Evrei sefarzi

subgrup etnic și religios al evreilor
Evreii sefarzi
יהדות ספרד (Yahadut Sfarad)
Populație totală

1.500.000 - 2.000.000
peste 20% din populația totală de evrei din lume

Regiuni cu populație semnificativă
Israel Israel 673,000-725,000
Franța Franța 310,000-350,000
Statele Unite ale Americii SUA 50,000-80,000
Argentina Argentina 37,500-60,000
Canada Canada 30,000-60,000
Brazilia Brazilia 20,000-60,000
Turcia Turcia 25,000-30,000
Spania Spania 12,000
Grecia Grecia > 8,500
Maroc Maroc 5,500
Bulgaria Bulgaria 5,000
Columbia Columbia <5,000
Guatemala Guatemala 1,200
Cuba Cuba 3,500
Tunisia Tunisia 2000
Țările de Jos Olanda 1,000
Portugalia Portugalia 500
Bosnia și Herțegovina Bosnia și Herțegovina 500
Italia Italia necunoscut
Mexic Mexic necunoscut
Limbi vorbite
ebraică, ladino, iudeo-portugheză, iudeo-catalană, shuadit
Religii
Iudaism

Sefarzii sunt evreii de rit spaniol ce au emigrat la sfârșitul secolului al XV-lea din Spania și Portugalia în nordul Africii, în Italia, în Orientul Apropiat, în peninsula Balcanică și în sudul României actuale, ulterior în Anglia, Olanda și America. Actul care a dus la expulzarea evreilor din Peninsula Iberică a fost Decretul de la Alhambra din 1492.

Cahal Grande din București, sinagogă sefardă demolată în 1985.

Au vorbit vreme de sute de ani limba ladino sau iudeo-spaniola, bazată pe limba castiliană veche.

Recunoașterea oficială a obștei evreilor sefarzi în Țara Românească a avut loc în 1730 prin întărirea dată de domnitorul muntean Nicolae Mavrocordat către sfetnicii săi Daniel Fonseca și Menteș Bally.[1] Din 1865 există Cimitirul evreiesc Sefard din București.

Note modificare

  1. ^ „Bucureștiul sefard, între Orient și Occident”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Vezi și modificare

Bibliografie modificare

  • Felipe Torroba Bernaldo de Quirós, Evreii spanioli, traducere din limba spaniolă de Esdra Alhasid, Editura Hasefer, București, 2004