Wikipedia

Arhieparhia de Hajdúdorog

Arhiepiscopia de Hajdúdorog
Poziție geografică
ȚarăUngaria  Modificați la Wikidata
Statistici
Populație 
 –totală4.539.000  Modificați la Wikidata
Viața bisericească
CultBiserica Greco-Catolică Maghiară  Modificați la Wikidata
Înființare  Modificați la Wikidata
Catedralăcatedrala din Hajdúdorog[*]​  Modificați la Wikidata
Conducere
ArhiepiscopFülöp Kocsis
Prezență online
site web oficial
pagină Facebook
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Arhieparhia de Hajdúdorog (în maghiară Hajdúdorogi Főegyházmegye, în latină Archidioecesis Haidudoroghensis) este unitate de cult a Bisericii Greco-Catolice Maghiare, cu sediul în prezent la Debrecen. Papa Francisc a ridicat în anul 2015 Episcopia de Hajdúdorog la rangul de arhiepiscopie și l-a numit pe Fülöp Kocsis în funcția de arhiepiscop-mitropolit. Acesta este totodată întâistătătorul Bisericii Greco-Catolice Maghiare, cu două episcopii sufragane (la Miskolc și Nyíregyháza).

Istoric

modificare
Pentru mai multe detalii, vezi și Biserica Greco-Catolică Maghiară
 
Episcopul András Bacsinszky
 
Biserica din Hajdúdorog pe o gravură din 1859
 
Ceremonia de instalare a primului episcop de Hajdúdorog, István Miklósy

Demersurile pentru înființarea Episcopiei de Hajdúdorog au fost treptate și a fost precedată de acțiunile credincioșilor, respectiv preoțimii care doreau introducerea limbii maghiare în cadrul liturghiei. Astfel, prima culegere de cântece bisericești maghiare ale greco-catolicilor a fost editată în anul 1693 de preotul paroh Izaiás din Debrecen.[1] Odată cu numirea în funcția de preot paroh în orașul liber Dorog, András Bacsinszky⁠(hu)[traduceți] a tradus cărțile de rugăciune ale rutenilor în limba maghiară și a început să folosească limba maghiară în cadrul liturghiei din localitate. Protopopul Bacsinszky a fost ales în 5 august 1772 ca episcop de Muncaci (1772-1809) și a încurajat traducerile în limba maghiară, iar preoții puteau folosi maghiara în cadrul liturghiei.[2] Succesorul său la parohia din Dorog, János Kopcsay, a ținut predica în cadrul slujbei de încoronare împăratului Leopold al II-lea în limba maghiară.[1] În 1793, parohul de Gálszéc de origine dorogeană Mihály Krucsay a pregătit o traducere maghiară a liturghiei Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur. În 1795 profesorul din Uzhhorod, György Kritsfalusy, ca cadou de ziua de naștere pentru András Bacsinszky a retradus liturghia, iar aceasta a devenit răspândită și a devenit baza liturghiei bizantine în limba maghiară.[1]

Hajdúdorog a devenit în secolul al XVIII-lea unul dintre cele mai importante centre ale greco-catolicismului. Preoții locali Gergely Tarkovics⁠(hu)[traduceți], respectiv Elek Pócsi⁠(hu)[traduceți] au devenit episcopi de Eperjes și Muncaci. La finalul secolului în localitate se numărau 5200 de credincioși, mai mulți decât la Oradea, Cluj sau Uzhhorod.[1] Astfel, nu este de mirare că mișcarea pentru recunoașterea limbii maghiare de la finalul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al IX-lea a pornit din acest oraș. În ciuda faptului că arhiepiscopii din Esztergom și episcopii din Eger au interzis folosirea în liturghie a limbii materne, abaterile și demersurile repetate n-au putut fi oprite. În 1825, a fost tipărită la Kassa prima carte de rugăciuni bizantină scrisă în limba maghiară, intitulată Imádságos könyvetske.[3] În 1833 a apărut la Oradea culegerea cântecelor greco-catolice maghiare sub redactarea lui Döme Kerekes.[4]

Congresul național al greco-catolicilor maghiari a fost deschis la data de 16 aprilie 1868. Preoților din Arhieparhia din Făgăraș și în episcopia sufragană Eparhia de Oradea Mare condusă de Iosif Pop Silaghi a fost interzisă participarea. În ciuda interzicerilor congresul din orașul Hajdúdorog a fost deschis la ora 8 cu o slujbă ținută în limba maghiară de către preotul paroh György Szabó asistat de corul de bărbați și copii din localitate. După liturghie a început ședința sub prezidiul lui Lajos Farkas la care au participat 220 de delegați dintre care 20 de preoți parohi din 33 parohii, respectiv încă 19 parohii și 11 preoți parohi sub formă de scrisoare. La congres a fost înființat Comitetul Permanent Executiv (în maghiară Állandó Végrehajtó Bizottságot) cu scopul de a supraveghea implentarea deciziilor luate la congres:[5]

