Antonina De Gerando

Date personale
Antonina De Gerando

Nume la naștere	Antonina de Gérando
Născută	13 februarie 1845^[1] Paris, Monarhia din Iulie
Decedată	6 aprilie 1914 (69 de ani)^[2] Cluj, Austro-Ungaria
Înmormântată	Cimitirul Hajongard din Cluj
Părinți	Auguste de Gérando[] Teleki Emma[]
Frați și surori	De Gerando Attila[*]
Cetățenie	Ungaria
Ocupație	pedagogă[*] scriitoare traducătoare
Limbi vorbite	limba franceză^[3] limba germană limba latină limba maghiară
Modifică date / text

Antonina De Gerando (n. 13 februarie 1845, Paris, Monarhia din Iulie – d. 6 aprilie 1914, Cluj, Austro-Ungaria) a fost o pedagogă, scriitoare și traducătoare franceză, una dintre fondatoarele educației feminine din Transilvania.

Biografie

Părinții ei au fost Auguste De Gerando și contesa Emma Teleki, descendentă a familiei Teleki. La vârsta de un an a venit în Ungaria, unde a învățat limba maghiară de la mătușa ei, artista Blanka Teleki. După moartea tatălui, familia s-a întors la Paris, așa că Antonina a urmat studiile acolo. Printre altele, ea a fost eleva lui Dániel Irinyi. În 1861 a devenit învățătoare, iar în 1864 a obținut calificarea de profesor. Vorbea fluent limbile părinților ei și cunoștea, de asemenea, limbile germană și latină. În 1865 și 1867 a vizitat Ungaria pentru o scurtă perioadă de timp și s-a stabilit acolo în 1872. A predat mai întâi la Asociația Națională pentru Educația Femeilor Pálné Veres și apoi la școala de meserii feminine din Budapesta, iar apoi din 1876 a predat cursuri particulare.

În 1880 primăria orașului Cluj a invitat-o ca directoare a nou-înființatei școli de fete din orașul de sus, în care erau instruite fetele cu vârsta de 12-18 ani. Școala dispunea inițial doar de patru clase și își avea sediul pe strada Ungurească nr. 17 (în prezent Bulevardul 21 Decembrie), iar din 1893 a fost extinsă la șase clase, cu peste trei sute de eleve. În septembrie 1901 a fost construită o nouă clădire a școlii lângă Parcul Central (ulterior sediul Universității Bolyai). Antonina De Gerando a condus școala timp de douăzeci și cinci de ani, perioadă care a fost cunoscută ca Dezserándó.^[4] În anul 1885 i s-a oferit postul de directoare de școală la Szabadkára (azi Subotica, Serbia), dar ea nu a vrut să-și părăsească școala și orașul.

A participat la lucrările Societății Pestalozzi, iar din 1889 a fost membru al departamentului de filozofie, istorie și limba maghiară al Asociației Muzeului Ardelean, președinte al Cercului Blanka și al Asociației pentru Protecția Animalelor din Cluj.^[5]^[6]^[7] A scris manuale și cărți pedagogice, a redactat revista pedagogică Nemzeti Nőnevelés. A participat la redactarea publicațiilor Societății Carpatine Ardelene.^[8] În 1891 a demisionat din funcțiile sale pentru a avea grijă de mama sa bolnavă, dar în schimb i s-a oferit un concediu de un an și a continuat să predea după moartea mamei sale până la pensionarea sa în 1912. A participat la comunicatul de presă al documentelor de limbă străină ale Asociației Carpatice Transilvane.

