Deschide meniul principal
Nu confundați cu Bhutan.
Butan
Formula structurală
Formula structurală
Butan Skelett.svg
Butane-3D-balls.png
Butane-3D-space-filling.png
Denumiri
Alte denumirin-Butan R 600
Identificare
Număr CAS106-97-8
ChEMBLCHEMBL134702
PubChem CID7843
Informații generale
Formulă chimicăC4H10
Aspectgaz incolor
Masă molară58,12 g/mol
Proprietăți
Densitate0,60 g/cm3 (lichid), 2,71 g/l (gaz, 0 °C, 1013 hPa)
Starea de agregaregazoasă
Punct de topire−138,3 °C
Punct de fierbere−0,5 °C
Solubilitateslabă în apă
Presiune de vapori-2,08 Pa (20 °C)
| colspan="2" style="line-height: 1.0;|
Hazard F.svg
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Butanul este un compus organic din categoria alcanilor, o hidrocarbură saturată aciclică, cu o catenă alcătuită din patru atomi de carbon legați prin legături simple. Se poate obține din gazele de sondă, din gazul de cracare dar și din petrol. Se obține prin reacția de adiție a hidrogenului la butene. Formula chimică structurală este CH3-CH2-CH2-CH3. Este un compus gazos în condiții standard de temperatură și presiune.

Denumirea poate fi utilizată pentru a face referire la unul dintre cei doi izomeri de structură ai alcanului cu formula chimică C4H10, adică n-butan și izobutan (denumit și metilpropan), sau la un amestec al celor doi. În nomenclatura IUPAC, termenul este utilizat strict pentru izomerul normal, adică cel care nu prezintă ramificații (catena neramificată).[2]

IstoricModificare

Denumirea prefixului but-, utilizat atât pentru cei doi izomeri, cât și pentru alți compuși organici cu catenă formată din patru atomi de carbon, provine de la acid butiric, care la rândul său provine de la cuvântul grecesc pentru unt, boutyron.[3]

Butanul a fost descoperit de către chimistul Edward Frankland în 1849.[4] A fost găsit dizolvat în petrolul crud în anul 1864 de către Edmund Ronalds, iar acesta a și descris proprietățile compusului.[5][6]

IzomerieModificare

Denumire comună normal-butan
n-butan
izobutan
i-butan
Denumire IUPAC butan 2-metilpropan
Structură
moleculară
   
Structură
simplă
   

Butanul este un exemplu de compus care prezintă izomerie conformațională. În urma rotației în jurul legăturii carbon-carbon se obțin doi izomeri de conformație (conformer intercalat și eclipsat) pentru n-butan.[7]

Proprietăți fiziceModificare

Cei doi izomeri sunt compuși extrem de inflamabili, incolori și gazoși, care lichefiază ușor, dar care se vaporizează la temperatura camerei. Au un punct de topire între −140 și −134 °C și un punct de fierbere între −1 și 1 °C.

Proprietăți chimiceModificare

OxidareModificare

Combustie / ardere

Butanul suferă aceeași reacție de combustie ca restul alcanilor. În prezență de oxigen în exces (O2), propanul arde formând dioxid de carbon (CO2), apă (H2O) și căldură.

 
Ardere incompletă

Când cantitatea de oxigen nu este suficientă pentru combustia completă, reacția de oxidare poate să fie o reacție de ardere incompletă, ceea ce duce la formarea de monoxid de carbon:

 

HalogenareModificare

Butanul suferă aceeași reacție de clorurare ca restul alcanilor. Reacția este o substituție radicalică ce duce la formarea unui amestec format în principal din 1-cloro- și 2-clorobutani, dar și din alți derivați policlorurați.

Alte reacțiiModificare

n-butanul este utilizat ca materie primă în procesul catalitic (catalizat de fosfat de vanadiu) al DuPont, utilizat pentru prepararea anhidridei maleice:[8]

 

NoteModificare

  1. ^ „Butan”, BUTANE (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ Clackamas Community College, IUPAC Names, accesat în  
  3. ^ „butter (n)”, Online Etymology Dictionary, accesat în  
  4. ^ „Occ paper” (PDF). www.chem.qmul.ac.uk. 
  5. ^ Watts, H. (). Dictionary of Chemistry. 4. p. 385. 
  6. ^ Maybery, C.F. (). „On the Composition of the Ohio and Canadian Sulphur Petroleums”. Proceedings of the American Academy of Arts and Sciences. 31: 1–66. doi:10.2307/20020618. JSTOR 20020618. 
  7. ^ Roman M. Balabin (). „Enthalpy Difference between Conformations of Normal Alkanes: Raman Spectroscopy Study of n-Pentane and n-Butane”. J. Phys. Chem. A. 113 (6): 1012–9. doi:10.1021/jp809639s. PMID 19152252. 
  8. ^ Kurt Lohbeck; Herbert Haferkorn; Werner Fuhrmann; Norbert Fedtke (), „Maleic and Fumaric Acids”, Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Weinheim: Wiley-VCH, doi:10.1002/14356007.a16_053