Anastase Dragomir

inginer român
Anastase Dragomir
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Brăila, România Modificați la Wikidata
Decedat1966 (69 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieinginer Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Anastase Dragomir (n. , Brăila, România – d. 1966, București, România) a fost un inventator român din domeniul aviației, cel mai cunoscut pentru invenția unei versiuni timpurii a unui scaun ejectabil, care a fost brevetată la Paris, în 1930, de care a beneficiat împreună cu un alt inventator român, Tănase Dobrescu.

Demonstrație publică de folosire a unui scaun ejectabil modern - Mountain Home Air Foce Base, statul Idaho Idaho, Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii, 14 septembrie 2003.

Activitate

modificare

Invenția consta dintr-o așa numită celulă parașutată, un scaun detașabil și ejectabil vertical (prevăzut cu două parașute) dintr-o aeronavă sau din orice tip de vehicul, conceput pentru a fi folosit doar în cazuri de urgență, și care reprezenta o versiune timpurie, dar suficient de sofisticată, a actualelor scaune ejectabile.

Modelul conceput de Dragomir și Dobrescu a fost testat cu succes de către Lucien Bossoutrot la data de 25 august 1929 pe aeroportul Paris-Orly, din apropierea Parisului, Franța, respectiv ulterior, de către Constantin Nicolau, în octombrie 1929, la aeroportul Băneasa, lângă București.[1]

În anul următor, Dragomir și Dobrescu au obținut patentarea oficială a acelui "cockpit catapultabil" la Oficiul francez de invenții sub numărul 678.566 din 2 aprilie 1930 (dar cu prioritatea patentării datată anterior la 3 noiembrie 1928, data depunerii cererii de brevetare - FRD678566 19281103), sub numele oficial de Nouveau système de montage des parachutes dans les appareils de locomotion aérienne (în limba română, Nou sistem de montare al parașutelor la aparate de locomoție aeriană).[2]

Această invenție era “un nou sistem de parașutare din aparatele de locomoție aeriană, fiecare pasager având o parașută proprie care permite, în momentul critic, eliberarea acestui ansamblu de avion, astfel încât parașuta, împreună cu pasagerul insalat pe scaun, sa treacă printr-o deschizătură a podelei”.[3] Brevetul prevedea că acest ansamblu de celulă-parasută să aibă mai multe comenzi, manevrabile de către pilot. În 1950, Anastase Dragomir a obținut un nou brevet, românesc, cu nr. 40658, pentru “celula parașutată”, care consta în folosirea unui spătar curb de glisare pentru ejectarea cabinelor, fie pe jos, fie pe sus, pentru ca în 1959 să înregistreze o altă cerere, care avea ca obiect construirea unui avion de transport echipat cu cabine catapultabile, pentru salvarea pasagerilor (brevet romanesc nr. 41424 din 1960). Ideea românului se va concretiza prin apariția, la noile tipuri de avioane supersonice militare, a scaunul ejectabil.

  1. ^ „Are you sitting comfortably...?”. Royal Aeronautical Society. Accesat în . 
  2. ^ Avram, Sorin; Bădescu, Emanuel; Român, Cristian (2017). 100 de inovatori români. Institutul Cultural Român. p. 141.
  3. ^ „Povestea lui Anastase Dragomir, românul care a inventat cabina catapultabilă, folosită la avioanele supersonice”. adevarul.ro. . Accesat în .