Ana Toma
| Ana Toma | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Ana Grossman |
| Născută | 9 octombrie 1912 Vatra Dornei, Austro-Ungaria |
| Decedată | ianuarie 1992, (80 de ani) Iași, România |
| Căsătorită cu | Sorin Toma, Gheorghe Pintilie, Constantin Pârvulescu |
| Copii | Doi copii adoptați: Radu, mort în anii 1970, și Ioana Constantin, arhitectă, domiciliată în Israel |
| Cetățenie |  România  |
| Etnie | evreiască |
| Ocupație | politiciană |
| Limbi vorbite | limba română |
| Membru supleant al CC al PMR | |
| În funcție 28 decembrie 1955 – 25 iunie 1960 | |
| Membru al CC al PCR | |
| În funcție 25 iunie 1960 – 23 iulie 1965 | |
| Adjunct al Ministrului de Externe Ana Pauker | |
| În funcție 5 octombrie 1950 – 11 iulie 1952 | |
| Ministru adjunct la Ministerul Comerțului Exterior | |
| În funcție 11 iulie 1952 – 8 februarie 1966 | |
| Premii | 1. A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România 2. Erou al Muncii Socialiste, 1971 |
| Partid politic | Partidul Comunist din România |
| Alma mater | Facultatea de Științe și Matematici |
| Profesie | politician comunist |
Modifică date / text  | |
Ana Toma (n. Grossman[1] sau Grossmann[2], 9 octombrie 1912, Vatra Dornei – d. ianuarie 1991, Iași)[3] a fost o activistă comunistă de partid din România, de origine evreiască.
În anul 1932 a devenit membră al Partidului Comunist din România. În mai 1961 a fost decorată cu medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România".
A fost profesoară, membră a PCR din ilegalitate, îndeplinind funcția de secretară a C.C. al „Apărării Patriotice”,[4] care se ocupa cu apărarea și ajutorarea deținuților politici comuniști. A fost căsătorită cu Sorin Toma, iar după divorț a devenit soția lui Gheorghe Pintilie.
În procesul penal intentat lui Lucrețiu Pătrășcanu, Ana Toma a fost martora procuraturii împotriva lui Remus Kofler și a Victoriei Sârbu.[5]
Ulterior, a fost o perioadă de timp adjunct al ministrului de externe Ana Pauker și apoi al ministrului comerțului.[6]
În cartea sa Will to Freedom: a Perilous Journey Through Fascism and Communism, Egon Balas o descrie pe Ana Toma astfel: „a fost o femeie inteligentă, foarte șmecheră, plină de energie, ahtiată după putere, capricioasă, răzbunătoare- o adevărată scroafă, una care avea putere.”[7]
Decorații modificare
Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a II-a (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[8]- titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”[9]
- medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”[9]
_Cl.2.jpg){kind=small}
Referințe modificare
- ^ Tismaneanu, Vladimir (), Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism (în engleză), Google Books, ISBN 9780520237476
- ^ Féhér, Ferenc; Arato, Andrew (), Crisis and Reform in Eastern Europe (în engleză), Google Books, ISBN 9781412820677
- ^ ro Membrii CC al PCR
- ^ http://www.unibuc.ro/studies/.../Teza%20Cristinam%20Diac%20Rezumat.pdf
- ^ Mihai Giugariu (coord.) Principiul Bumerangului. Documente ale procesului Lucrețiu Pătrășcanu, București, Editura Vremea, 1996, pp. 706-718
- ^ Autentificare, idrept.ro
- ^ „[she] was a bright, extremely shrewd, energetic woman, power hungry, whimsical, vindictive- a real bitch, and a powerful one.”http://books.google.co.jp/books?id=BnYAhqgCkOQC&pg=PA187&lpg=PA187&dq=%22ana+toma%22+ministru&source=bl&ots=4a-nFOLP1v&sig=cJVy_fz8VmjnpKslxav68nZu8F8&hl=en&ei=DQ26Tdv8A4mKvQOsw8zCCw&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=7&sqi=2&ved=0CEMQ6AEwBg#v=onepage&q&f=false
- ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 509 din 18 august 1964 pentru conferirea unor ordine ale Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial nr. 12 din 27 august 1964.
- ^ a b Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 155 din 4 mai 1971 privind conferirea titlului de Erou al Muncii Socialiste, publicat în Buletinul Oficial, 6 mai 1971.