Antonín Sova
| Antonín Sova | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [2][3][4][5][6]  Pacov(d), Vysočina, Cehia[2][7][8][6] |
| Decedat | (64 de ani)[2][3][6][4][5] Pacov(d), Vysočina, Cehia[2][7][8][6] |
| Înmormântat | Pacov[*] ()[9] |
| Cauza decesului | cauze naturale (sifilis) |
| Cetățenie |  Cehoslovacia |
| Etnie | Cehi |
| Ocupație | scriitor poet bibliotecar jurnalist traducător |
| Locul desfășurării activității | Praga[6] Písek[*][6] |
| Limbi vorbite | limba cehă[10] limba germană[10] limba rusă[10] |
| Activitate | |
| Pseudonim | Ilja Georgov[1], Valburga Turková[1] |
| Limbi | limba cehă |
| Opere semnificative | Z mého kraje[*] Pankrác Budecius, kantor[*] |
Modifică date / text  | |
Antonín Sova (26 februarie 1864 – 16 august 1928) a fost un poet ceh și director al Bibliotecii Municipale din Praga.
Viața
modificareS-a născut în Pacov, un mic oraș din Boemia de Sud, pe atunci parte a Imperiului Austriac, dar de la vârsta de doi ani a crescut în localitatea învecinată Lukavec.[11] Tatăl său, Jan, a fost profesor și dirijor, care a și compus ocazional.[12] Mama lui a murit când el avea 15 ani și tatăl său s-a căsătorit din nou (Sova nu a avut niciodată o relație prea bună cu mama sa vitregă Sabina).[11] Antonín le-a cunoscut la Lukavec pe surorile lui Jaroslav Vrchlický. A studiat la școala secundară din Pelhřimov, Tábor, iar din 1881 în 1885 la Písek. El l-a cunoscut la Písek pe poetul Adolf Heyduk care l-a ajutat să-și publice primele sale poezii în reviste literare (el a folosit pseudonimele Ilja Georgov și Walburga Turková, ultimul pentru poeziile publicate în revista Lumír).[11] În timp ce era elev, el a primit o însemnare morală pentru că a ignorat interdicția și a purtat o cravată cu tricolorul ceh într-un parc.[11]
El a început să studieze dreptul la Praga, dar nu a absolvit din lipsa de bani.[12] Jaroslav Vrchlický l-a ajutat să găsească un loc de muncă în departamentul redacțional al Enciclopediei lui Otto care a durat doar un an.[11] Următorul său loc de muncă a fost la direcția medicală a Primăriei municipiului Praga. În cele din urmă, din 1898 până când s-a pensionat, a lucrat ca director la Biblioteca Municipală din Praga.[11]
S-a căsătorit în 1900 cu Marie Kovaříková, care era cu aproape 20 de ani mai tânără, și a avut cu ea un fiu pe nume Jan un an mai târziu.[13] Căsătoria lor s-a destrămat totuși după mai mulți ani. Poetul a contractat o boală care l-a paralizat pentru ultimele două decenii ale vieții sale (probabil sifilis).[11] După constituirea Cehoslovaciei în 1918 el a trăit la Praga și a fost adesea vizitat de tineri poeți ce aveau diferite stiluri și înclinații politice.[11] În 1924 s-a mutat la Pacov, unde a murit într-o noapte furtunoasă din august 1928.[11] Înmormântarea sa a avut loc la Praga, dar cenușa lui a fost depusă într-o urnă de granit din Pacov.[11]
Începuturile carierei literare
modificareÎn 1897 Sova a fost printre scriitorii care au fondat prima asociație literară oficială cehă, numită Máj.[11] Primele sale volume de poezii publicate au fost Realistické sloky (Strofe realiste, 1890), Květy intimních nálad (Florile stărilor de spirit intime, 1891), Z mého kraje (Din țara mea, 1893), Soucit o vzdor (Compasiune și sfidare, 1894) și Zlomená duše (Suflet rupt, 1895). Sova a fost un susținător al mișcării progresiste naționale din anii 1890 legate de Procesul Omladina.[11] Împreună cu alți 11 scriitori a semnat manifestul Česká moderna în 1895 prin care se cerea libertatea de exprimare, reforme sociale și individualism în artă. Reflectarea manifestului în opera lui Sova l-a constituit volumul Vybouřené smutky (Dureri înăbușite, 1897).
Theodor Mommsen
modificareÎn 1897 Theodor Mommsen a scris o scrisoare naționalistă adresată germanilor din Austria (an die Deutschen in Österreich) , care a fost publicat în Neue Freie Presse din Viena.[11] Mommsen i-a numit pe cehi „apostoli ai barbarismului” și a scris că „craniul cehilor este impermeabil la rațiune, dar este sensibil la lovituri”.[14][15] Antonín Sova a scris un răspuns în versuri, Lui Theodor Mommsen.
Poemul, în care l-a numit pe Mommsen un „boșorog lacom” și un „purtător de cuvânt arogant al sclaviei”,[14] a devenit răspunsul național la adresa imperialismului german din acea vreme, iar Sova a început să fie considerat unul dintre cei mai renumiți poeți din generația lui.[11]
Opera ulterioară
modificare- Údolí nového království (Valea unui nou regat, 1900), Dobrodružství odvahy (Aventurile curajului, 1906) – colecții de poezie socială, noul regat utopic este un simbol al speranței
- Nu jednou se vrátíme (Vom reveni încă o dată, 1900) – poezie intimă despre dragostea pasională și despre amărăciunea vieții
- Lyriky lásky o života (Versuri de iubire și de viață, 1907), Drsná láska (Dragoste usturătoare, 1927) – colecții de poezii de dragoste
- Povídky o menší črty (1903), O milkování, lásce o zradě (1909) – colecții de povestiri
- Ivův román (Romanul lui Ivo, 1902), Výpravy chudých (Expedițiile săracilor, 1903), Tóma Bojar (1910) – romane psihologice și sociale
- Pankrác Budecius, kantor (Pankrác Budecius, profesor, 1916) – roman despre un profesor din mediul rural în secolul al XVIII-lea
Referințe
modificare- ^ a b Czech National Authority Database, accesat în
- ^ a b c d regionální databáze Krajské knihovny Vysočiny, accesat în
- ^ a b Antonín Sova, Brockhaus Enzyklopädie
- ^ a b Antonín Sova, Discogs, accesat în
- ^ a b Antonín Sova, SNAC, accesat în
- ^ a b c d e f regional database of the Municipal Library of Hradec Kralove, accesat în
- ^ a b Сова Антонин, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ a b The Fine Art Archive, accesat în
- ^ https://pamatkovykatalog.cz/pomnik-antonina-sovy-697382 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b c Czech National Authority Database, accesat în
- ^ a b c d e f g h i j k l m n Josef Zika: Cesta básníkova, životopisná poznámka in Pozdrav bouřlivé noci, Prague 1964, pp. 87–104 cs
- ^ a b Čeští spisovatelé 19. a počátku 20. století, Prague 1982, pp. 241–245 cs
- ^ Municipal Library of Písek: Antonín Sova [1] cs
- ^ a b „The New Age, A weekly review of politics, literature, and art” (PDF). . en
- ^ „An die Deutschen in Oesterreich”. Neue Freie Presse (în German). .
Legături externe
modificare- Biografia și lucrările Arhivat în , la Wayback Machine. (în limba cehă)