Wikipedia

Atanasie Demosthene

medic militar
Atanasie Demosthene
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Brăila, Țara Românească Modificați la Wikidata
Decedat (79 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie Țara Românească
 România Modificați la Wikidata
Ocupațiemedic militar[*]​
cadru didactic universitar[*]​
politician Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București
faculté de médecine de Montpellier[*][[faculté de médecine de Montpellier (Faculty of medicine in Montpellier, France)|​]]  Modificați la Wikidata
OrganizațieSpitalul Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila”
Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Atanasie Demosthene (găsit uneori și cu numele Demosthen și prenumele Athanasie) (n. , Brăila, Țara Românească – d. , București, România)[1][2] a fost un medic militar român cu gradul de general de divizie,[3] profesor la Facultatea de Medicină din București din anul 1885 și decan al acesteia, titular al catedrei de Medicină operatorie.[4]

A fost una dintre personalitățile medicinei din România.[5]

Familia și primii ani

modificare

Născut la Brăila, viitorul general a urmat gimnaziul în orașul natal și ulterior a absolvit studiile liceale la București. A intrat apoi la Școala Națională de Medicină din Capitală, condusă în acele vremuri de Carol Davila,[6] pe care a finalizat-o în 1870.[7] La vârsta de 25 de ani a fost trimis ca bursier la Facultatea de Medicină din Montpellier,[6] de unde și-a obținut tilul de Doctor în Medicină.[7] A fost primul chirurg militar din România, care, a obținut acest titlu la Montpellier.[8]

A fost un iubitor al muzicii, fiind toată viața înconjurat de prieteni asemenea. Astfel, a alcătuit împreună cu profesorul Grecescu și oculistul colonelul doctor Grigore Petrescu, un terțet de flaut. La rândul său Demosthene avea, conform unei descrieri comemorative din 1929, o minunată voce de bariton.[7]

Cariera

modificare

Situația Chirurgiei în România

modificare
 
Demonstrație practică a profesorului Demosthene.

Chirurgia operatorie (medicina operatorie) și Anatomia topografică au devenit discipline separate în programa cursurilor Școlii de Medicină și Farmacie în anii 1857-1858, cele două catedre fiind în timp, ulterior, când separate, când unite. Cele două erau la acel moment discipline predominent preclinice, programa de medicină operatorie prevâzând predarea de noțiuni de mică chirurgie necesare primului ajutor, în speță predarea de bandaje și aparate de fracturi. De abia în următoarea perioadă, anatomia topografică și chirurgia operatorie s-au dezvoltat.[9]

Demosthene aparține primei generații a școlii de chirurgie din România, medicii chirurgi abordând în acest context toate disciplinele domeniului, respectiv: chirurgia abdominală, toracică, ortopedică,cranio-vertebrală, ginecologică, pediatrică, buco-maxilo-facială și ORL. De abia odată cu generația următoare de medici chirurgi situația a început să se schimbe, practica chirurgicală tinzând să devină, la fel ca în Occident, specializată.[8]

Asupra medicinei românești, medicina franceză a avut o puternică influență, facultatea de profil din Montpellier,[10] unde a studiat viitorul general,[8] fiind cea care a contribuit cel mai mult, dintre facultățile provinciale franceze, la formarea elitelor medicale românești.[10]

Începuturile

modificare

După finalizarea studiilor în Franța, Demosthene a revenit în România spre a fi repartizat cu gradul de căpitan medic, la un regiment din Galați. În anul 1874 a fost adus de Carol Davila într-un regiment din București. În 1875 a susținut un concurs în urma căruia a devenit medic secundar al spitalelor Eforiei[6] și chirurg la Spitalul de Copii din București până în anul 1877.[7]

În timpul Războiului de Independență,[7] a fost medic șef al Serviciului de Chirurgie de la Spitalul Militar „Regina Elisabeta”,[6] îngrijind răniți de la Grivița.[6] Aici s-a aflat printre primii care au aplicat pansamentul individual, în plăgile de război.[11]

Patru ani mai târziu, în 1881, a fost avansat maior și a reușit să intre prin concurs în cadrul Catedrei de Fiziologie de la Facultatea de Medicină,[6] preluând postul vacant de profesor, rămas liber după plecarea doctorului Obedenaru.[12]

Apogeul carierei

modificare
 
Atanasie Demosthene la 50 de ani.

În 1882 a fost numit chirurg șef la Spitalul Militar Central.[7] A demisionat în 1885 de la Catedra de Fiziologie a Facultății de Medicină bucureștene,[7] pentru a concura și a obține postul de profesor de Medicină Operatorie[6] și Anatomie Topografică,[8] în cadrul aceleiași facultăți.[6] Demosthene a sucedat la catedra de Medicină Operatorie profesorului Constantin Dimitrescu-Severeanu, în 1886,[9] conducând activitatea catedrei aproape 34 de ani.[12] A fost cel care a introdus lucrări practice de medicină operatorie și a îndrumat disciplina pe o cale ,care, a făcut să fie justificată denumirea de chirurgie operatorie.[9]

În 1892, a operat și a vindecat primul caz de abces cerebral traumatic, din România.[13]

