Atanasie Athonitul
Date personale
Nume la naștereAvramios Modificați la Wikidata
Născut920 d.Hr. Modificați la Wikidata
Trabzon, Imperiul Roman de Răsărit Modificați la Wikidata
Decedat1000 (80 de ani) Modificați la Wikidata
Muntele Athos, Republica Monastică de la Muntele Athos, Grecia Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiecălugăr Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba greacă bizantină Modificați la Wikidata
Venerație
Sărbătoare5 iulie  Modificați la Wikidata
Sfinți

Atanasie Athonitul (în greacă Αθανάσιος ο Αθωνίτης), numit, de asemenea, Atanasie din Trapezunt, (c. 920 – c. 1003) a fost un călugăr bizantin care a fondat comunitatea monahală de pe Muntele Athos, care a devenit în timp cel mai mare centru al monahismului ortodox răsăritean.

Biografie

modificare

S-a născut în orașul Trapezunt în jurul anului 925 și a primit la botez numele Avramie (Avramios).[1] Rămânând orfan de mic, a fost adoptat de două familii importante ale orașului și a urmat studii la o școală renumită din Constantinopol.[1] A devenit apoi profesor la școala unde studiase.[1]

Și-a însoțit maestrul într-o misiune la muntele Athos, cunoscându-l cu acel prilej pe Mihail Maleinos, starețul mănăstirii Chimina din Bitinia, care se afla la Athos împreună cu nepotul său, Nicefor Focas.[2] S-a întors la Constantinopol, împreună cu Mihail Maleinos, și, dezamăgit de viața ușoară din capitala Imperiului Bizantin, a renunțat la cariera de profesor și a devenit monah la Mănăstirea Chimina cu numele de Atanasie.[3] A viețuit timp de patru ani la Mănăstirea Chimina, dar, aflând că Mihail Maleinos dorea să-l numească egumen, s-a mutat în anul 958 la Muntele Athos, unde a devenit ucenicul unui pustnic bătrân.[3]

A devenit cunoscut acolo pentru priceperea sa de cărturar și a fost vizitat la Muntele Athos de multă lume, printre care și de împăratul bizantin Nicefor Focas (963-969), pe care-l cunoscuse în tinerețe.[3] Din cauza numărului mare de credincioși care-l căutau, Atanasie a părăsit chilia sa și s-a mutat într-un loc mai greu accesibil numit Melana, trăind acolo în izolare.[3] Împăratul Nicefor l-a chemat pentru a-l binecuvânta înaintea unei lupte cu sarazinii și l-a îndemnat să înființeze o mănăstire pe muntele Athos, unde să-i adune pe pustnicii care trăiau acolo.[3] Cu sprijinul financiar al împăratului, Atanasie a început în anul 963 să construiască o biserică și a fondat Mănăstirea Marea Lavră, care a înglobat mai multe schituri existente pe Muntele Athos.[3] Împăratul Nicefor i-a promis lui Atanasie că se va călugări el însuși la Marea Lavră, dar circumstanțele politice ale vremii și moartea sa prematură l-au împiedicat să-și țină făgăduiala.[3] În anii următori egumenul Atanasie s-a confruntat cu opoziția considerabilă a unor pustnici athoniți nemulțumiți de construirea mănăstirii și de încercările lui de a stabili o rânduială în viața monahală de pe Muntele Athos.[3]

După moartea împăratului Nicefor Focas, inamicii lui Atanasie au devenit tot mai puternici, iar Atanasie a părăsit pentru o vreme Muntele Athos și a mers în insula Cipru, unde a trăit până când noul împărat Ioan Tzimiskes a hotărât să sprijine construirea unor noi lăcașuri mănăstirești în cadrul Marii Lavre printr-un decret imperial emis în anul 971.[3] Atanasie, stimulat de o viziune divină, s-a întors imediat la Muntele Athos ca egumen (stareț) și a introdus o rânduială riguroasă pentru monahi, inspirată din rânduielile elaborate de sfinții Teodor Studitul și Vasile cel Mare.[3] Numărul monahilor a crescut în perioada următoare, în ciuda vieții mănăstirești aspre.[3]

Egumenul Atanasie a murit în anul 1003 în urma unui accident.[3] Vrând să inspecteze o biserică aflată în construcție, a urcat pe acoperiș, împreună cu alți șase monahi, iar cupola bisericii s-a prăbușit, prinzându-i pe toți sub dărâmături.[3] Călugării care-l însoțeau au murit pe loc, dar egumenul Atanasie a rămas în viață, auzindu-i-se pentru un scurt timp glasul sub zidăria prăbușită.[3] Atunci când s-a reușit îndepărtarea dărâmăturilor, Atanasie a fost găsit mort.[4]

După moartea lui, Atanasie a fost proslăvit ca sfânt, stabilindu-se prăznuirea sa în ziua de 5 iulie.[5]

Vezi și

modificare
  1. ^ a b c Emil Preda, Dicționarul sfinților ortodocși, 2000, p. 38.
  2. ^ Emil Preda, Dicționarul sfinților ortodocși, 2000, pp. 38-39.
  3. ^ a b c d e f g h i j k l m n Emil Preda, Dicționarul sfinților ortodocși, 2000, p. 39.
  4. ^ Emil Preda, Dicționarul sfinților ortodocși, 2000, pp. 39-40.
  5. ^ Emil Preda, Dicționarul sfinților ortodocși, 2000, p. 40.

Bibliografie

modificare
  • Emil Preda, Dicționarul sfinților ortodocși, Editura Lucman, București, 2000, pp. 38-40.

Lectură suplimentară

modificare
  • Attwater, Donald și Catherine Rachel John. The Penguin Dictionary of Saints. 3rd edition. New York: Penguin Books, 1993. ISBN: 0-14-051312-4.

Legături externe

modificare