Antoine Meillet

Antoine Meillet
Meillet Antoine.jpg
Date personale
Nume la nașterePaul Jules Antoine Meillet Modificați la Wikidata
Născut[4][5][6][7] Modificați la Wikidata
Moulins, Auvergne, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (69 de ani)[4][8][5][7] Modificați la Wikidata
Tell-le-Grand, Centre-Val de Loire, Franța Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France (1794–1815, 1830–1958).svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupație grammarian[*][[grammarian (person with an extensive knowledge of grammar)|​]]
professeur agrégé[*][[professeur agrégé (associate professor (France))|​]]
lingvist
Indo-Europeanist[*][[Indo-Europeanist (person who studies Indo-European languages)|​]]
armenologist[*][[armenologist (scholar of Armenian studies)|​]] Modificați la Wikidata
Limbilimba franceză[1]
limba armeană  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din Paris
Facultatea de Litere din Paris[*]  Modificați la Wikidata
Pregătire Louis Havet[*][[Louis Havet (French latinist and hellenist)|​]][2]
Michel Bréal[*][[Michel Bréal (French linguist)|​]][2]
Ferdinand de Saussure[2]
James Darmesteter[*][[James Darmesteter (French author, orientalist, and antiquarian)|​]][2]
Abel Bergaigne[*][[Abel Bergaigne (French indologist)|​]][2]
Victor Henry[*][2]
Sylvain Lévi[*][[Sylvain Lévi (French orientalist and indologist (1863–1935))|​]][2]  Modificați la Wikidata
Profesor pentruAndré Martinet[*][2], Joseph Vendryes[*][[Joseph Vendryes (French linguist)|​]][2], Louis Hjelmslev[*][[Louis Hjelmslev (Danish linguist)|​]], Émile Benveniste[*][[Émile Benveniste (French linguist)|​]][2], Marcel Cohen[*][[Marcel Cohen (French linguist)|​]][2], Georges Dumézil[2], Michel Lejeune[*][[Michel Lejeune (French linguist)|​]][2], Louis Renou[*][[Louis Renou (French academic)|​]][2], Lucien Tesnière[*][2], Jean Paulhan  Modificați la Wikidata
Note
Premii prix Volney[*][[prix Volney |​]]
Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*][3]
Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*]
Comandor al Legiunii de Onoare[*]  Modificați la Wikidata

Paul Jules Antoine Meillet, pe scurt: Antoine Meillet, (n. ,[4][5][6][7] Moulins, Auvergne, Franța – d. ,[4][8][5][7] Tell-le-Grand, Centre-Val de Loire, Franța) este principalul lingvist francez al primelor decenii din secolul al XX-lea.

BiografieModificare

De origine bourboneză, fiu al unui notar din Châteaumeillant, Cher, Antoine Meillet își face studiile secundare la Liceul Théodore-de-Banville din Mouins, Allier. Student la Facultatea de Litere din Paris, începând din 1885, a urmat cursurile lui Louis Havet, la Sorbona, ale lui Michel Bréal la Collège de France și ale lui Ferdinand de Saussure la École pratique des hautes études. După Saussure, asigură cursul de gramatică comparată, pe care îl completează, începând din 1894, printr-o conferință despre iraniană.

În 1887 Antoine Meillet își susține teza de doctorat în litere: Recherches sur l'emploi du génitif-accusatif en vieux-slave[9]. În 1905, ocupă catedra de gramatică comparată la Collège de France, unde își consacră cursurile istoriei și structurii limbilor indo-europene.

Opere principaleModificare

  • Esquisse d'une grammaire comparée de l'arménien classique, 1903.
  • Introduction à l'étude comparative des langues indo-européennes, 1903.
  • Les dialectes indo-européens, 1908.
  • Aperçu d'une histoire de la langue grecque, 1913.
  • Altarmenisches Elementarbuch, 1913. Heidelberg
  • Linguistique historique et linguistique générale, 1921.
  • Les origines indo-européennes des mètres grecs, 1923.
  • Esquisse d'une histoire de la langue latine, 1928. Éd. Klincksieck, ISBN 2-252-01871-2
  • La méthode comparative en linguistique historique, 1928.
  • Dictionnaire étymologique de la langue latine, 1932 (en collab. avec Alfred Ernout (1879-1973), éd. augmentée, par Jacques André (1910-1994), Paris : Klincksieck, 2001, ISBN 2-252-03359-2 Notice n° : FRBNF37707942)

NoteModificare

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b c d e f g h i j k l m n o http://www.slp-paris.com/spip.php?article4, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ Baza de date Léonore, accesat în  
  4. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ a b c d „Antoine Meillet”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  6. ^ a b Paul Jules Antoine Meillet, Baza de date Léonore, accesat în  
  7. ^ a b c d Antoine Meillet, SNAC, accesat în  
  8. ^ a b Мейе Антуан, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  9. ^ În românește, Cercetări asupra folosirii genitiv-acuzativului în slava veche

BibliografieModificare

  • Fryba Anne-Marguerite, Maurice Grammont, Antoine Meillet et l'institutionnalisation de la linguistique en France, Revue des langues romanes 105, 2001, 503-517.
  • Charles de Lamberterie (1997), Milman Parry et Antoine Meillet, in Hommage à Milman Parry. Le style formulaire de l’épopée homérique et la théorie de l’oralité poétique, Françoise Létoublon (éd.). Amsterdam, Gieben, 1997
  • Gabriel Bergounioux et Charles de Lamberterie , Meillet Aujourd'hui, Peeters, Leuven-Paris, 2006.