Wikipedia

Atentatul de pe Via Rasella

o acțiune a rezistenței italiene din 23 martie 1944
Atacul de pe Via Rasella
Parte a Campaniei din Italia din Al Doilea Război Mondial

Membrii Regimentului de Poliție SS „Bozen” din Via Rasella în urma atacului
Informații generale
Perioadă23 martie 1944
LocRoma, Italia
41°54′10″N 12°29′20″E ({{PAGENAME}}) / 41.902734°N 12.489004°E
RezultatAtac reușit, urmat de represalii feroce germane
Beligeranți
Gruppi di Azione Patriottica (GAP) Germania
Efective
11156
Pierderi
None142 soldați
(32 uciși, 110 răniți)
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Atentatul de pe Via Rasella (sau Atacul de pe Via Rasella, în italiană Attentato di via Rasella / Attacco di via Rasella) a fost o acțiune a mișcării de rezistență italiene împotriva forțelor de ocupație germane naziste la Roma, Italia, la 23 martie 1944.[1][2][3][4][5]

Loc modificare

 
Via Rasella în 2015

Via Rasella este situată în centrul orașului Roma, în rione Trevi; acesta leagă Via delle Quattro Fontane (lângă Palazzo Barberini) cu Via del Traforo și a primit numele de la proprietatea familiei Raselli care se afla acolo.[6]

Istorie modificare

 
Harta atacului

Atacul a fost condus de Gruppi di Azione Patriottica (GAP) împotriva companiei a 11-a a batalionului 3 al Polizeiregimentului SS „Bozen” (Regimentul de Poliție „Bozen” din Bolzano[7]), o unitate militară a Ordnungspolizei recrutată în regiunea Alto Adige, în mare parte etnic-germană, din nord-estul Italiei, în timpul anexării de facto germane a regiunii (OZAV). În momentul atacului, regimentul era la dispoziția comandamentului militar german al orașului Roma, condus de generalul Luftwaffe Kurt Mälzer⁠(d).[8] [9]

Atacul a avut loc în timp ce Aliații duceau cea de-a treia bătălie de la Monte Cassino, la 118 kilometri distanță de via Rasella, pentru a străpunge defensiva germană în vederea avansului către Roma.

În ceea ce privește atacul de pe Via Rasella, Kesselring a declarat:

„Roma a devenit pentru noi un oraș exploziv. ... Pentru noi, securitatea ariergardei din prima linie a fost o problemă gravă. Moralul trupelor noastre a fost direct afectat, deoarece acestea nu mai puteau fi trimise în siguranță la Roma pentru perioade scurte de odihnă.”
—Albert Kesselring, Acte din procesul lui Kesselring[10] 1946-47

Roma a fost în cele din urmă eliberată la 5 iunie 1944.

Atacul modificare

 
Germani morți în urma atacului.

Atacul din 23 martie 1944 a fost cel mai mare atac al partizanilor italieni împotriva trupelor germane. Membrii GAP, sub ordinele lui Carlo Salinari⁠(d) (Spartacus) și Franco Calamandrei (Cola), se aflau pe Via Rasella în timpul trecerii unei companii a Regimentului de Poliție „Bozen”, formată din 156 de bărbați.[11]

Acțiunea a început cu explozia unei bombe plasată de Rosario Bentivegna. Au participat alți unsprezece partizani:

  • Via del Boccaccio: Franco Calamandrei, aflat la colțul străzii, Carlo Salira lângă tunel și Silvio Serra;
  • Via Rasella: Carla Capponi⁠(d), Raul Falcioni, Fernando Vitagliano, Pasquale Balsamo, Francesco Curreli, Guglielmo Blasi, Mario Fiorentini⁠(d) și Marisa Musu, care au oferit foc de acoperire folosind un mortier. [12]

Ceilalți membri ai grupului au lipsit din diverse motive: Lucia Ottobrini era bolnavă, iar Maria Teresa Regard s-a opus alegerii locului atacului.

Atacul a dus la anihilarea companiei a 11-a și a provocat moartea a 32 de bărbați și a aproximativ 110 răniți, precum și a doi civili, în timp ce partizanii nu au avut nicio pierdere.

Represalii germane modificare

Peșterile Ardeatine modificare

Ca răzbunare, trupele germane au ucis 335 de persoane, prizonieri și oameni adunați, aproape toți civili, în masacrul de la peșterile Ardeatine, organizat și condus de SS Obersturmbannführer (locotenent colonel) Herbert Kappler⁠(d),[13][14] șeful Sicherheitspolizei⁠(d) și Sicherheitsdienst din Roma.[15]

În cultura populară modificare

Referințe modificare

  1. ^ Candeloro, Giorgio (). Storia dell'Italia moderna (în Italian). X. Feltrinelli. 
  2. ^ Katz, Robert (). Roma città aperta (în Italian). il Saggiatore. 
  3. ^ Portelli, Alessandro (). L'ordine è già stato eseguito (în Italian). Donzelli. 
  4. ^ Erra, Enzo; Caroleo Grimaldi, Francesco (). La Repubblica di Via Rasella (în Italian). Settimo Sigillo. 
  5. ^ Capponi, Carla (). Con cuore di donna (în Italian). il Saggiatore. 
  6. ^ „Via Rasella”. Dipartimento Cultura – Servizio Commissione Consultiva di Toponomastica (în Italian). Comune di Roma. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Renamed SS-Polizeiregiment "Bozen" on 16 April 1944.
  8. ^ Staron 2002, p. 38.
  9. ^ Wedekind 2003, p. 329.
  10. ^ „Via Rasella”. 
  11. ^ „23 marzo 1944: azione partigiana a Via Rasella”. Controappuntoblog.org (în Italian). . 
  12. ^ „Parla Mario Fiorentini”. Il messaggero.it (în Italian). Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ Hu, Caitlin (). „An Italian doctor explains "Syndrome K", the fake disease he invented to save Jews from the Nazis”. Quartz (în engleză). Accesat în . 
  14. ^ Levi, Primo; Belpoliti, Marco (). Belpoliti, Marco, ed. The Black Hole of Auschwitz (în engleză). Italy: Polity. ISBN 978-0-7456-3240-7. 
  15. ^ „Masacrul de la Peșterile Ardeatine, ascuns de guvernele german și italian”. historia.ro. Accesat în . 

Bibliografie modificare

  • Wedekind, Michael (). Nationalsozialistische Besatzungs- und Annexionspolitik in Norditalien 1943 bis 1945.: Die Operationszonen Alpenvorland und Adriatisches Küstenland (în German). Oldenburg Verlag. p. 523. ISBN 3-486-56650-4. 
  • Staron, Joachim (). Fosse Ardeatine und Marzabotto: Deutsche Kriegsverbrechen und Resistenza (în German). Paderborn: Verlag Ferdinand Schöning. p. 392. ISBN 3-506-77522-7. 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Atentatul_de_pe_Via_Rasella&oldid=15662138