Antonín Sova
Date personale
Născut[1][2][4][5] Modificați la Wikidata
Pacov⁠(d), Kraj Vysočina, Cehia[6][7] Modificați la Wikidata
Decedat (64 de ani)[6][1][2][4] Modificați la Wikidata
Pacov⁠(d), Kraj Vysočina, Cehia[6][7] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatPacov[*][[Pacov (town in the Czech Republic)|​]] ()[8] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (sifilis) Modificați la Wikidata
Cetățenie Cehoslovacia Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
poet
bibliotecar
jurnalist
traducător Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba cehă[9]
limba germană[9]
limba rusă[9] Modificați la Wikidata
Activitate
PseudonimIlja Georgov[3], Valburga Turková[3]  Modificați la Wikidata
Limbilimba cehă  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeZ mého kraje[*][[Z mého kraje |​]]
Pankrác Budecius, kantor[*][[Pankrác Budecius, kantor |​]]  Modificați la Wikidata

Antonín Sova (26 februarie 1864 – 16 august 1928) a fost un poet ceh și director al Bibliotecii Municipale din Praga.

Viața modificare

S-a născut în Pacov, un mic oraș din Boemia de Sud, pe atunci parte a Imperiului Austriac, dar de la vârsta de doi ani a crescut în localitatea învecinată Lukavec.[10] Tatăl său, Jan, a fost profesor și dirijor, care a și compus ocazional.[11] Mama lui a murit când el avea 15 ani și tatăl său s-a căsătorit din nou (Sova nu a avut niciodată o relație prea bună cu mama sa vitregă Sabina).[10] Antonín le-a cunoscut la Lukavec pe surorile lui Jaroslav Vrchlický. A studiat la școala secundară din Pelhřimov, Tábor, iar din 1881 în 1885 la Písek. El l-a cunoscut la Písek pe poetul Adolf Heyduk care l-a ajutat să-și publice primele sale poezii în reviste literare (el a folosit pseudonimele Ilja Georgov și Walburga Turková, ultimul pentru poeziile publicate în revista Lumír).[10] În timp ce era elev, el a primit o însemnare morală pentru că a ignorat interdicția și a purtat o cravată cu tricolorul ceh într-un parc.[10]

El a început să studieze dreptul la Praga, dar nu a absolvit din lipsa de bani.[11] Jaroslav Vrchlický l-a ajutat să găsească un loc de muncă în departamentul redacțional al Enciclopediei lui Otto care a durat doar un an.[10] Următorul său loc de muncă a fost la direcția medicală a Primăriei municipiului Praga. În cele din urmă, din 1898 până când s-a pensionat, a lucrat ca director la Biblioteca Municipală din Praga.[10]

S-a căsătorit în 1900 cu Marie Kovaříková, care era cu aproape 20 de ani mai tânără, și a avut cu ea un fiu pe nume Jan un an mai târziu.[12] Căsătoria lor s-a destrămat totuși după mai mulți ani. Poetul a contractat o boală care l-a paralizat pentru ultimele două decenii ale vieții sale (probabil sifilis).[10] După constituirea Cehoslovaciei în 1918 el a trăit la Praga și a fost adesea vizitat de tineri poeți ce aveau diferite stiluri și înclinații politice.[10] În 1924 s-a mutat la Pacov, unde a murit într-o noapte furtunoasă din august 1928.[10] Înmormântarea sa a avut loc la Praga, dar cenușa lui a fost depusă într-o urnă de granit din Pacov.[10]

Începuturile carierei literare modificare

În 1897 Sova a fost printre scriitorii care au fondat prima asociație literară oficială cehă, numită Máj.[10] Primele sale volume de poezii publicate au fost Realistické sloky (Strofe realiste, 1890), Květy intimních nálad (Florile stărilor de spirit intime, 1891), Z mého kraje (Din țara mea, 1893), Soucit o vzdor (Compasiune și sfidare, 1894) și Zlomená duše (Suflet rupt, 1895). Sova a fost un susținător al mișcării progresiste naționale din anii 1890 legate de Procesul Omladina.[10] Împreună cu alți 11 scriitori a semnat manifestul Česká moderna în 1895 prin care se cerea libertatea de exprimare, reforme sociale și individualism în artă. Reflectarea manifestului în opera lui Sova l-a constituit volumul Vybouřené smutky (Dureri înăbușite, 1897).

Theodor Mommsen modificare

În 1897 Theodor Mommsen a scris o scrisoare naționalistă adresată germanilor din Austria (an die Deutschen in Österreich) , care a fost publicat în Neue Freie Presse din Viena.[10] Mommsen i-a numit pe cehi „apostoli ai barbarismului” și a scris că „craniul cehilor este impermeabil la rațiune, dar este sensibil la lovituri”.[13][14] Antonín Sova a scris un răspuns în versuri, Lui Theodor Mommsen.

Poemul, în care l-a numit pe Mommsen un „boșorog lacom” și un „purtător de cuvânt arogant al sclaviei”,[13] a devenit răspunsul național la adresa imperialismului german din acea vreme, iar Sova a început să fie considerat unul dintre cei mai renumiți poeți din generația lui.[10]

Opera ulterioară modificare

  • Údolí nového království (Valea unui nou regat, 1900), Dobrodružství odvahy (Aventurile curajului, 1906) – colecții de poezie socială, noul regat utopic este un simbol al speranței
  • Nu jednou se vrátíme (Vom reveni încă o dată, 1900) – poezie intimă despre dragostea pasională și despre amărăciunea vieții
  • Lyriky lásky o života (Versuri de iubire și de viață, 1907), Drsná láska (Dragoste usturătoare, 1927) – colecții de poezii de dragoste
  • Povídky o menší črty (1903), O milkování, lásce o zradě (1909) – colecții de povestiri
  • Ivův román (Romanul lui Ivo, 1902), Výpravy chudých (Expedițiile săracilor, 1903), Tóma Bojar (1910) – romane psihologice și sociale
  • Pankrác Budecius, kantor (Pankrác Budecius, profesor, 1916) – roman despre un profesor din mediul rural în secolul al XVIII-lea

Referințe modificare

  1. ^ a b Antonín Sova, SNAC, accesat în  
  2. ^ a b Antonín Sova, Discogs, accesat în  
  3. ^ a b Czech National Authority Database, accesat în  
  4. ^ a b Antonín Sova, Brockhaus Enzyklopädie 
  5. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  6. ^ a b c Сова Антонин, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  7. ^ a b The Fine Art Archive, accesat în  
  8. ^ https://pamatkovykatalog.cz/pomnik-antonina-sovy-697382  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  9. ^ a b c Czech National Authority Database, accesat în  
  10. ^ a b c d e f g h i j k l m n Josef Zika: Cesta básníkova, životopisná poznámka in Pozdrav bouřlivé noci, Prague 1964, pp. 87–104 cs
  11. ^ a b Čeští spisovatelé 19. a počátku 20. století, Prague 1982, pp. 241–245 cs
  12. ^ Municipal Library of Písek: Antonín Sova [1] cs
  13. ^ a b „The New Age, A weekly review of politics, literature, and art” (PDF). .  en
  14. ^ „An die Deutschen in Oesterreich”. Neue Freie Presse (în German). . 

Legături externe modificare