  1. Înființarea Eparhiei de Hajdúdorog
  2. Traducerea și tipărirea cărților de liturghie avizate în limba maghiară pe cheltuiala statului
  3. Introducerea limbii maghiare ca limbă liturgică

Întâiul succes al acestor inițiative a fost înființarea în 1873 a Vicariatului Greco-Catolic de Hajdúdorog de către regele Franz Joseph după consultarea episcopului de Muncaci István Pankovics.[5] Vicariatul a fost înființat în detrimentul Episcopiei de Muncaci, din care au fost rupte treizeci și trei de parohii. Întâiul vicar a fost găsit abia în 1878, în persoana canonicului János Danilovics, care a tipărit în 1882 Liturghierul în limba maghiară și în 1883 Euhologhiul pe cheltuiala orașului Debrecen, citadela calvinismului maghiar. În acest vicariat s-a introdus limba liturgică maghiară, contrar prescripțiilor canonice.[necesită citare]

În anul mileniului maghiar, 1896, Comitetul Permanent Executiv împreună cu o sută de delegați greco-catolici au făcut o vizită la prim-ministrul Dezső Bánffy⁠(hu)[traduceți], ministrul cultelor Gyula Wlassics⁠(hu)[traduceți], președintele Adnunării Naționale Dezső Szilágyi⁠(hu)[traduceți] și arhiepiscopul Kolos Vaszary⁠(hu)[traduceți] cărora au înmânat memorandumul lor și câte o carte de liturghie în limba maghiară. La 27 iunie 1896 au celebrat sfânta liturghie maghiară în biserica universității⁠(hu)[traduceți] din Budapesta.[5]

Fiind informat de noul procedeu, Vaticanul a cerut informații prin Nunțiatura din Viena mitropolitului Victor Mihaly de Apșa de la Blaj, care a arătat, în răspunsul său din 8 august 1896, cum fruntașii Bisericii Catolice încurajează acțiunea protejată de reformați.[necesită citare] După informațiile avute, Sf. Oficiu a ordonat măsuri contra acestor tendințe care au avut ecou în parlament, unde primul ministru Dezső Bánffy⁠(hu)[traduceți] a declarat că episcopia nu poate fi înființată decât după ce limba maghiară va fi recunoscută ca limbă liturgică.[necesită citare]

În 2 septembrie 1898 s-a înființat la Budapesta Comitetul Maghiarilor Catolici de Rit Grec (în maghiară Görög Szertartású Magyarok Országos Bizottsága) sub președinția deputatului Jenő Szabó care a cerut recunoașterea limbii maghiare ca limbă liturgică. Totodată, membrii Comitetului au cerut introducerea calendarului gregorian. Inițiativele au fost spirijinite de 113 parohii, 568 filii și 134 527 de credincioși greco-catolici.[5]

Un pas spre obținerea cerințelor formulate în deceniile trecute a fost pelerinajul oraganizat de Comitetul Maghiarilor Catolici de Rit Grec la Roma în anul sfânt 1900, compus din 400 persoane, preoți și laici, reprezentând 139 comune, sub conducerea episcopilor greco-catolici ai Episcopiei de Eperjes și Muncaci. Aceștia au prezentat un memoriu papei Leon al XIII-lea, expunând dezideratele de mai sus. Acțiunea lor a fost susținută de autoritățile religioase și politice din Budapesta și Viena, care prin informațiile date au reușit să convingă pe papa Pius al X-lea să înființeze Episcopia de Hajdúdorog. Când episcopul Vasile Hossu, trimis anume la Roma, i-a demonstrat abilitatea și viclenia guvernului maghiar, papa a terminat discuția cu următoarele cuvinte: „mi hanno ingannato” (m-au înșelat). De aceea a decis să revizuiască bula de înființare a episcopiei, dar a fost împiedicat de situația politică din Europa.[necesită citare][6]

Eparhia a fost înființată la 6 mai 1912 de regele ungar Franz Joseph - în calitate de „ius supremi patronatus” - și aprobată de papa Pius al X-lea la 8 iunie 1912, cu bula „Christifideles Graeci”. Noua eparhie a fost inclusă în provincia arhiepiscopală Esztergom. Totodată, baza legală a episcopiei a fost garantată cu Legea XXXV din 1913 adoptată de Adunarea Națională din Budapesta. În baza hotărârii Papei, noii eparhii aparțineau 162 de parohii: 70 din Munkács, 8 din Eperjes, 44 din Nagyvárad, 35 din Gyulafehérvár-Fogaras, 4 din Szamosújvár și 1 din eparhia Esztergom. Bula fondatoare a numit eparhia după Hajdúdorog, de unde a pornit mișcarea care solicita înființarea eparhiei și unde avea sediul fostul vicariat.