În 1894, un studiu efectuat asupra unor leziuni vulnerante făcute de proiectilele puștii Manlicher, aflată în dotarea Armatei României, a fost premiat de Academia de Medicină de la Paris,[6] căreia îi devenise din 1893, membru corespondent. În 1895, 1904 și 1906 a devenit membru corespondent al Societății de Chirurgie din Paris, membru al Societății Internaționale de Chirurgie și respectiv, membrul corespondent al Societății de Medicină Militară din Franța.[7]

Aflându-se printre cei care au realizat potențialul imens de aport în diagnostic al aparatului Röntgen într-un serviciu chirurgical,[14] Dr. Demosthene a contribuit, în 1896, la apariția Radiologiei militare în România.[15]

La 1 aprilie 1905 a devenit Inspector General al Serviciului Sanitar al Armatei, funcție în care a rămas până la 1 aprilie 1908, când s-a retras la pensie. A devenit senator în 1913.[7]

Ultimii ani

modificare

A revenit în anul 1916 în activitate, în timpul Primului Război Mondial, pentru a prelua conducerea Spitalului Militar Central. În urma unui manifest semnat anterior împreună cu alți universitari, împotriva atacării de către Imperiul German a Franței, fiind proscris de germani, s-a refugiat mai întâi în Rusia și apoi în Franța, unde a colaborat cu ceilalți refugiați, pentru sprijinirea României.[7]

A fost decan al Facultății bucureștene de Medicină, a cărei catedră a părăsit-o în 1919. A fost, de asemenea, întemeietor al „Societății a Științifice a Corpului Sanitar Militar Român” și a „Revistei sanitare militare”.[7]

In memoriam

modificare
 
Bustul generalului Demosthene din curtea Spitalului Militar din București.

O stradă din București poartă numele său.[16]

Printre elevii generalului Demosthene s-au aflat Mihail Butoianu, Paul Anghel și Ion Gilorteanu.[8] În onoarea sa, în curtea Spitalului Militar Central din București a fost ridicat un bust de bronz al său, în 1929, datorită demersurilor Profesorului Dr. Butoianu.[7]

    Vezi și articolul:  Monumentul gen. dr. Atanase Demosthen din BucureștiVezi și articolele [[{{{2}}}]] și [[{{{3}}}]]Vezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].

Referințe

modificare
  1. ^ Rosetti, Dim. R.;Dicționarul Contimporanilor; Editura Lito-Tipografiei «Populara»; București; 1897; p. 64; acesat la 15 aprilie 2021
  2. ^ Învățămîntul medical și farmaceutic din Bucuresti..., Ilea & Ghelerter & Duțescu, 1963, p. 530
  3. ^ Direcția Medicală a a Ministerului Apărării Naționale; Gl. dv. prof. dr. Atanase Demosthen 1905-1908 Arhivat în , la Wayback Machine.; directiamedicala.mapn.ro; accesat la 3 aprilie 2021
  4. ^ Muzeul Universității din București; Demosthene (Demosthen) Atanasie (Athanasie) (1845-1925); muzeu.unibuc.ro; accesat la 3 aprilie 2021
  5. ^ Bologa,V. L. & Brătescu, G. & Duțescu, G.B. & Milcu, Șt. M.; Istoria medicinei românești; Editura Medicală; București; 1972; p. 253
  6. ^ a b c d e f g h i Generalul doctor..., Trifu, 1929, p. 370
  7. ^ a b c d e f g h i j k l Generalul doctor..., Trifu, 1929, p. 371
  8. ^ a b c d e en Angelescu, Nicolae & Voiculescu, Ștefan; Romanian Surgical Schools and tehier masters; Annals of Academy of Romanian Scientists Online edition Series: Medical Sciences; Volume 2, Number 1-2/2011 ; p. 8; accesat la 15 aprilie 2012
  9. ^ a b c Enciclopedie medicală ..., Ursea, 2001 p. 407
  10. ^ a b Nastasă, Lucian; Itinerarii spre lumea savantă. Tineri din spațiul românesc la studii în străinătate (1864-1944); Editura Limes; Cluj-Napoca; 2006; p. 164
  11. ^ Enciclopedie medicală ..., Ursea, 2001 p. 1031
  12. ^ a b Învățămîntul medical și farmaceutic din Bucuresti..., Ilea & Ghelerter & Duțescu, 1963, p. 163
  13. ^ Enciclopedie medicală ..., Ursea, 2001 p. 1116
  14. ^ Enciclopedie medicală ..., Ursea, 2001 p. 878
  15. ^ Enciclopedie medicală ..., Ursea, 2001 p. 893
  16. ^ Google Maps; google.ro; accesat la 15 aprilie 2021

Bibliografie

modificare
Lectură suplimentară
  • Ilea, Teodor & Ghelerter, Iuliu & Duțescu, Benone; Învățămîntul medical și farmaceutic din Bucuresti. De la începuturi pînă în prezent.; Institutul de Medicină și Farmacie București; 1963
  • Trifu, V.; Generalul doctor Demosthene; Universul Literar, Anul XLV Nr. 24 9 Iunie 1929; pp. 370-371
  • Ursea, Nicolae; Enciclopedie medicală românească. Secolul XX.; Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” & Fundatia Română a Rinichiului; București; 2001

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Atanasie_Demosthene&oldid=15609414