Aurel Mihale
| Aurel Mihale | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Spanțov, Călărași |
| Decedat | 2007 (84 de ani) Râmnicu Vâlcea |
| Părinți | Elena (nee. Mitu) și Ignat Mihale |
| Frați și surori | Dan Mihale |
| Copii | Andrei Mihale |
| Cetățenie |  România |
| Religie | creștin ortodox |
| Ocupație | scenarist scriitor |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitatea literară | |
| Activ ca scriitor | 1950 - 2002 |
| Operă de debut | Vin apele (1950) |
| Opere semnificative | Cronică de război (I-III, 1966) Focurile (I-III, 1977-1978) |
Modifică date / text  | |
Aurel Mihale (n. 7 august 1922, Spanțov, Călărași – d. 2007, Râmnicu Vâlcea)[1] a fost un scriitor și scenarist român, cu rezultate notabile în povestiri și nuvele de război. A primit în 2002 Premiul special pentru întreaga activitate literară din partea Uniunii Scriitorilor din Romania.[2]
Este fratele scriitorului Dan Mihale.[3]
Biografie
modificareA absolvit liceul la Chișinău în 1942. Din 1944 a luptat în Al Doilea Război Mondial, participând și la efortul de război de pe frontul din Cehoslovacia. După război, a părăsit cariera militară și a urmat în paralel cursurile Facultății de Litere și Filosofie și ale Facultății de Drept din cadrul Universității din București (1945-1947).
Experiența de pe front a folosit-o pentru a scrie literatură de război, însă cu personaje schematice, dialoguri convenționale fără autenticitate, lipsindu-i capacitatea de analiză psihologică.[4]
În 1950 a debutat cu volumul de nuvele Vin apele.
Aurel Mihale a fost redactor-șef adjunct în perioada 1953-1954 al revistei Viața Românească, redactor-șef în perioada 1958-1959 al revistei Luceafărul și în 1962 redactor-șef al revistei Gazeta literară.
Lucrări scrise
modificare- Vin apele, nuvele, București, 1950;
- În pragul primăverii, nuvelă, București, 1952;
- Scrisoarea, București, 1952;
- Judecata, București, 1952;
- Ogoare noi, roman, București, 1953;
- Floarea vieții, București, 1954;
- Ultimul asalt, schițe, București, 1955;
- Facem și noi o întovărășire, București, 1955;
- Însemnări despre activitatea unor gospodării agricole de stat, București, 1955;
- Batalionul doi, scenariu literar, București, 1957;
- Nopți înfrigurate, povestiri din război, București, 1957;[5]
- Destin (ediție revăzută a romanului Floarea vieții), București, 1960;
- Fuga, roman, București, 1963;
- Hotărârea, povestire, București, 1964;
- Podul de aur, povestiri, București, 1964;
- Cronică de război (trilogie formată din Nopți înfrigurate, Podul de aur și Flamura purpurie). București, 1967;
- Primăvara timpurie, roman, București, 1969;
- Somnul de veghe, povestiri, București, 1969;
- Fiecare moare cum vrea, București, 1970;
- Poartă și drum, nuvele, București, 1971;
- Focurile, București, 1972;
- Pământ însângerat (volumul II din Cronică de război), București, 1972;
- Forța ascunsă, schițe, București, 1973;
- Flamura purpurie (volumul III din Cronică de război), București, 1973;
- Nimeni nu moare singur, nuvele, București, 1974;
- Vatra, București, 1974;
- Un mesaj de dincolo de mormânt, București, 1977;
- Focurile, trilogie formată din: Focul negru (versiune revăzuta și adăugită a romanului Fuga), București, 1977; Focul alb, roman. București, 1977 și Focul roșu (versiune revăzută și adăugită a romanului Primăvara timpurie), București, 1978;
- Actiunea „Hildebrand", roman, București, 1979;
- Îngerul negru, roman, București, 1981;
- Alertă în munți, roman, București, 1982;
- Șase nopți și șase zile, nuvele, București, 1984;
- Lada de campanie, București, 1997;
- Lumini și umbre, București, 1999;
- Argus, I-III, București, 2002.
Scenarii filme
modificare- Puterea, scenariu TV, 1971;
- Casa de piatră, scenariu TV, 1975;
- Am fost șaisprezece (1980);[6]
- Emisia continuă (1984)
Distincții
modificare- Ordinul Steaua Republicii Populare Romîne clasa a IV-a (1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[7]
Note
modificare- ^ Călărași: “MARI PERSONALITĂȚI CĂLĂRĂȘENE” PERSONALITATEA LUNII AUGUST – AUREL MIHALE Arhivat în , la Wayback Machine., evenimentemuzeale.ro
- ^ "Astazi e ziua ta...": Aurel Mihale - "Vârsta nu mă sperie, sunt pregătit!", jurnalul.antena3.ro, 7 august 2004
- ^ Ion Aramă, De la marinar de frunte la soldatul ultimei șanse: Scriitori militari contemporani prezentați de Dan Gîju, Editura Favorit, București, 2017, p. 21
- ^ Cristian Sandache - Literatura și propaganda în România lui Gheorghiu Dej, pag. 166. Editura Mica Valahie, 2011, București
- ^ Retipărit în 1962, Aurel Mihale, Nopți înfrigurate, nuvele, Biblioteca pentru toți, nr. 121, ESPLA
- ^ Am fost șaisprezece, tvr.ro
- ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 500/1964 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial nr. 18 din 9 decembrie 1964.
Bibliografie
modificare- P. Georgescu, Încercări critice, II, 1959;
- Perpessicius, Alte mențiuni, I;
- E. Simion, în Contemporanul, nr. 43, 1960;
- I. Vitner, Prozatori contemporani, I, 1961;
- M. Novicov, Chipul luptătorului comunist în proza contemporană, 1961;
- N. Manolescu, în Contemporanul, nr. 20, 1963;
- I. Lungu, Itinerar critic, 1965;
Lectură suplimentară
modificare- Dicționar enciclopedic român, vol. III: K-P, Editura Politică, București, 1965, pag. 362;
- Popa, Marian, Dicționar de literatură română contemporană, ed. a II-a rev. și adăug., Editura Albatros, București, 1977, p. 352;
- Dicționar de literatură română, București, Editura Univers, 1979, p. 255;
- Mitulescu, Constantin, Valori călărășene : Mihale Aurel în Evenimentul de Călărași, nr. 127, 2007, p. 11.