Wikipedia

Spartacus

gladiator trac
Pentru alte sensuri, vedeți Spartacus (dezambiguizare).
Spartacus
Date personale
NăscutTracia, Bulgaria[1] Modificați la Wikidata
Decedataprilie 71 î.Hr.[2] Modificați la Wikidata
Lucania⁠(d), Italia Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiucis în luptă Modificați la Wikidata
OcupațieGladiator
conducător militar Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba latină[3] Modificați la Wikidata
Activitate
Bătălii / RăzboaieRăscoala lui Spartacus
Battle of Mount Vesuvius[*][[Battle of Mount Vesuvius (73 BCE conflict of the Third Servile War,battle)|​]]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Spartacus a fost conducătorul celei de-a treia răscoale a sclavilor (73 î.Hr. - 71 î.Hr.), care a avut loc în Republica Romană. A fost un gladiator roman de origine tracă.

Această revoltă, interpretată de unii[cine?] ca un exemplu de oameni asupriți care luptă pentru libertatea lor împotriva unei oligarhii care deține sclavi, a oferit inspirație multor gânditori politici și a fost prezentată în literatură, televiziune și film.[4] Deși această interpretare nu este contrazisă în mod specific de istoricii clasici, nicio relatare istorică nu menționează că obiectivul era să pună capăt sclaviei în Republica Romană.[5] S-a scris despre el: „Artem gladii bene noverat. Et melius mansuetudinis artem noverat. Sed plus quam aliquid Lianam amabat”[6]

Viața de gladiator

modificare

Spartacus a fost conducătorul răscoalei sclavilor din Republica Romană în anul 73 î.Hr.. Născut în Tracia în jurul anului 109 î.Hr., dintr-o familie de păstori aparținând tribului Maedi,[7][8][9] a luptat în rândurile soldaților romani,[10] dar în cele din urmă, a fost prins și vândut ca sclav.[11] A fost apoi dus la școala de gladiatori a lui Batiatus din Capua, devenind un mare gladiator.[12]

 
Gladiatori

Răscoala sclavilor

modificare

Hotărând să devină liber, Spartacus evadează împreuna cu cei 70[13] de tovarăși din școala de gladiatori din Capua, organizând la scurt timp o armată care număra 40.000 de oameni, ajungând apoi la 70.000[14] de oameni. Această armată de sclavi, condusă de Spartacus și de alți trei sclavi (Gannicus, Crixus și Oinomanus) a purtat mai multe lupte împotriva romanilor, zdrobind patru legiuni și învingându-l pe generalul Publius Varinus. Dorind să ajungă în Sicilia și să o elibereze de dominația romană, Spartacus convinge niște pirați să-l treacă în Sicilia, dar aceștia îl înșală, pregătesc un atentat asupra lui, cu ajutorul soldaților romani, și pleacă în zorii zilei.[15]

Crassus și Spartacus

modificare

Un nou general roman, avea de gând să-l prindă pe Spartacus, însuși Crassus. Crassus a hotărât să-i taie calea lui Spartacus, închizând fâșia îngustă de pământ, ce separă Marea Ionică de Marea Tireniană, în apropierea istmului Catanzaro, cu un șanț adânc și cu întărituri. Din nou Spartacus s-a dovedit isteț: a umplut șanțul cu trupurile celor uciși și cu cadavrele cailor morți și a trecut. Au ajuns la Brundisium, dar o parte dintre sclavi, conduși de Castus și Gannicus, au plecat. O luptă grea îi aștepta, spune Plutarh. După mai multe înfrângeri suferite în fața sclavilor, în cele din urmă o uriașă armată romană i-a înconjurat pe sclavi, fiind uciși 13.000 sau chiar mai mulți dintre ei, printre care Crixus și Oinomanus.


 
Moartea lui Spartacus, Hermann Vogel

Moartea

modificare

Trupele generalilor Pompei și Lucullus au învins sclavii. Nereușind să treacă în Sicilia, rănit și înfruntând ploaia de săgeți, cu ultimele sale forțe Spartacus ucide doi centurioni și încearcă să-l ucidă pe Crassus, dar blocat de către soldați, este ucis în cele din urmă în luptă, în anul 71 î.Hr. Ceilalți 6.000 de sclavi care au supraviețuit au fost crucificați pe drumul de la Capua din Roma (Via Appia).[16] Pentru istoricii romani, Spartacus a rămas cel mai mare dușman al Romei după Hannibal și cel mai bun gladiator roman.

