Anii lui Christos

film din 1967 regizat de Juraj Jakubisko
Anii lui Christos
Anii lui Christos.jpg
RatingRating.gif
Genfilm dramatic  Modificați la Wikidata
RegizorJuraj Jakubisko[1]  Modificați la Wikidata
AutorMeir Dohnal[*]
Juraj Jakubisko[2]  Modificați la Wikidata
ScenaristMeir Dohnal[*]
Juraj Jakubisko[2]  Modificați la Wikidata
Director de imagineIgor Luther[*]  Modificați la Wikidata
DistribuțieVladislav Müller[*][2]
Miriam Kantorková[*][2]
Mária Sýkorová[*][2]
Q12778521[*][2]
Susanna Martinková[*][2]
Václav Wasserman[*][2]
Milan Sandhaus[*][2]  Modificați la Wikidata
Premiera[1]  Modificați la Wikidata
ȚaraCehoslovacia  Modificați la Wikidata
Limba originalălimba cehă  Modificați la Wikidata
Prezență online
Internet Movie Database
Rotten Tomatoes
Allmovie
MovieMeter
ČSFD
KinoPoisk
PORT.hu

Anii lui Christos[3] sau Cel cu vârsta lui Hristos[4] (titlul original Kristove roky sau Kristova léta) este un film cehoslovac alb-negru (cu o secvență color) din 1967 regizat de Juraj Jakubisko (debut regizoral)[5] și produs de studioul de film Koliba.[3] A avut premiera la 13 octombrie 1967 în Cehoslovacia. Este primul film de lungmetraj al regizorului slovac. Anii lui Christos a câștigat un premiu FIPRESCI și un premiu Josef von Sternberg în Mannheim, Germania.[6]

PrezentareModificare

  Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Este un film autobiografic care se concentrează asupra pictorului slovac Juraj (Jirí Sýkora). Acesta trăiește în Praga și a ajuns la „vârsta lui Hristos”, un centru imaginar al vieții sale, punct în care va decide ce o să facă în continuare.

Cuprins de îndoieli, se întreabă, după ce face cunoștință cu Jana (Jana Stehnová), care este sensul artei, al vieții și al dragostei.[3]

Jana este un simbol al libertății și al purității, însă adevărata apropiere între cei doi întârzie să se întâmple.[3]

Față de fratele său Andrei (Vlado Müller), pilot militar și prin urmare un om care știe ce vrea de la viață, Juraj este aparent dezarmat. Jana oscilează între cei doi, ca o metaforă a alegerii între certitudinea calmă și neliniștea creației.[3]

Moartea lui Andrei marchează finalul unui stadiu, ea este stupidă, ca un semn al neputinței schimbării și al perfecționării.[3]

AnalizăModificare

Regizorul Jakubisek a avut inițial intenția de a filma în stilul lui Michelangelo Antonioni. Dar, după realizarea scenariului de către Lubor Dohnal, filmul a fost turnat în stilul lui Federico Fellini. Produsul final a fost influențat și de faptul că actorul inițial destinat să joace personajul principal ar fi fost Josef Abrhám, acesta însă a refuzat rolul.

Filmul este alb-negru, cu imagini care susțin un ritm inegal, sufocat uneori, când calm, simbolizând certitudinea naturii. Într-o scenă, în curtea unui spital, ecranul prinde culoare pe penajul unui păun, lucru neobservat de personajele filmului, doar de Juraj și de spectatori. Complicitatea nu poate fi refuzată, nicio scenă nu mai este color până la finalul filmului.[3]

DistribuțieModificare

PrimireModificare

În momentul apariției filmului, regizorul era considerat una din marile speranțe ale filmului modern contemporan.[3][7] Filmul a primit un premiu FIPRESCI și un premiu Josef von Sternberg în Mannheim, Germania.[6]

NoteModificare

  1. ^ a b http://www.imdb.com/title/tt0061884/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b c d e f g h i Česko-Slovenská filmová databáze 
  3. ^ a b c d e f g h Mihai Nadin - A trăi arta: elemente de metaestetică, Editura Eminescu, 1972, pag. 107-108
  4. ^ Emília Kincelová - PERIPEȚIILE CINEMATOGRAFIEI SLOVACE: 1896–1970, Istoria filmului slovac 1. Istoria Filmului / Articole (istoriafilmului.ro). Adus la 8 septembrie 2011. Accesat la 18 aprilie 2019
  5. ^ Debutul regizoral se referă la primul film de lung metraj realizat de regizorul respectiv, Vedeți și Listă de debuturi regizorale.
  6. ^ a b „Juraj Jakubisko”. Ceska Televize. Accesat în . 
  7. ^ Mira Liehm, Antonín J. Liehm - The Most Important Art: Soviet and Eastern European Film After 1945, University of California Press, 1977, ISBN 0-520-03157-1, pag. 298-299

Legături externeModificare