La 21 aprilie 1913, regele l-a nominalizat ca prim episcop pe István Miklósy, arhidiacon de Zemplén și paroh de Sátoraljaújhely, ca prim episcop al eparhiei, a cărui numire a fost acceptată de papă la 23 iunie 1913. Cu toate acestea, sediul eparhiei nou înființate a fost mutat mai întâi la Debrecen din cauza lipsei infrastructurii.[5] În anul 1914 agentul român Ilie Cătărău a comis un atentat cu bombă la sediul Episcopiei de Hajdúdorog din Debrecen, atentat în care și-au pierdut viața vicarul episcopal și doi funcționari, iar alte șapte persoane au fost rănite grav.[7] După incident sediul episcopal a fost mutat la Nyíregyháza.[5]

La propunerea episcopului de Hajdúdorog, István Miklósy, împăratul Franz Joseph a înființat în data de 6 septembrie 1915 Vicariatul Greco-Catolic al Ținutului Secuiesc, cu sediul în Târgu Mureș. Din unitatea bisericească administrativă au făcut parte 35 parohii cedate de Arhiepiscopia de Făgăraș, care s-au aflat sub conducerea vicarului Gyula Hubán.[8] Prin decretul Apostolica sedes din 9 aprilie 1934[9] Congregația pentru Bisericile Orientale a readus sub jurisdicția Arhiepiscopiei de Făgăraș și Alba Iulia cele 35 de parohii unite din Ținutul Secuiesc, care fuseseră subordonate Eparhiei de Hajdúdorog.

Calendarul gregorian a fost introdus pentru prima dată în Bisericile Răsăritene din dieceza de Hajdúdorog, la 24 iunie 1916.[5]

În 1918 a fost publicat primul Schematism al noii eparhii, care descrie în detaliu istoria greco-catolicismului maghiar.[5]

Structură

modificare
 
Fülöp Kocsis, arhiepiscopul-mitropolit de Hajdúdorog
 
Teritoriul actual al Arhieparhiei de Hajdúdorog
 
Catedrala din Debrecen
 
Iconostasul catedralei din Hajdúdorog

Din 2015 sediul Arhiepiscopiei de Hajdúdorog este în orașul Debrecen.

Episcopi

modificare

Au păstorit această eparhie:

Împărțirea administrativă

modificare
  1. Protopopiatul Buda
    1. Budaörs
    2. Budapest-Buda
    3. Csepel
    4. Érd
    5. Győr
    6. Pomáz
    7. Szigetszentmiklós
  2. Protopopiatul Debrecen
    1. Debrecen
    2. Debrecen-Csapókert
    3. Debrecen-Józsa
    4. Debrecen-Tócóskert
    5. Hajdúsámson
    6. Hajdúszoboszló
  3. Protopopiatul Hajdúdorog
    1. Hajdúböszörmény
    2. Hajdúdorog
    3. Hajdúnánás
    4. Téglás
  4. Protopopiatul Nyíradony
    1. Álmos
    2. Bedő
    3. Fülöp
    4. Létavértes-Nagyléta
    5. Létavértes-Vértes
    6. Nyírábrány
    7. Nyíracsád
    8. Nyíradony
    9. Nyírmártonfa
    10. Pocsaj
  5. Protopopiatul Pécs
    1. Dunaújváros
    2. Pécs
    3. Veszprém
  6. Protopopiatul Pest
    1. Budapest
    2. Budapest-Kispest
    3. Budapest-Pesterzsébet
    4. Budapest-Rákosmente
    5. Budapest-Újpest
    6. Gödöllő
    7. Dunakeszi
    8. Vác
  7. Protopopiatul Szeged
    1. Kecskemét
    2. Makó
    3. Szeged
    4. Szolnok[10]

Vezi și

modificare

Note

modificare
  1. ^ a b c d B. Papp, János (). Hajdúdorog küzdelme a magyar görögkatolikus egyházmegye felállításáért. Hajdúdorog: Hajdúdorog város önkormányzata. ISBN 963-03-3973-0. 
  2. ^ Farkas, Lajos (). Egy nemzeti küzdelem története. Budapest: Kilián Frigyes Egyetemi Könyvárus Bizománya. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Véghseő Tamás (). "...minden utamat már előre láttad" Görögkatolikusok Magyarországon. Strasbourg: Éditions du Signe. ISBN 978-2-7468-2774-5. 
  4. ^ Grigássy, Gyula (). A magyar görög katholikusok legujabb története (PDF). Ungvár: Unio Könyvnyomda. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  5. ^ a b c d e f g h Janka, György. A hajdúdorogi külhelynökség története (PDF). Accesat în . 
  6. ^ I. Georgescu, George Pop de Băsești, Oradea, 1935, p. 269.
  7. ^ „Primul Război Mondial ar fi putut izbucni în România”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ Arhiepiscopia de Hajdúdorog, Enciclopedia Catolică Maghiară (accesat în data de 09.11.2020)
  9. ^ Decretul Apostolica sedes din 9 aprilie 1934, în: Acta Apostolicae Sedis (AAS), vol. XXVI (1934), pp. 436-439.
  10. ^ Arhiepiscopia de Hajdúdorog. „Hajdúdorogi Főegyházmegye”. hd.gorogkatolikus.hu. Accesat în . 

Bibliografie

modificare
  • Cecilia Cârja, Românii greco-catolici și Episcopia de Hajdúdorog, Presa Universitară Clujeană, 2009.

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Arhieparhia_de_Hajdúdorog&oldid=16439001