Referințe

modificare
  1. ^ https://www.ne.se/uppslagsverk/encyklopedi/l%C3%A5ng/spartacus  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ https://warfarehistorynetwork.com/article/spartacus-freedom-by-the-sword/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ CONOR.SI[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ Historian Barry Strauss On His New Book The Spartacus War. Simon & Schuster. 2009. https://www.youtube.com/watch?v=OedWYiLy8_w. 
  5. ^ Strauss 2009, p. 7. "We do not know if Spartacus wanted to abolish slavery, but if so, he aimed low. He and his men freed only gladiators, farmers, and shepherds. They avoided urban slaves, a softer and more elite group than rural workers. They rallied slaves to the cry not only of freedom but also to the themes of nationalism, religion, revenge, and riches. Another paradox: they might have been liberators but the rebels brought ruin. They devastated southern Italy in search of food and trouble."
  6. ^ Plutarch (). Viețile paralele. Minerva. p. 78. 
  7. ^ The Histories, Sallust, Patrick McGushin, Oxford University Press, 1992, ISBN 0-19-872143-9, p. 112.
  8. ^ Annuaire de l'Université de Sofia, Faculté d'histoire, Volume 77, Issue 2, 1985, p. 122.
  9. ^ The Spartacus war, Barry S. Strauss, Simon and Schuster, 2009, ISBN 1-4165-3205-6, p.31.
  10. ^ Appian, Civil Wars, 1:116; Plutarch, Crassus, 8:2. Note: Spartacus's status as an auxilia is taken from the Loeb edition of Appian translated by Horace White, which states “…who had once served as a soldier with the Romans…”. However, the translation by John Carter in the Penguin Classics version reads: “…who had once fought against the Romans and after being taken prisoner and sold…”.
  11. ^ Appian, Civil Wars 1.116
  12. ^ Florus, Epitome of Roman History 2.8
  13. ^ Cu toate acestea, conform lui Cicero (Ad Atticum VI, ii, 8) la început cei care l-au urmat au fost mai puțini de 50.
  14. ^ Plutarch, Crassus, 9:3; Appian, Civil War, 1:116.
  15. ^ Plutarch, Crassus, 10:1–3.
  16. ^ Appian, Civil Wars, 1.120.

Bibliografie

modificare

Autori clasici

modificare
  • Appian. Civil Wars. Translated by J. Carter. (Harmondsworth: Penguin Books, 1996)
  • Florus. Epitome of Roman History. (London: W. Heinemann, 1947)
  • Orosius. The Seven Books of History Against the Pagans. Translated by Roy J. Deferrari. (Washington, DC: Catholic University of America Press, 1964).
  • Plutarch. Fall of the Roman Republic. Translated by R. Warner. (London: Penguin Books, 1972), with special emphasis placed on "The Life of Crassus" and "The Life of Pompey".
  • Salustiu. Conspiracy of Catiline and the War of Jugurtha. (London: Constable, 1924)

Istoriografie modernă

modificare
  • Rigobert Günther: Der Aufstand des Spartacus. Dietz, Berlin 1989, ISBN 3-320-00424-7.
  • Bradley, Keith R. Slavery and Rebellion in the Roman World, 140 B.C.–70 B.C. Bloomington; Indianapolis: Indiana University Press, 1989 (hardcover, ISBN 0-253-31259-0); 1998 (paperback, ISBN 0-253-21169-7). [Chapter V] The Slave War of Spartacus, pp. 83–101.
  • Rubinsohn, Wolfgang Zeev. Spartacus's Uprising and Soviet Historical Writing. Oxford: Oxbow Books, 1987 (paperback, ISBN 0-9511243-1-5).
  • Spartacus: Film and History, edited by Martin M. Winkler. Oxford: Blackwell Publishers, 2007 (hardcover, ISBN 1-4051-3180-2; paperback, ISBN 1-4051-3181-0).
  • Trow, M.J. Spartacus: The Myth and the Man. Stroud, United Kingdom: Sutton Publishing, 2006 (hardcover, ISBN 0-7509-3907-9).
  • Genner, Michael. "Spartakus. Eine Gegengeschichte des Altertums nach den Legenden der Zigeuner". Two volumes. Paperback. Trikont Verlag, München 1979/1980. Vol 1 ISBN 3-88167-053-X Vol 2 ISBN 3-88167-0
  • Plamen Pavlov, Stanimir Dimitrov,Spartak - sinyt na drenva Trakija/Spartacus - the Son of ancient Thrace. Sofia, 2009, ISBN 978-954-378-024-2
  • Werner Raith: Spartacus. Wagenbach, Berlin 1981, ISBN 3-8031-2084-5.
  • Wolfgang Zeev Rubinsohn: Die großen Sklavenaufstände der Antike – 500 Jahre Forschung. Wissenschaftliche Buchgesellschaft, Darmstadt 1993, ISBN 3-534-08807-7.
  • Wolfgang Zeev Rubinsohn: Der Spartakus-Aufstand und die sowjetische Geschichtsschreibung. Universitätsverlag, Konstanz 1983, ISBN 3-87940-230-2.
  • Éric Teyssier: Spartacus. Entre le mythe et l'histoire. Perrin Editions, Paris 2012, ISBN 978-2-262-03414-6.
  • Theresa Urbainczyk: Spartacus. Ancients in Action. Bristol Classical Press, London 2004, ISBN 1-85399-668-8.
  • Theresa Urbainczyk: Slave Revolts in Antiquity. Acumen Publishing Limited, Stocksfield 2008, ISBN 978-1-84465-102-3.

Beletristică (selecție)

modificare

Legături externe

modificare
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Spartacus


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Spartacus&oldid=15512245