Aurel Mihale
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Spanțov, Călărași
Decedat2007 (84 de ani) Modificați la Wikidata
Râmnicu Vâlcea
PărințiElena (nee. Mitu) și Ignat Mihale
Frați și suroriDan Mihale
CopiiAndrei Mihale
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Religiecreștin ortodox
Ocupațiescenarist
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Activ ca scriitor1950 - 2002
Operă de debutVin apele (1950)
Opere semnificativeCronică de război (I-III, 1966)
Focurile (I-III, 1977-1978)

Aurel Mihale (n. 7 august 1922, Spanțov, Călărași – d. 2007, Râmnicu Vâlcea)[1] a fost un scriitor și scenarist român, cu rezultate notabile în povestiri și nuvele de război. A primit în 2002 Premiul special pentru întreaga activitate literară din partea Uniunii Scriitorilor din Romania.[2]

Este fratele scriitorului Dan Mihale.[3]

Biografie modificare

A absolvit liceul la Chișinău în 1942. Din 1944 a luptat în Al Doilea Război Mondial, participând și la efortul de război de pe frontul din Cehoslovacia. După război, a părăsit cariera militară și a urmat în paralel cursurile Facultății de Litere și Filosofie și ale Facultății de Drept din cadrul Universității din București (1945-1947).

Experiența de pe front a folosit-o pentru a scrie literatură de război, însă cu personaje schematice, dialoguri convenționale fără autenticitate, lipsindu-i capacitatea de analiză psihologică.[4]

În 1950 a debutat cu volumul de nuvele Vin apele.

Aurel Mihale a fost redactor-șef adjunct în perioada 1953-1954 al revistei Viața Românească, redactor-șef în perioada 1958-1959 al revistei Luceafărul și în 1962 redactor-șef al revistei Gazeta literară.

Lucrări scrise modificare

  • Vin apele, nuvele, București, 1950;
  • În pragul primăverii, nuvelă, București, 1952;
  • Scrisoarea, București, 1952;
  • Judecata, București, 1952;
  • Ogoare noi, roman, București, 1953;
  • Floarea vieții, București, 1954;
  • Ultimul asalt, schițe, București, 1955;
  • Facem și noi o întovărășire, București, 1955;
  • Însemnări despre activitatea unor gospodării agricole de stat, București, 1955;
  • Batalionul doi, scenariu literar, București, 1957;
  • Nopți înfrigurate, povestiri din război, București, 1957;[5]
  • Destin (ediție revăzută a romanului Floarea vieții), București, 1960;
  • Fuga, roman, București, 1963;
  • Hotărârea, povestire, București, 1964;
  • Podul de aur, povestiri, București, 1964;
  • Cronică de război (trilogie formată din Nopți înfrigurate, Podul de aur și Flamura purpurie). București, 1967;
  • Primăvara timpurie, roman, București, 1969;
  • Somnul de veghe, povestiri, București, 1969;
  • Fiecare moare cum vrea, București, 1970;
  • Poartă și drum, nuvele, București, 1971;
  • Focurile, București, 1972;
  • Pământ însângerat (volumul II din Cronică de război), București, 1972;
  • Forța ascunsă, schițe, București, 1973;
  • Flamura purpurie (volumul III din Cronică de război), București, 1973;
  • Nimeni nu moare singur, nuvele, București, 1974;
  • Vatra, București, 1974;
  • Un mesaj de dincolo de mormânt, București, 1977;
  • Focurile, trilogie formată din: Focul negru (versiune revăzuta și adăugită a romanului Fuga), București, 1977; Focul alb, roman. București, 1977 și Focul roșu (versiune revăzută și adăugită a romanului Primăvara timpurie), București, 1978;
  • Actiunea „Hildebrand", roman, București, 1979;
  • Îngerul negru, roman, București, 1981;
  • Alertă în munți, roman, București, 1982;
  • Șase nopți și șase zile, nuvele, București, 1984;
  • Lada de campanie, București, 1997;
  • Lumini și umbre, București, 1999;
  • Argus, I-III, București, 2002.

Scenarii filme modificare

Distincții modificare

Note modificare

Bibliografie modificare

  • P. Georgescu, Încercări critice, II, 1959;
  • Perpessicius, Alte mențiuni, I;
  • E. Simion, în Contemporanul, nr. 43, 1960;
  • I. Vitner, Prozatori contemporani, I, 1961;
  • M. Novicov, Chipul luptătorului comunist în proza contemporană, 1961;
  • N. Manolescu, în Contemporanul, nr. 20, 1963;
  • I. Lungu, Itinerar critic, 1965;

Lectură suplimentară modificare

  • Dicționar enciclopedic român, vol. III: K-P, Editura Politică, București, 1965, pag. 362;
  • Popa, Marian, Dicționar de literatură română contemporană, ed. a II-a rev. și adăug., Editura Albatros, București, 1977, p. 352;
  • Dicționar de literatură română, București, Editura Univers, 1979, p. 255;
  • Mitulescu, Constantin, Valori călărășene : Mihale Aurel în Evenimentul de Călărași, nr. 127, 2007, p. 11.