Antoine Henri Becquerel
Antoine Henri Becquerel (n. , Paris, Franța – d. , Le Croisic, Pays de la Loire, Franța) a fost un fizician francez, laureat al Premiului Nobel în domeniul fizicii, în anul 1903, ca urmare a descoperirii fenomenului de radioactivitate spontană.
.svg){kind=small}
Biografie
modificareAntoine Henri Becquerel, pe scurt Henri Becquerel, s-a născut la 15 decembrie 1852, la Paris. Tatăl său, Alexandre-Edmond Becquerel, și bunicul său, Antoine Cesar Becquerel, erau fizicieni, profesori la Muséum national d'histoire naturelle de Paris[17]. Antoine Henri Becquerel s-a născut în aceste clădiri în care familia sa lucra și locuia, și în care se născuse și tatăl său.
Henri Becquerel și-a făcut studiile la Liceul Louis-le-Grand din Paris, unde l-a avut, între alți profesori pe matematicianul Jean Gaston Darboux. În 1872 a intrat la École Polytechnique (în română: Școala Politehnică), apoi, în 1874 pregătirea pentru a se îndrepta spre Poduri și Șosele.
În anul 1874 s-a căsătorit cu Lucie Jamin, fiica lui Jules Jamin, unul dintre profesorii săi de la Școala Politehnică. Din această căsătorie a rezultat un fiu, Jean Becquerel, născut în 1878.
În anul 1891 preia funcția de profesor de fizică la Muzeul Național de Istorie Naturală.
Descoperirea radioactivității
modificareÎn jurul anului 1896, Becquerel, ocupându-se cu studiul acțiunii luminii asupra unor substanțe, precum și fosforescența sărurilor de uraniu, a împachetat un fragment de rocă ce conținea uraniu (o sare de uraniu), într-o hârtie neagră și a închis-o într-un dulap în care se aflau și câteva plăci fotografice. După un timp, developând plăcile, a observat că pe acestea se imprimase foarte exact conturul pietrei respective.
După mai multe experimente, a tras concluzia că este vorba de un fenomen nou, care a primit numele de radioactivitate naturală și care constă în proprietatea unor substanțe, ca uraniu, radiu, poloniu, de a emite, fără vreo cauză exterioară, radiații. Proprietăți asemănătoare, s-au observat și la razele Röntgen și razele catodice descoperite cu puțin timp înainte.
În anul 1900 demonstrează cu ajutorul experiențelor că razele β pot fi deviate într-un câmp magnetic.
Becquerel face o serie de experiențe importante în domeniul spectroscopiei, fosforescenței și fenomenelor de absorbție a luminii.
Omagii aduse lui Henri Becquerel
modificarePremiul Nobel pentru Fizică
modificareÎn anul 1903, Becquerel primește premiul Nobel în domeniul fizicii împreună cu fizicienii francezi Pierre Curie și Marie Curie pentru munca de cercetare depusă în domeniul radioactivității.
El primește premiul ca recunoaștere a meritelor sale deosebite, pe care le-a realizat prin descoperirea radioactivității naturale.
Jumătate din valoarea premiului i-a revenit lui Antoine Henri Becquerel, iar cealaltă jumătate le-a revenit soților Pierre și Marie Curie.
Comemorare
modificareÎn afară de Premiul Nobel pentru Fizică, Antoine Henri Becquerel este cinstit și prin alte modalități.
Note
modificare- ^ Notable Names Database, accesat în
- ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/about/amounts/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ The Nobel Prize in Physics 1903 (în engleză), Fundația Nobel, accesat în
- ^ a b Baza de date Léonore
- ^ https://royalsociety.org/grants-schemes-awards/awards/rumford-medal/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ List of Royal Society Fellows 1660-2007 (PDF), p. 29
- ^ a b Henri Becquerel, GeneaStar
- ^ a b Henri Becquerel, SNAC, accesat în
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Antoine Henri Becquerel, Opća i nacionalna enciklopedija
- ^ a b Antoine Henri Becquerel, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ a b https://www.famousscientists.org/henri-becquerel/, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Беккерель Антуан Анри, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ a b BSIe1/Bekkerel[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ RKDartists, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ În limba română: Muzeul Național de Istorie Naturală din Paris
Legături externe
modificare