Notar

Notarul public este un funcționar public învestit cu atribuția de a autentifica acte juridice, de a autentifica înscrisuri, de a legaliza semnături, de a elibera copii legalizate, certificate de moștenitor etc.

Un notar la serviciu (pictură a artistului german Max Volkhart).

Intrarea în biroul notarial spaniol din Vigo.

„Der Notar” (Notarul), gravură germană pe cupru din cartea de la 1698 a lui Christoph Weigel cel Bătrân

Titlul de notar public a reapărut în România la câțiva ani după prăbușirea dictaturii comuniste. În timpul dictaturii comuniste (1948-1989 d.C.), notarul era funcționar într-un Notariat de Stat.

Din punct de vedere istoric, instituția notariatului public a apărut, în domeniul practicii diplomatice de natură neolatină, în sudul și sud-estul Europei, drept o consecință/un produs al culturilor scrise romane și bizantine.

În vechea organizare administrativă a României (dinainte de comunism) era și un funcționar public în comune, exercitând de obicei atribuții de secretar comunal.

În sec. al XXI-lea, notarii publici din țară (și din Republica Moldova) fac parte din Uniunea Internațională a Notariatului Latin (sediul fiind la Buenos Aires, Argentina).

Etimologie

Termenul românesc de notar provine din limba franceză: notaire și din limba germană: Notar, ce, la rândul lor, provin din limba latină: notarius. Este posibilă și etimologia directă din latina cultă, folosită în cancelarii: notarius.

Organizare

• http://www.uniuneanotarilor.ro/ – site-ul oficial al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România
• http://www.institutulnotarial.ro/site/ – site-ul oficial al Institutului Notarial Român
• https://cnm.md/ – site-ul oficial al Camerei Notariale din Republica Moldova (CNM)
• http://notariat-moldova.md/ro/ – alt site al CNM-ului

Bibliografie

• Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2007.
• Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau Dictionnaire Étimologique et Historique par..., quatrième édition revue et corrigée, Librairie Larousse, Paris, 1977.
• Tonk Sándor, Instituția notarilor publici medievali în Transilvania, în "Studia Notarialia Hungarica Tom.XXVI", Budapesta, 2018, p.84.