Anton Moisescu
| Anton Moisescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [2]  Umbrărești, Galați, România |
| Decedat | 2002 (88 de ani)[2] București, România |
| Copii | Elena (căsătorită cu Nelu Tătaru)[1] |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | politician diplomat |
| Limbi vorbite | limba română |
| Deputat în Marea Adunare Națională | |
| În funcție – | |
| Circumscripția | Nicorești |
| În funcție – | |
| Circumscripția | Matca |
| Membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român | |
| În funcție – | |
| Președinte al Prezidiului Marii Adunării Naționale | |
| În funcție – | |
| Deputat în Marea Adunare Națională | |
| În funcție – | |
| Circumscripția | Corod |
| Ambasador al României în Argentina | |
| În funcție – | |
| Ambasador al României în Statele Unite ale Americii | |
| În funcție – | |
| Al 18-lea guvernator al Băncii Naționale a României | |
| În funcție – | |
| Precedat de | Aurel Vijoli |
| Succedat de | Petre Bălăceanu |
| Deputat în Marea Adunare Națională | |
| În funcție – | |
| Circumscripția | Tecuci |
| Președintele Crucii Roșii Române | |
| Premii | Ordinul Muncii clasa I[*] () Ordinul Muncii clasa a III-a[*] () Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a III-a[*] () Ordinul „23 August” clasa a III-a[*] () Ordinul Apărarea Patriei clasa a II-a[*] () |
| Partid politic | PCR (–) |
| Alma mater | Universitatea Serală de Marxism-Leninism[*] |
Modifică date / text  | |
Anton Moisescu (n. , Umbrărești, Galați, România – d. 2002, București, România) a fost un politician comunist român.
În anul 1932 a devenit membru al Partidului Comunist din România. În perioada 5 martie 1952 - 23 mai 1953 a fost președinte al Băncii de Stat a Republicii Populare Române.[3] În mai 1961 a fost decorat cu medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România". Anton Moisescu a fost deputat în Marea Adunare Națională în perioada 1952-1975.
A fost membru al CC al PMR/PCR (1955-1969), ministru plenipotențiar în SUA (1954-1956) și Argentina (1956-1957), secretar al Consiliului Central al Sindicatelor (din 1957), iar între 1962-1971 a fost președintele Societății Crucea Roșie.
În anul 1963 a fost decorat cu Ordinul Muncii cl. I.[4]
Note modificare
- ^ ro Veselia pesimismului. Vladimir Tismăneanu, despre Adrian Andronic
- ^ a b c d Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Membrii C.C. ai P.C.R. (PDF)
- ^ Banca Națională a României - Guvernatorii BNR
- ^ Decretul 27/1963 pentru conferirea „Ordinului Muncii” clasa I tovarasului Anton Moisescu[nefuncțională], legestart.ro, accesat 2010-08-16