Avram Leib Zissu

Avram Leib Zissu
A. L. Zissu.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Piatra Neamț, Neamț, România Modificați la Wikidata
Decedat (68 de ani) Modificați la Wikidata
Tel Aviv, Israel Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
om de afaceri
sindicalist[*]
poet
diarist[*]
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Partid politicPartidul Evreiesc din România  Modificați la Wikidata
Semnătură
A. L. Zissu's signature.svg

Avram Leib Zissu (n. , Piatra Neamț, Neamț, România – d. , Tel Aviv, Israel) a fost un scriitor, publicist, om de afaceri, filantrop și fruntaș sionist evreu român.[1] A fost președinte de onoare al Partidului Evreiesc din România.

BiografieModificare

 
Avram Leib Zissu

Copilărie și tinerețeModificare

Avram Leib (Leiba) Zissu s-a născut în 1888 la Piatra Neamț, [2] fiind unul din cei 10 copii, patru băieți și șase fete, al unei familii de evrei cu rădăcini hasidice. Tatăl său, Pincu Ezra Zissu era contabil de bancă,iar mama sa, Hinda-Lea, casnică.[3]Numele său de familie Zissu (care seamănă cu un nume de familie, de origine greacă, existent la aromâni.[4]) este versiunea românească a numelui idiș Zis (în germană - Süss),însemnând Dulce. [5]. Zissu împărtășea credința că locul său de naștere, Piatra Neamț, era legat de istoria hasidismului, și că o parte din Masivul Ceahlău, numită Valea Jidovului, amintea de Baal Shem Tov. A făcut studii religioase iudaice semi-formale , particulare, și ca autodidact, în cursul cărora a devenit familiar cu Talmudul, exegeza iudaică si cu Kabala. La 20 ani a obținut titlul de rabin, dar fără să practice mai departe această meserie. În anii de tinerețe la Piatra Neamț frații Zissu au fost prieteni cu Eugen Relgis care s-a distins ulterior prin scrieri anarhiste și apoi ca scriitor și publicist în domeniul culturii evreiești. La Iași i-a frecventat pe renumiții intelectuali evrei Elias și Moses Schwarzfeld care l-au introdus în cercul lor de literați.

A urmat și studii liceale în orașul natal. În 1904, de la 16 ani, după ce banca la care lucra tatăl său s-a închis, Zissu a fost nevoit să lucreze în contabilitate și a renunțat la bursa de studii în filosofie care i s-a oferit pentru a învăța la Halberstadt, în Germania. Paralel cu munca de contabil, a început să scrie literatură și articole publicistice în limba română, și uneori, în ebraică. Încă din 1904 și până în 1910 Zissu a colaborat la revista evreiască „Egalitatea” de la Iași. În capitala Moldovei a devenit conștient de virulența antisemitismului în rândurile studenților, influențați de profesorul A.C.Cuza și alții. În decembrie 1907 Avram Leib Zissu si D.Kahane au reprezentat pe evreii din Piatra Neamț la al X-a Conferință Sionistă care s-a ținut la Galați. Acolo Zissu a apărat ideea „sionismului spiritual”, pe care îl vedea mai însemnat decât pe cel organizatoric. Din 1910 a început să lucreze la Banca Moldovei, unde în 1914 a organizat o grevă de protest. A continuat sa fie implicat in mișcarea culturală evreiască din Iași, activând, alături de Samson Lazăr-Șaraga, poetul Iacob Groper si de rabinul Iacob Itzhak Niemirower. În februarie 1912 împreună cu I.Schoenberg Zissu i-a reprezentat pe evreii din Iași la aniversarea a 30 ani de sionism, sărbătorită la București în prezența lui Nahum Sokolov. În acea perioadă l-a cunoscut și pe pictorul Reuven Rubin, "un fel de discipol" al său, care a emigrat în Franța în 1923.

Începutul activității in domeniul publisticii și literaturiiModificare

În Piatra Neamț a redactat în iunie-decembrie 1909 în colaborare cu Menahem-Mendel Braunstein (Mibashan) o publicație lunară în ebraică, „Hamekitz” (Deșteptătorul), probabil prima revistă laică în ebraică apărută în Vechiul Regat. După scurtă vreme, a înființat la Iași în românește publicația Floare albastră (1911-1912), unde a semnat cu pseudonimul Ormuz. A scos la Galați revista Hatikvah și a colaborat la revista literară în limba idișLicht din Iași. În 1919 a fondat la București gazeta sionistă Mântuirea. A mai colaborat cu revistele Egalitatea, Opinia, Integral, Lumea evree, Adam, Puntea de fildeș, Spicul, Bilete de papagal și a fost prieten cu Gala Galaction și Tudor Arghezi.


