Alexandru Giugaru

Date personale
Alexandru Giugaru

Născut	23 iunie 1897 Huși, Vaslui, România
Decedat	15 martie 1986 (88 de ani) București, România
Înmormântat	Cimitirul Bellu^[1]
Cetățenie	România
Ocupație	actor
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Alma mater	Universitatea Națională de Muzică București
Modifică date / text

Alexandru Giugaru (n. 23 iunie 1897, Huși, Vaslui, România – d. 15 martie 1986, București, România) a fost un actor român de comedie.

Premii și distincții

Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, actorului Alexandru Giugaru i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”.^[2] Ulterior, în 1962, a primit și titlul de Artist al Poporului.^[3]

Pentru activitatea sa, în anul 1964 a obținut Premiul de Stat.

A fost distins cu Ordinul Muncii clasa a II-a (1952) „pentru munca depusă cu ocazia «Centenarului Caragiale»”,^[4] cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”^[5] și cu Ordinul 23 August clasa a III-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.^[6]

Pe scena lui Constantin Tănase, la Teatrul „Eforie” și la grădina „Cărăbuș”, a cântat alături de Josephine Baker, care era pentru prima oara în România. A purtat inițial numele de scenă (la teatrul de revistă) "Sandy Huși", schimbat mai apoi de profesoara sa, Lucia Sturza Bulandra.

A fost exilat pentru o perioadă la teatrul din Botoșani (din cauza suspiciunii că ar fi avut simpatii legionare în tinerețe), după mărturia actorului Dan Puric într-un interviu din noiembrie 2017. Dan Puric ar fi aflat acest detaliu de la actorii mai în vârstă, în timp ce își efectua stagiatura pe scena teatrului din Botoșani.

Pe lângă activitatea de actor a fost și scriitor.

Casa de cultură din municipiul Huși îi poartă numele.

Filmografie

Legenda celor două cruci (1925)
Năbădăile Cleopatrei (1925)
Cererea în căsătorie (1926)
Sturmflut der Liebe (1929)
Take, Ianke și Cadîr (1932)
O noapte furtunoasă (1943) - jupân Dumitrache
O scrisoare pierdută (1954) - Zaharia Trahanache
Steaua fără nume (teatru radiofonic, 1954) - Ispas, șeful gării
Directorul nostru (1955) - directorul D.R.G.B.P.
Popescu 10 în control (1955)
Două lozuri (1957) - comisarul Turtureanu
D-ale carnavalului (1959) - Iancu Pampon
Telegrame (1960) - procurorul
Băieții noștri (1960)
Bădăranii (1960) - jupân Lunardo
Post restant (1962)
Tudor (1963)
Mofturi 1900 (1965)
Doi băieți ca pîinea caldă (1965)
Haiducii (1966)
Corigența domnului profesor (1968)
Răpirea fecioarelor (1968) - Hristea Belivacă
Vin cicliștii (1968)
Bălcescu (1974)

Teatru radiofonic

Bădăranii – de Carlo Goldoni
Burghezul gentilom - de Moliere
D’ale carnavalului – de I.L. Caragiale
Escu – de Tudor Mușatescu
Gramatica familiei – de Eugene Labiche
O noapte furtunoasă – de I. L. Caragiale
Pușculița – de Eugene Labiche
Recomandația – de Max Maurey
Revizorul – de N.V. Gogol
Scafandrierii – de Tudor Mușatescu
Viforul – de Barbu Ștefănescu Delavrancea
Milionarul - de Iordan Stefanov Iovkov - in rolul președintelui Societății "Cavalul"

Note

^ DECESE, România Liberă, 18 martie 1986, p. 4, accesat în 11 februarie 2024
^ Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial nr. 3 din 26 ianuarie 1953.
^ Revista Teatrul, anul VII, nr. 4, aprilie 1962.
^ Decretul nr. 74 din 19 aprilie 1952 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne pentru decorarea cu „Ordinul Muncii” și „Medalia Muncii” a unor artiști și tehnicieni de la Teatrele Dramatice din București și din provincie, publicat în Buletinul Oficial nr. 20 din 22 aprilie 1952.
^ Decretul nr. 1017 din 6 noiembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea de ordine și medalii unor actori, regizori, pictori scenografi și tehnicieni de scenă, publicat în Buletinul Oficial nr. 96 din 7 noiembrie 1967.
^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 13.

Legături externe

Cinemagia - Alexandru Giugaru

Articole biografice

Vă mai amintiți de... Giugaru, 22 octombrie 2008, Ioana Bogdan, Adevărul
Alexandru Giugaru, o figură fabuloasă a teatrului românesc, 7 decembrie 2013, Ziarul Metropolis
Alexandru Giugaru 80, interviu de Ionuț Niculescu în revista „Teatrul”, nr. 3, anul XXIII, martie 1978 (http://din-husi.blogspot.ca/2016/01/alexandru-giugaru-2.html)
Dan Puric, despre monștrii sacri ai comediei românești: „A fost o specie. A dispărut” (https://www.youtube.com/watch?v=n1yfz_SSoB4)

[a07d688361c66d72ace24ce4a99d37c3-1] DECESE, România Liberă, 18 martie 1986, p. 4, accesat în 11 februarie 2024

[2] Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial nr. 3 din 26 ianuarie 1953.

[3] Revista Teatrul, anul VII, nr. 4, aprilie 1962.

[4] Decretul nr. 74 din 19 aprilie 1952 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne pentru decorarea cu „Ordinul Muncii” și „Medalia Muncii” a unor artiști și tehnicieni de la Teatrele Dramatice din București și din provincie, publicat în Buletinul Oficial nr. 20 din 22 aprilie 1952.

[5] Decretul nr. 1017 din 6 noiembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea de ordine și medalii unor actori, regizori, pictori scenografi și tehnicieni de scenă, publicat în Buletinul Oficial nr. 96 din 7 noiembrie 1967.

[6] Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 13.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]