Un aragaz este o mașină de gătit folosită în bucătărie la prepararea termică a alimentelor, folosind în acest scop gaz petrolier lichefiat (GPL).[1] Denumirea de aragaz provine de la gazul petrolier lichefiat produs de rafinăria Astra Română (A.R.+gaz),[1] care era format din cca. 8 % propan și restul butan.[2] Prin extensie, această denumire este folosită și dacă combustibilul ars este gazul natural.[1]

Aragaz.
Un ochi de aragaz

IstoricModificare

Primele aragaze[3] (forma aragazuri a fost eliminată[3]) au apărut în anii 1820. James Sharp a obținut în 1826 un brevet,[4] iar în 1836 a început producția industrială. Deși un astfel de aparat a fost expus la Expoziția Universală din Londra din 1851, tehnologia se dezvoltă doar după 1880, datorită slabei dezvoltări a rețelelor de distribuție a gazelor. Ulterior s-a adăugat și cuptorul, iar dimensiunea a fost redusă pentru a încăpea ușor într-o bucătărie.

Vezi șiModificare

NoteModificare

  1. ^ a b c Academia Română, Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan Dicționarul explicativ al limbii române (DEX), Editura Univers Enciclopedic, 1998
  2. ^ Răduleț, R. și colab. Lexiconul Tehnic Român, Editura Tehnică, București, 1957-1966.
  3. ^ a b Academia Română Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a, Editura Univers Enciclopedic, 2005
  4. ^ „History of the Oven - From Cast Iron to Electric”, Inventors.about.com, accesat în  

BibliografieModificare

Legături externeModificare

Ghid despre aragaz electric - explicarea tehnologiilor folosite. Arhivat în , la Wayback Machine.

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Aragaz