Avetis Aharonian

Avetis Aharonian
Date personale
Născut	4 ianuarie 1866 Iğdır, Imperiul Rus
Decedat	20 martie 1948 (82 de ani) Marsilia, Franța
Înmormântat	Cimitirul Père-Lachaise tombe d'Avetis Aharonian[*][[tombe d'Avetis Aharonian |​]]
Copii	Vartkes Agaronean[*][[Vartkes Agaronean |​]]
Cetățenie	Imperiul Rus  Republica Democrată Armeană  Franța
Etnie	armean
Religie	Biserica Apostolică Armeană
Ocupație	scriitor politician profesor
Limbi vorbite	limba armeană limba franceză
Președinte în Office des réfugiés arméniens[*][[Office des réfugiés arméniens (organization in France)|​]]
În funcție 1926 – 1934
Succedat de	Aleksandr Hatisov[*][[Aleksandr Hatisov (politician armean)|​]]
În funcție octombrie 1917 – 1918
Hayastani Azgayin žoġovi naxagah
În funcție 1 august 1919 – 4 noiembrie 1920
Precedat de	Avetik’ Sahakyan[*][[Avetik’ Sahakyan (politician armean)|​]]
Succedat de	Ovanes Kaceaznuni[*][[Ovanes Kaceaznuni (politician armean)|​]]
Președinte în Hayastani patvirakowt’yown[*][[Hayastani patvirakowt’yown |​]]
În funcție 1919 – 1926
Hayastani Azgayin žoġovi patgamavor
Partid politic	ՀՅԴ
Alma mater	Geworgyan hogewor č̣emaran[*][[Geworgyan hogewor č̣emaran (theological school-college in Armenia)|​]] (1886) Universitatea din Lausanne[*]​ (1901) Facultatea de Litere din Paris[*]​
Semnătură

Avetis Aharonian (în armeană Ավետիս Ահարոնյան) a fost un politic, scriitor și revoluționar armean, parte importantă din mișcarea națională armeană.

Viața

Avetis Aharonian s-a născut în localitatea Igdirmava pe câmpiile din Araradian (azi Turcia). Aharonian a fost influențat de zona geografică, ca Râul Aras și muntele Ararat , localitatea este așezată la poalele muntelui.

Mama lui, Zardar era o persoană cultă, care și-a educat copii să scrie și să citească. A terminat școala primară în sat și a mers mai departe în școala Kevorkian din Etchmiadzin. A fost profesor doi ani, apoi a studiat la Universitatea din Lausana (Elveția) istoriași filozofia. În acest timp a cunoscut pe Kristapor Mikaelian, atunci redactor șef al ziarului Troshag (Steagul) și a început să colaboreze. O dată licențiat, în 1901 a studiat literatura la Sorbona Paris.

În 1902, s-a întors în Caucaz și a lucrat la școala Nersissian ca director și editor la revista Mourj (Ciocan). În 1909 a fost arestat de poliția țaristă și a făcut închisoare la Metekhi unde a căzut bolnav. În 1911 după o generoasă donație de 20.000 de ruble, a călătorit în Europa.

S-a întors în Caucaz în 1917 și a fost seful Consiliului Național Armean care a proclamat independența din Republica Democrată Armenia în 28 mai 1918.

De asemenea a fost șeful delegației armene la Conferința de Pace de la Paris, unde s-a semnat Tratatul de la Sèvres care recunoștea numita «Armenia lui Wilson» în colaborare directă cu diaspora armeană. A fost exiliat când țara a fost incorporată în URSS, și a compus Azatouthian dujanapahin (Drumuri de Libertate, 1926). În 1948 a murit la Paris.

Bibliografie

• N.A. Արդի հայական գրականութիւն Բ հատոր, [Modern Armenian literature Volume II], 2004, pg. 245-246