor (VS-II-a-A-06839) - a fost construită de domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) în anul 1495, fiind refăcută din temelie de către episcopul Inochentie al Hușilor în perioada 1753-1756; se află pe strada Mihail Kogălniceanu nr. 19
  • Biserica „Sf. Voievozi” (VS-II-a-B-06832) - construită între anii 1849-1855 de către breasla negustorilor bogasieri; se află pe strada Eroilor nr. 10
  • Biserica „Sf. Dumitru” - construită între anii 1834-1836; se află pe strada Ștefan cel Mare nr. 143

Clădiri istoriceModificare

  • Banca Raiffeisen Bank (VS-II-m-B-06849) - clădire construită în perioada 1938-1940 și aflată pe strada General Teleman nr. 1
  • Casa Adam Mitache, azi Muzeul municipal (VS-II-m-A-06845) - clădire construită la începutul sec. al XIX-lea și aflată pe strada General Teleman nr. 8
  • Tribunalul fostului județ Fălciu, azi Casa de cultură "Alexandru Giugaru" (VS-II-m-B-06835) - clădire construită în anul 1892, reparată capital în anii 1988-1999 și aflată pe strada Alexandru Giugaru nr. 1
  • Liceul Teoretic "Cuza Vodă” (VS-II-m-B-06838) - clădire construită în 1913 și aflată pe strada Mihail Kogălniceanu nr. 15

MonumenteModificare

  • Statuia lui Ștefan cel Mare - realizată din bronz de sculptorul Gheorghe Alupoae și amplasată în 1995 în curtea Episcopiei
  • Grupul statuar „Slavă eroilor români”[11] ridicat în memoria Eroilor din Primul Război Mondial (VS-IV-m-B-06915) - realizat de sculptorul Mihai Onofrei și amplasat în 1928 în Parcul Rodina
  • Bustul lui Dimitrie Cantemir - realizat din piatră albă de sculptorul Iftimie Bârleanu și amplasat în centrul civic al orașului
  • Bustul lui Alexandru Ioan Cuza - realizat din piatră albă de sculptorul Vasile Aciobăniței și amplasat în 1959 în parcul din fața Liceului „Cuza Vodă”
  • Bustul lui Mihail Kogălniceanu - realizat din piatră albă de sculptorul Vasile Aciobăniței și amplasat în 1959 în fața Colegiului agricol “Dimitrie Cantemir”, pe strada Mihail Kogălniceanu
  • Bustul generalului Gheorghe Teleman (VS-IV-m-B-06914) - realizat din bronz și amplasat în anul 1914 în Parcul Cuza Vodă
  • Bustul pictorului Ștefan Dimitrescu (VS-IV-m-B-06916) - dezvelit în sec. XX în incinta Muzeului municipal de pe strada General Teleman nr. 8

Personalități localeModificare

Aici s-au născut sau au trăit personalități care au avut un rol important în istorie precum:

SportModificare

ImaginiModificare

NoteModificare

  1. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în . 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central[*] 
  4. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*] 
  5. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  6. ^ a b Năstase, I. Gheorghe; Ungurii din Moldova la 1646 după „Codex Bandinus” , în Arhivele Basarabiei, vol. 4, Tipografia „Tiparul Moldovenesc”, Chișinău, 1935, pag. 401
  7. ^ Năstase, I. Gheorghe; Ungurii din Moldova la 1646 după „Codex Bandinus” , în Arhivele Basarabiei, vol. 4, Tipografia „Tiparul Moldovenesc”, Chișinău, 1935, pag. 81
  8. ^ Radiofonie românească: Radio Basarabia
  9. ^ „Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016. 
  10. ^ Hușul s-a înfrățit cu orașul Sângera!
  11. ^ Planul Local de Acține pentru Mediu- județul Vaslui
  12. ^ a b „Personaități hușene care ne-au reprezentat de-a lungul timpului”. Accesat în . 
  13. ^ Unii autori susțin că s-a născut la Iași.
  14. ^ Enciclopedia României. „Cașin Popescu”. Accesat în . 

Lectură suplimentarăModificare

  • Hușul în presa vremii – de la Melchisedec până în zilele noastre – 1869-2006, Ion Oprea
  • Cronica Hușilor și a Episcopiei cu aseminea numire, Melchisedec Ștefănescu, București 1869

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Huși