Arsenie cel Mare
| Arsenie cel Mare | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 354 d.Hr.  Roma, Imperiul Roman |
| Decedat | 449 d.Hr. (95 de ani) Memphis, Al Jizah, Egipt |
| Ocupație | călugăr |
| Limbi vorbite | limba greacă veche |
| Venerație | |
| Sărbătoare | 19 iulie 8 mai |
 Sfinți | |
Modifică date / text  | |
Arsenie cel Mare (354, Roma [1] - 450) provenea dintr-o familie nobilă senatorială a secolului al IV-lea. S-a născut la Roma în vremea morții lui Antonie cel Mare (251-356).
ViațaModificare
Arsenie a făcut studii strălucite la Roma și a devenit atât de reputat încât împăratul Grațian și Papa Inocențiu I l-au recomandat împăratului Teodosie I (numit și Teodosie cel Mare) de la Constantinopol, la curtea căruia a deținut funcții importante, fiind și educatorul fiilor săi, viitorii împărați Arcadiu și Onoriu.
În anul 394 părăsește lumea și curtea împărătească și se retrage în taină în Egipt, unde se face monah în Schit pe lângă Ioan Colov și rămâne timp de aproape 40 de ani. După ce stă un timp la Petra, apoi în Canop (nu departe de Alexandria), părăsește definitiv Schitul după ce saracinii l-au devastat a doua oară în anul 434 și își petrece ultimii ani ai vieții la Troe (astăzi Tura, la 15 km sud-est de Cairo). A decedat în jurul anului 449.
Arsenie în aghiografieModificare
Arsenie cel Mare este considerat sfânt cuvios de către Biserica Ortodoxă și cea Catolică, și este menționat în sinaxare la data de 8 mai, împreună cu apostolul și evanghelistul Ioan Teologul.
Arsenie și monahismulModificare
Arsenie este una dintre figurile cele mai bine conturate ale Patericului egiptean. El reprezintă pentru tradiția monastică creștină unul din campionii fugii de lume și model râvnit de toți isihaștii.
Importanța lui pentru tradiția creștină este arătată și de faptul că deși este comemorat în aceeași zi cu apostolul și evanghelistul Ioan Teologul, slujba lui a fost păstrată și se cântă împreună cu a Apostolului.
Arsenie în imnografia bizantinăModificare
În Mineiul pe luna maiModificare
În Mineiul pe luna mai cuviosul Arsenie cel Mare are mai multe stihiri și un canon (al cărui autor este necunoscut).
În TriodModificare
Canonul Părinților din Sâmbăta brânzei îl pomenește pe Arsenie, alături de alți câțiva sfinți în mod particular importanți pentru spiritualitatea monastică creștină, cu aceste cuvinte: "Arsenie, îngere, puterea tăcerii (isihiei), roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi, păcătoșii!" (cântarea întâi a canonului).
Izvoare vechiModificare
Aproape tot ceea ce se știe despre Arsenie cel Mare provine din Patericul egiptean, colecția alfabetică a apoftegmelor, care a început să se formeze în secolul al V-lea.
NoteModificare
- ^ St. Arsenius, Volume 1
BibliografieModificare
- Dom Lucien Regnault (éd.), Les sentences des Pères du désert. Collection alphabétique, Solesmes, 1981
- Macaire, hieromoine de Simonos-Petras, Le Synaxaire. Vies des Saints de l'Eglise Orthodoxe, Thessalonique: ΤΟ ΠΕΡΙΒΟΛΙ ΤΗΣ ΠΑΝΑΓΙΑΣ, vol. 4: Avril (16 au 30)-Mai- Juin, 1993, 704 pp.
- Iulian Nistea, "Patericul egiptean", în Credința ortodoxă (revistă a Facultății de Teologie a Universității "1 Decembrie 1918" din Alba Iulia), Anul V, nr.1, ianuarie-iunie 2000
Legături externeModificare
- Arsenie cel Mare: apoftegme - apoftegmele lui Arsenie cel Mare adnotate
- Sinaxarul zilei de 8 mai - așa cum se găsește în Mineiul pe luna mai (Editura Institutului Biblic și de Misiune al BOR)
- en Enciclopedia catolică (newadvent.org)
- en Forumul comunității catolice (catholic-forum.com)
- it Sfinți și fericiți (santiebeati.it)
- es Enciclopedia catolică, versiunea spaniolă (enciclopediacatolica.com)
- es Viețile sfinților (corazones.org)