Mormântul ei din Cimitirul Hajongard a fost desființat, iar cenușa sa a fost îngropată sub placa memorială pusă de Fundația Házsongárd.^[9] Între anii 1941 și 1964 strada de lângă Teatrul Maghiar de Stat din Cluj (către Parcul Central) i-a purtat numele; acum poartă numele strada Arany János.^[10]

Lucrări

Piatra de mormânt din cimitirul Hajongard din Cluj

Un nou monument funerar ridicat în 2016 în Cimitirul Hajongard (lângă vechea piatră de mormânt)

Elméleti és gyakorlati okadatolt eredeti magyar számtan, a méter-rendszer alapos ismertetésével. Algymnasiumok, képezdék, ipariskolák és magánhasználatra. Budapesta: Légrády. 1875.
Lengyel- és Oroszország : Kosciusco legendája. Budapesta: Franklin. 1878.
A munka történetének rövid vázlata. Budapesta: Légrády. 1880.
Nőtan vagy az asszonyi hivatás tudománya. Intézetek, képezdék, felső nép- és polgáriskolák meg magánhasználat számára. Cluj: Stein J., 1880
Neveléstan. Cluj. 1881.
Háztartástan. Cluj. 1883.
Hol a boldogság? Vigaszszó szenvedők s szerencsétlenek számára. Budapesta. 1884.
Zene-elmélet és ének-iskola. Chevet-tanmód szerint. Budapesta. 1885.
Franczia felsőbb leányiskolákról. Budapesta. 1885.
Az emberiség jóltevői. Valódi nagy férfiak életrajza, Budapesta: Révai. 1887.
Pali gyermeksége és ifjúsága : a 12-15 éves mindkét nemű ifjúság számára. Budapesta: Méhner. 1889.
A legújabb nevelési reformok Francziaországban. In: Az Erdélyi Múzeum-Egylet Bölcselet-, Nyelv- és Történettudományi Szakosztályának Kiadványai. 1890
Ifjusági szinművek. Budapesta: Nagel. 1891.
Francia olvasókönyv felsőbb leányiskolák számára (Lectures francaises.), Pozsony, 1891
Női élet, Cluj, 1892
Gróf Teleki Blanka élete. Budapesta: Légrády. 1892.
A kezdő franczia legelső mestere. Pozsony: Stampfel. 1893.
Hogyan „lesz Magyarország?”. Cluj: Ajtai. 1894.
Reformjavaslatok a felsőbb leányiskolákra nézve, Cluj: Ajtai. 1896.
Franczia olvasókönyv : a magyarországi felsőbb leány-iskolák 2., 3., és 4. osztályai számára. Pozsony: Stampfel. 1896.
A ki másra gondol : Egy felsőbbrendű társadalom első a-b-c-je. Budapesta: Légrády Testvérek. 1897.
Jellemképzés az iskolában, Cluj, 1900
Az eruditio csődje az iskolákban. Budapesta: Franklin. 1907.
A szeretet nevelő hatalma. Budapesta: Franklin. 1907.
A felsőbb leányiskolákról, Budapesta. 1913.

Traduceri

Théophile Gautier: Fracasse kapitány. Budapesta. 1873
Eugène Noel: Egy együgyü ember emlékirataiból. Budapesta: Friebeisz. 1874.
Mór Jókai: Le fils de l'homme au cœur de pierre (Fiii omului cu inima de piatră). Paris: Ollendorff. 1880.
Jules Michelet: A franczia forradalom története. Cluj: Stein. 1884.
George Sand: A hóember. Budapesta. 1887.
Alfred Dumesnil: Művészi benyomások Rembrandt-tól Beethoven-ig. Cluj: Horatsik. 1893.
Jules Michelet: D'Arc Johanna. Cluj: Ajtai. 1893.
Louisa May Alcott: A kis Rózsa hat nagynénje és hét unokaöccse. Budapesta: Légrády. 1923.

