Ținutul a fost o unitate teritorial-administrativă în Principatul Moldovei și în Regatul României.

Ținuturile României în 1939
Ținuturile României înainte de desființarea lor (septembrie 1940)

În Evul MediuModificare

În Evul Mediu, ținuturile erau unitățile teritorial-administrative ale Moldovei și corespundeau județelor din Țara Românească. Fiecare ținut era cârmuit de un pârcălab sau de un staroste (dacă avea vreo cetate pe cuprinsul său). Dimensiunea unui asemenea ținut era asemănătoare cu cea a unui județ din Țara Românească.

În perioada interbelicăModificare

În data de 14 august 1938 în Regatul României a fost introdus ținutul ca unitate teritorial-administrativă, în contextul dictaturii regelui Carol al II-lea, după modelul administrativ al Italiei fasciste și al Iugoslaviei din timpul dictaturii regelui Alexandru I. Guvernatorii ținuturilor, chemați ”Rezidenți regali”, au acționat pentru concretizarea la scara regională a partidului unic, Frontului Renașterii Naționale, creat în data de 16 decembrie 1938. Noile steme și steaguri ale ținuturilor au fost descrise în Monitorul Oficial din 10 februarie 1939. Au fost formate 10 ținuturi, fiecare dintre ele fiind alcătuite din mai multe județe:

Organizarea teritoriului în ținuturi a fost de inspirație fascistă[1], fiind urmărită ștergerea particularităților istorice regionale. Acest fapt este vădit pe de o parte prin renunțarea la denumirile istorice tradiționale, care au fost înlocuite cu denumiri de ape, iar pe de altă parte prin amestecarea unor regiuni cu particularități diferite. Astfel, județul Trei Scaune, cu majoritate secuiască, precum și județul Brașov, cu specific săsesc, au fost incluse în mod artificial în Ținutul Argeș.


  1. ^ Günther H. Tontsch, Juristische Literatur zur rumänischen Verwaltungsgeschichte im 19. und 20. Jahrhundert, în: Jahrbuch für Europäische Verwaltungsgeschichte 12 (2000), pag. 285.