Deschide meniul principal

Advocatus diaboli (traducere din latină: avocatul diavolului) este numele popular pentru o fostă poziție oficială în cadrul Bisericii Catolice, cea de promotor al credinței: cel care „a argumentat împotriva canonizării (beatificării) unui candidat, în scopul de a descoperi orice defect de caracter sau prezentare greșită a dovezilor care favorizează canonizarea”.[1]

În vorbirea curentă, expresia „avocatul diavolului” descrie o situație în care cineva – prezentând un anumit punct de vedere – își asumă o poziție contrară normei (sau pur și simplu o poziție alternativă față de norma acceptată) nu pentru că este în mod necesar în dezacord, ci de dragul dezbaterii sau pentru a explora dezvoltarea subiectului, utilizând un raționament valid care nu este în acord cu subiectul în cauză dar care se dovedește valabil. În ciuda vechimii sale, această expresie idiomatică este unul dintre cele mai populare idiomuri ale limbii engleze actuale, folosit pentru a exprima conceptul de a contrazice un fapt, fără a avea însă o viziune contrară.[2]

Origine și istoricModificare

În timpul procesului canonizării utilizat de Biserica Catolică romană, promotorul credinței (în latină: promotor fidei), cunoscut popular ca avocat al diavolului, a fost un avocat canonic numit de autoritățile bisericii pentru a argumenta împotriva canonizării unui candidat.[3] Menirea acestei persoane era aceea de a avea o privire sceptică asupra caracterului candidatului, să caute lipsuri în dovezi, să susțină că orice miracol atribuit acestuia erau frauduloase și așa mai departe. Avocatul diavolului era opus Avocatului lui Dumnezeu (în latină: advocatus Dei, cunoscut și ca promotor al cauzei), a cărui sarcină era să aducă argumente în favoarea canonizării. În timpul judecării unei cauze, această sarcină era îndeplinită de promotorul Justiției (în latină: iustitiae promotor), responsabil de examinarea corectitudinii anchetei.[4] Promotorul credinței rămâne o figură marcantă pentru Congregația cauzelor sfinților unde este cunoscută și sub numele de teolog prelat.[5]

Instituția a fost înființată în 1587, în timpul domniei Papei Sixt al V-lea. Prima mențiune formală a unui astfel de ofițer se găsește în canonizarea Sfântului Lawrence Iustinian de către Papa Leo X (1513–1521). [6] În 1983, Papa Ioan Paul al II-lea a redus puterea și a schimbat rolul înstituției. În caz de controversă, Vaticanul poate încerca să solicite informal mărturia criticilor unui candidat la canonizare. Un exemplu notabil în acest sens a fost în 2003, când autorul Christopher Hitchens, ateu și critic deschis al Maicii Tereza, a fost rugat să depună mărturie în timpul audierilor de beatificare a acesteia.[7][8] Numărul canonizărilor a crescut de la 330 în perioada 1588–1978 la 483 sub pontificatul lui Ioan Paul al II-lea (1978–2005, în medie 18 canonizări pe an).

Vezi șiModificare

NoteModificare

  1. ^ Helterbran, Valeri R. (). Exploring Idioms. Maupin House Publishing, Inc. p. 40. ISBN 9781934338148. Devil's Advocate Definition: To take an opposing position for the sake of argument. Background: Devil's advocate is taken from a role formerly used in the canonization process in the Roman Catholic Church. In 1587, Pope Sixtus V established a process involving a canon attorney in the role of Promoter of the Faith or Devil's Advocate. This person argued against the canonization (sainthood) of a candidate in order to uncover any character flaws or misrepresentation of the evidence favoring canonization. 
  2. ^ Devil's advocate meaning.  The Idioms
  3. ^ „Promotor Fidei”. Catholic Encyclopedia. 12. New York: Robert Appleton Company. . OCLC 811253232. Accesat în . 
  4. ^ (Thesis).  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)Format:Self-published source
  5. ^ John Paul II (). „Divinus Prefectionis Magister”. Vatican City: Libreria Editrice Vaticana. Accesat în . 
  6. ^ Burtsell, Richard (). „Advocatus Diaboli”. The Catholic Encyclopedia. 1. New York: Robert Appleton Company. OCLC 875120339. Accesat în . 
  7. ^ Leung, Rebecca (). „The Debate Over Sainthood”. CBS News. Accesat în . 
  8. ^ Hitchens, Christopher (). „Mommie Dearest: The pope beatifies Mother Teresa, a fanatic, a fundamentalist, and a fraud”. Slate. Accesat în . 

Legături externeModificare