Referințe

^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ Necrolog
^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ Vezi de exemplu Thury Zsuzsa (1982). Családi dolgok. Budapest: Magvető. ISBN 963 15 2003 X. sau Gaal György (28 iunie 2008). A Sétatér kétszáz éve. Szabadság. Arhivat din original la 4 martie 2016. Accesat în 27 noiembrie 2017.
^ Értesítő (PDF). Az Erdélyi Múzeum-Egylet Bölcselet-, Nyelv- és Történettudományi Szakosztályának Kiadványai. 1888. Parametru necunoscut |tom= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |fasc= ignorat (ajutor)
^ Ady Endre (11 iulie 1905). Egy szomorú évkönyv. Budapesti Napló.
^ A Kolozsvári Állatvédő Egyesület évi közgyűlése (PDF). Állatvédelem. 8. 1911.
^ „Az Erdélyi Kárpát Egyesület története”. Arhivat din original la 7 septembrie 2015. Accesat în 13 ianuarie 2015.
^ „Nagybányán járt De Gerando-Teleki Judit”. 4 mai 2009. Arhivat din original la 13 ianuarie 2015. Accesat în 13 ianuarie 2015.
^ Asztalos Lajos (4 ianuarie 2006). Helytörténet: Kolozsvár helynevei. Szabadság. Arhivat din original la 13 ianuarie 2015. Accesat în 27 noiembrie 2017.

Bibliografie

György Gaal (1997). Tört kövön és porlandó kereszten. Cluj: Stúdium. pp. 102–103. ISBN 973 9258 21 2. Parametru necunoscut |subtitle= ignorat (ajutor)
György Gaal: Magyarok utcája: A kolozsvári egykori Bel- és Külmagyar utcák telkei‚ házai‚ lakói. Cluj: Erdélyi Múzeum-Egyesület. 1995. = Erdélyi Tudományos Füzetek, 221. ISBN 9739694659
Katalin Kéri (1996). A modern nevelés útjain – De Gerando Antonina. Embernevelés. pp. 11–18. Parametru necunoscut |fasc= ignorat (ajutor)
Katalin Kéri (24 iulie 1996). Érdekességek a nők történetéből. Dimenzió Software Magazin. 1. Parametru necunoscut |fasc= ignorat (ajutor)
Aladár Lászlóffy (1989). Házsongárd. Budapesta: Helikon. p. 138. ISBN 963 207 975 2.
Hajnalka Márton. „A történet kezdete” (PDF). Accesat în 12 ianuarie 2015. ^{[nefuncțională]}
Ágnes Kenyeres (coord.): Magyar életrajzi lexikon I. (A–K). Budapesta: Akadémiai. 1967.
József Szinnyei: Magyar írók élete és munkái II. (Caban–Exner). Budapesta: Hornyánszky. 1893.

[b9dcfe3d53d388e321d5657aac57e5d0-1] Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

[58ade29e12794e70288559e8f1ef8ab3-2] Necrolog

[6bd1ee60112ec924c673c09d0fa48a3e-3] Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

[4] Vezi de exemplu Thury Zsuzsa (1982). Családi dolgok. Budapest: Magvető. ISBN 963 15 2003 X. sau Gaal György (28 iunie 2008). A Sétatér kétszáz éve. Szabadság. Arhivat din original la 4 martie 2016. Accesat în 27 noiembrie 2017.

[5] Értesítő (PDF). Az Erdélyi Múzeum-Egylet Bölcselet-, Nyelv- és Történettudományi Szakosztályának Kiadványai. 1888. Parametru necunoscut |tom= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |fasc= ignorat (ajutor)

[6] Ady Endre (11 iulie 1905). Egy szomorú évkönyv. Budapesti Napló.

[7] A Kolozsvári Állatvédő Egyesület évi közgyűlése (PDF). Állatvédelem. 8. 1911.

[8] „Az Erdélyi Kárpát Egyesület története”. Arhivat din original la 7 septembrie 2015. Accesat în 13 ianuarie 2015.

[9] „Nagybányán járt De Gerando-Teleki Judit”. 4 mai 2009. Arhivat din original la 13 ianuarie 2015. Accesat în 13 ianuarie 2015.

[10] Asztalos Lajos (4 ianuarie 2006). Helytörténet: Kolozsvár helynevei. Szabadság. Arhivat din original la 13 ianuarie 2015. Accesat în 27 noiembrie 2017.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]