Angelo Monteverdi
Angelo Monteverdi | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [3][4] ![]() Cremona, Lombardia, Regatul Italiei ![]() |
Decedat | (81 de ani)[3][4] ![]() Lavinio(d), Anzio, Lazio, Italia ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() ![]() |
Ocupație | filolog[*] cadru didactic universitar[*] romanist medievist ![]() |
Locul desfășurării activității | Milano Roma ![]() |
Limbi vorbite | limba italiană[5][6] limba franceză limba spaniolă limba portugheză limba germană ![]() |
Pregătire | Francesco Novati[*] ![]() |
Limbi | limba italiană ![]() |
Patronaj | Universitatea din Fribourg[*] Università degli Studi di Milano Universitatea Sapienza din Roma ![]() |
Note | |
Premii | Ehrendoktor der Humboldt-Universität zu Berlin[*] doctorat honoris causa de l'université de Paris[*][1][2] ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Angelo Monteverdi (n. , Cremona, Lombardia, Regatul Italiei – d. , Lavinio(d), Anzio, Lazio, Italia) a fost un filolog italian.
Biografie
modificareA slujit în Primul Război Mondial ca ofițer, mai întâi la Detașamentul teritorial de miliție Porretta, apoi pe front (inițial în Regimentul 227 Infanterie și apoi în Regmentul 6 Infanterie). În timpul conflictului a ținut un jurnal. Într-o perioadă de doi ani (1918-1919) a fost atașat militar adjunct la Legația Italiană din Berna.
Ca elev al lui Francesco Novati, a fost profesor de filologie romanică la Universitatea Elvețiană din Fribourg (1922-1932), apoi la Statale di Milano (1932-1942) și, în cele din urmă, la Universitatea Sapienza din Roma, unde i-a succedat lui Giulio Bertoni, ca director al Institutului de Filologie Romanică. A fost și decanul Facultății de Literatură și Filozofie. La această școală au fost formați câțiva filologi importanți.
A fost membru național și, din 21 februarie 1965, și președinte al Academiei dei Lincei. Codirector al revistelor Medieval Studies și Studj Romance, director al Culturii Neolatine, s-a ocupat mai ales de relația dintre limbă și cultură în perioada originilor literaturii romanice. A fost vicepreședinte al Société de Linguistique Romane din 1965 până la moartea sa. A fost și membru al Academiei Arcadia.
Biblioteca Facultății de Litere și Filosofie a Universității „La Sapienza” din Roma a fost numită după el, iar aici se păstrează un fond de lucrări bogat (circa 3.000 de materiale) care i-au aparținut.
L-a nominalizat pe Tudor Arghezi pentru Premiul Nobel pentru Literatură pe anul 1965.
Opera
modificare- La Leggenda di S. Eustachio, în: Studi medievali, Bd. 3, 1908/1911, ISSN 0391-8467, pp. 169–229 (Tesa di laurea).
- Le Origini, Vallardi, Milano, 1926.
- Testi volgari italiani anteriori al duecento (= Testi Romanzi per uso delle Scuole, NS 3), Maglione, Roma, 1935.
- Testi volgari italiani dei primi tempi (= Istituto di Filologia Romanza della R. Università di Roma. Testi e manuali, nr. 24, ZDB-ID 404888-x), Societa Tipografica Editrice Modenese, Modena, 1941, (ediția a II-a, Modena, 1948).
- Saggi neolatini (= Storia e Letteratura, 9, ZDB-ID 847362-6), Storia e Letteratura, Roma, 1945.
- L'epopea francese (= Corsi dell'Università degli Studi di Roma, Facoltà di Lettere e Filosofia, 57, OCLC 314486000), Edizioni Italiane, Roma, 1947.
- Manuale di avviamento agli studi romanzi. Le lingue romanze, Vallardi, Milano, 1952.
- Studi e saggi sulla letteratura italiana dei primi secoli, Ricciardi, Milano, 1954.
- Frammenti critici leopardiani, Tipografia del Senato del Dott. G. Bardi, Roma, 1959, (ediție publică: Edizioni Scientifiche Italiane, Napoli, 1967, ZDB-ID 1345258-7).[7]
Note
modificare- ^ Incidents à la Sorbonne pendent la séance de rentrée de l'Université (în franceză), Le Monde, , accesat în
- ^ https://www.persee.fr/doc/crai_0065-0536_1967_num_111_3_12155 Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d Angelo Monteverdi, annuaire prosopographique: la France savante, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Lucrări publicate
Bibliografie
modificare- Gianfranco Contini, Angelo Monteverdi, Roma, Academia Națională dei Lincei, 1968.