Arhip Floca
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (76 de ani) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1965-1989).svg România Modificați la Wikidata

Arhip Floca (n. 6 martie 1910, satul Răhău, județul Alba - d. 2 februarie 1987, București) a fost un general român, care a îndeplinit funcția de adjunct al ministrului apărării naționale (1957-1966). Arhip Floca a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunea 1952 -1957 ales în București, la circumscripția electorală 13 Septembrie.[1]

BiografieModificare

Arhip Floca s-a născut la data de 6 martie 1910, în satul Răhău (județul Alba). A urmat cursurile de la Școala de Ofițeri de Infanterie (1929-1931) și de la Școala Specială de Infanterie (1933-1934).

După absolvirea Școlii de ofițeri, a fost înaintat la gradul de sublocotenent (1931) și numit comandant de pluton în Regimentul 91 infanterie (1931-1932, 1934-1939) și la Centrul 6 Instrucție Jandarmi (noiembrie 1932 - octombrie 1933). În aprilie 1936 a primit gradul de locotenent. Îndeplinește apoi funcțiile de ofițer cu aprovizionarea (aprilie 1939 - 1940) și șef al Biroului instrucție și operații al Regimentului 91 Infanterie (iunie 1940 - noiembrie 1942). A fost avansat căpitan în iunie 1940.

În noiembrie 1942, căpitanul Arhip Floca este luat ca prizonier de război în URSS. În prizonierat, a absolvit Școala antifascistă din U.R.S.S. (iunie - octombrie 1943), apoi din noiembrie 1943 face parte din Regimentul 2 Infanterie voluntari Tudor Vladimirescu, format din prizonieri de război români, care au ales să treacă de partea inamicului (crimă de înaltă tradare pe timp de război), încălcându-și astfel jurământul de credință față de țară și Rege. Îndeplinește funcțiile de șef de stat major (noiembrie 1943 - septembrie 1944) și comandant al Regimentului 2 Infanterie voluntari (septembrie 1944 - iulie 1947). Ca urmare a trecerii sale de partea sovieticilor, beneficiază de o avansare rapidă în grad: maior (februarie 1944), locotenent colonel (februarie 1945) și colonel (octombrie 1946).

Este numit pe urmă ca șef de stat major (iulie 1947 - februarie 1948) și comandant al Diviziei 1 Infanterie voluntari "Tudor Vladimirescu" (februarie - iunie 1948). Ca urmare a absolvirii unui curs de pregătire diplomatică (iunie - septembrie 1948), colonelul Floca este trimis ca atașat militar în U.R.S.S. (octombrie 1948 - mai 1949). Revenit în România, este numit șef de stat major al Spatelui Armatei (mai 1949 - decembrie 1950) și urmează studii la Școala serală de partid (1949-1951), după care este înaintat la gradul de general maior (august 1950).

Generalul Floca devine prim-locțiitor al șefului M.St.M. și șef al Direcției Operații (decembrie 1950 - septembrie 1952), prim-locțiitor al șefului M.St.M. pentru probleme generale (septembrie 1952 - octombrie 1955), urmând în paralel Academia Militară Superioară în U.R.S.S. (1953-1955). Este numit apoi comandant al Regiuni a 3-a Militare (octombrie 1955 - octombrie 1957), fiind înaintat la gradul de general locotenent (noiembrie 1955).

Îndeplinește funcția de adjunct al ministrului apărării naționale și șef al Direcției Pregătire de Luptă (octombrie 1957 - februarie 1966) și vicepreședinte al Comisiei Superioare de Regulamente a M.Ap.N. (februarie 1966 - iunie 1968). Înaintat între timp la gradul de general colonel (august 1959), la vârsta de numai 49 ani, este trecut în rezervă cu acest grad în iunie 1968. Trecut în rezerva pentru ca era agent GRU. El a dat planurile de dislocare a armatei a-2-a din Moldova pentru invadarea României de către țările Tratatului de la Varșovia. Invazie ce nu a mai avut loc.

Generalul Arhip Floca a încetat din viață la data de 2 februarie 1987, în municipiul București.

Prin Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 500/1964 i s-a conferit Ordinul „23 August” clasa a II-a „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”.[2]

NoteModificare