Anton Moisescu

politician român și președinte interimar al Prezidiului Marii Adunări Naționale
Anton Moisescu
Date personale
Născut[2] Modificați la Wikidata
Umbrărești, Galați, România Modificați la Wikidata
Decedat2002 (88 de ani)[2] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
CopiiElena (căsătorită cu Nelu Tătaru)[1]
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
diplomat Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Deputat în Marea Adunare Națională Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
CircumscripțiaNicorești
În funcție
 – 
CircumscripțiaMatca
În funcție
 – 
CircumscripțiaCorod
În funcție
 – 
CircumscripțiaTecuci
Membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Președinte al Prezidiului Marii Adunării Naționale Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Ambasador al României în Argentina Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Ambasador al României în Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Al 18-lea guvernator al Băncii Naționale a României Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deAurel Vijoli
Succedat dePetre Bălăceanu
Președintele Crucii Roșii Române Modificați la Wikidata

PremiiOrdinul Muncii clasa I[*] ()
Ordinul Muncii clasa a III-a[*] ()
Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a III-a[*] ()
Ordinul „23 August” clasa a III-a[*] ()
Ordinul Apărarea Patriei clasa a II-a[*] ()
Partid politicPCR () Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea Serală de Marxism-Leninism[*]

Anton Moisescu (n. , Umbrărești, Galați, România – d. 2002, București, România) a fost un politician comunist român.

În anul 1932 a devenit membru al Partidului Comunist din România. În perioada 5 martie 1952 - 23 mai 1953 a fost președinte al Băncii de Stat a Republicii Populare Române.[3] În mai 1961 a fost decorat cu medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România". Anton Moisescu a fost deputat în Marea Adunare Națională în perioada 1952-1975.

A fost membru al CC al PMR/PCR (1955-1969), ministru plenipotențiar în SUA (1954-1956) și Argentina (1956-1957), secretar al Consiliului Central al Sindicatelor (din 1957), iar între 1962-1971 a fost președintele Societății Crucea Roșie.

În anul 1963 a fost decorat cu Ordinul Muncii cl. I.[4]