Arhitectura neobarocă
Neobaroc este un termenul care se referă la creațiile artistice cu elemente și un aspect baroc, dar nu aparțin temporal perioadei barocului (secolul al XVII-lea). Arhitectura neobarocă (sau Second Empire în Franța și Wilhelminism în Germania), e un stil arhitectural al secolului al XIX-lea târziu.[1] Elementele tradiției arhitecturale baroce au fost o parte esențială a curriculumului de la École des Beaux-Arts din Paris, școala preeminentă de arhitectură din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și sunt parte integrantă a arhitecturii Beaux-Arts pe care a generat-o.
Exemple notabile
modificare- Palatul Akasaka (1899–1909), din Tokyo (Japonia)
- Palatul Alferaki (1848), din Taganrog (Rusia)
- Palatul Beloselsky-Belozersky (1747), din Sankt Petersburg (Rusia)
- Memorialul Ashton (1907–1909), din Lancaster (Anglia)
- Primăria din Belfast (1898–1906), din Belfast (Irlanda de Nord)
- Muzeul Bode (1904), din Berlin (Germania)
- Semperoper (1878), din Dresda (Germania)
- Burgtheater (1888), din Viena (Austria)
- Volkstheater (1889), din Viena
- Primăria din Cardiff (1897-1906), din Cardiff (Țara Galilor)
- Palatul Christiansborg (1907–1928), din Copenhaga (Danemarca)
- Teatrul Național din Cluj-Napoca (1904–1906), din Cluj-Napoca (România)
- Moscheea Ortaköy (1854–1856), din Istanbul (Turcia)
- Palatul Dolmabahçe (1843–1856), din Istanbul
- Teatrul Național din Oslo (1899), din Oslo (Norvegia)
- Opéra Garnier (cunoscută și ca Palais Garnier) (1861–1875), din Paris
- Conacul Rosecliff (1898–1902), din Newport (Rhode Island, SUA)
- Muzeul Regal pentru Africa Centrală (1905–1909), din Tervuren (Belgia)
- Universitatea din Sofia (1924–1934), din Sofia (Bulgaria)
- Galeria Națională de Artă a Bulgariei (fostul palat regal), din Sofia
- Galeria Națională de Artă Zachęta (1898–1900), din Varșovia (Polonia)
- Catedrala din Salta (1882), din Salta (Argentina)
- Baia termală Széchenyi (1913), din Budapesta (Ungaria)
- Palatul Wenckheim (1886–1889), din Budapesta
- Palatul Stefánia (1893–1895), din Budapesta
- Muzeul de Artă din Craiova (1900-1907)
- Gran Teatro de La Habana (1908–1915), din Havana (Cuba)
- Casa Oromolu (începutul secolului XX), din București
Există numeroase clădiri postmoderne construite într-un stil care s-ar putea numi „baroc” sau „neobaroc”, așa cum a fost caracterizată The Dancing House din Praga a arhitecților Vlado Milunić (ceh) și Frank Gehry (canadiano-american), care au descris-o ei înșiși ca fiind de factură a unui „nou baroc”. [2]
Arhitecți neobaroci
modificare- Ferdinand Fellner junior (1847–1917) și Hermann Helmer (1849–1919)
- Arthur Meinig (1853–1904)
- Sir Edwin Lutyens (1869–1944)
- Membrii familiei armenești Balyan (secolul al XIX-lea)
- Charles Garnier (1825–1898)
Galerie
modificare-
Bloc în Berlin (Germania), 1889-1892
-
Palatul Wenckheim din Budapesta (Ungaria), 1886–1889
-
Casa Sager în Stockholm (Suedia), 1893
-
Clădire din Sibiu (Transilvania, România)
-
Fereastra unei case mici și foarte frumoase în București, aproape de Piața Romană
-
Ușă de lemn cu frontoane, a unei case din 1896, în Strasbourg (Franța). Chiar dacă e neobarocă, are multe elemente neoclasice
-
Ușă de lemn cu o fereastră rotundă deasupra ei, în Strasbourg
-
Intrările Direction régionale des Impôts de Strasbourg, fiecare ușă având un mascaron
-
Ușă dublă în Direction régionale des Impôts de Strasbourg
Vezi și
modificareReferințe
modificare- ^ „Baroque/Baroque Revival”. Buffaloah.com. Accesat în .
- ^ Architect recalls genesis of Dancing Building as coffee table book published - Radio Prague