Ary Lochakow
Date personale
Născut1892 Modificați la Wikidata
Orhei, gubernia Basarabia, Imperiul Rus[1] Modificați la Wikidata
Decedat (49 de ani) Modificați la Wikidata
Paris, Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Modificați la Wikidata
Număr de copii0[2] Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor Modificați la Wikidata

Ary Lochakow (născut Ari Loșakov; în rusă Аркадий Лошаков, transliterat: Arkadi Loșakov; n. 1892, Orhei, gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. , Paris, Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial) a fost un evreu basarabean pictor și fotograf francez.

Biografie

modificare

S-a născut în orașul Orhei din același ținut, gubernia Basarabia (Imperiul Rus), în familia fotografului Menahem-Meer Loșakov (?–1914).[3][4][5] Frate său mai mare a fost pictorul și pedagogul Mihail Loșakov. A absolvit clasa de peisaj a școlii de pictură din Chișinău, apoi cea din Odesa.[6] A lucrat ca profesor de educație fizică în Orhei.[7][8]

În 1914, odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, a fost înmatriculat la Chișinău pe front ca soldat, în același an a fost rănit.[9] După evenimentele revoluționare din 1917, s-a întors în Basarabia românească, iar în 1920, împreună cu compatriotul și prietenul său, poetul David Knout și familia sa, a plecat la Paris.

A pictat portrete, natură statică și scene de gen. A expus lucrările sale la Salon d'Automne (1922), în saloanele Independent (până în 1939) și Tuileries (până în 1937), expoziția Ballerine, Luminaries, Acrobats (Paris, 1937), Expoziția internațională de la Paris (1937).[10] Expoziții personale s-au ținut în galeria d'Art Haussmann (1932) și în Salle de Fedération francaise des Artistes (1933); natura sa statică a fost achiziționată de guvernul francez. În noiembrie 1936 a participat la reuniunea organizatorică a comunității basarabene de la Paris. A donat picturile sale pentru o loterie de caritate la balul Uniunii Scriitorilor și Jurnaliștilor Ruși din Paris (1937).

După ocupația germană a Parisului, a fost forțat să se ascundă, murind de foame.[7] Toate lucrările sale au fost vândute la o licitație post-mortem.[11]

Referințe

modificare