Together with Petre Constantinescu-Iași, Zissu published the weekly literary magazine Floare Albastră ("Blue Flower"), which ran for six editions at Iași in 1912[6][19] and had the young poet Benjamin Fondane (of the Schwarzfeld family) among its noted contributors.[16] The publication was mostly traditionalist and neo-romantic, opposed to both the Symbolist movement and the left-wing Viața Romînească.[20] Zissu and most of the contributors, including Fondane and Sandu Teleajen, were pseudonymous; signed contributions included pieces by Ludovic Dauș, Enric Furtună, Constantin Motaș and Grigore T. Popa.[21] In parallel, also in 1912, Zissu and Menahem Mendel Braunstein put out the Hebrew-language Ha-Mekits ("The Awakener").[6][7][19] He debuted as an author in 1914, with the play David Brandeis,[6] and also began writing for the Yiddish revival journal Likht ("Light").[19]

Om de afaceri, literat si mecenatModificare

După 1914 s-a căsătorit cu fiica industriașului Karl Thimmer, și a lucrat ca procurist și apoi, ca administrator de concerne industriale, ulterior coproprietarul fabricii de zahăr din Ripiceni. Devenind, în aceste împrejurări, foarte înstărit, Zissu a devenit și un filantrop și mecenat, ajutând pe unii intelectuali evrei și români nevoiași.

În 1926 a scos romanul Spovedania unui candelabru care a fost, la scurtă vreme, tradusă și prefațată de Barbu Fundoianu (cunoscut ca Benjamin Fondane) la Paris. În 1927 s-a mutat la Berlin, în scop de afaceri. Acolo a continuat să scrie romane, povestiri și eseuri pe care le-a publicat in România. După instaurarea regimului nazist in Germania, Zissu s-a întors în România, unde a devenit unul din conducătorii politici ai evreilor români. Pe plan politic, a criticat pe Wilhelm Filderman, președintele Uniunii Evreilor Români, căruia i-a reproșat că ar facilita asimilarea evreilor din România.

În anii regimului antonescianModificare

În 1941 a fost ales în locul lui Mișu Benvenisti ca președinte al Comitetulul Executiv Sionist, funcție pe care a ocupat-o până în noiembrie 1944. A condus Partidul Național Evreiesc și a fost președinte de onoare a Partidului Evreiesc din România. Între 1941-1944 a condus un oficiu semilegal de emigrare, care urmărea facilitarea emigrării spre Palestina a evreilor din România și a celor refugiați în România, în împrejurarile blocării de către Regatul Unit a accesului în Palestina pentru majoritatea evreilor care încercau să se salveze din Holocaust.

După Al Doilea Război MondialModificare

Sub regimul comunist, a fost arestat și acuzat de spionaj în 1951 și judecat în 1954 în procesul sioniștilor, și condamnat pe temniță grea pe viață pentru înaltă trădare.[6] În 1956 este eliberat și, ajuns în Israel, moare la Tel Aviv, la doar câteva săptămâni după eliberare.

Figura lui Zissu în media artisticăModificare

Este unul din personajele principale ale romanului De două mii de ani și a Jurnalului lui Mihail Sebastian.

ScrieriModificare

  • David Brandeis, 1914
  • Spovedania unui candelabru, 1926
  • Ereticul de la Mânăstirea Neamțu, 1930 - culegere de nuvele
  • Marcu sin Marcu, 1934
  • Calea calvarului, 1935
  • Samson și noul Dagon, 1939 - roman, prefațat de Gala Galaction
  • Manuel sin Marcu (reed. Marcu sin Marcu), Ed. Hasefer, București, 2018

EseuriModificare

  • Logos, Israel, Biserica - carte de polemică cu creștinismul, conținând o analiză critică a Noului Testament, din punctul de vedere al unui evreu crescut în iudaismul ortodox
  • Nu există cult mozaic - exprima ideea ca evreii sunt o naționalitate, și nu o religie, și cerea desființarea „cultului mozaic” organizat și a instituției Șef rabinatului din România, în acelaș timp se opunea reformei din iudaism. Cartea a fost retrasă din circulație după șase luni de la apariție.

ReferințeModificare

  1. ^ A. I. Zissu, scriitor evreu născut la Piatra Neamț: Condamnat pe viață pentru activitate sionistă - zch.ro
  2. ^ Zissu, articol de Leon Volovici
  3. ^ B.Tercatin, L.Z Herșcovici 2008 p.607
  4. ^ Dumitru Carabaș, "Elemente grecești în antroponimia aromânilor din România", in Studii și Cercetări de Onomastică și Lexicologie, Vol. 11, Nr. 1–2, 2018, p. 58
  5. ^ Alexander Avram, "Unconventional Surnames among Jews in the Areas of the Old Kingdom of Romania", in Ovidiu Felecan (ed.), Numele și numirea. Actele Conferinței Internaționale de Onomastică. Ediția a III-a: Conventional/Unconventional in Onomastics, p. 77. Cluj-Napoca: Editura Mega & Editura Argonaut, 2015. ISBN: 978-606-543-671-8
  6. ^ Destine individuale și colective în comunism - books.google.ro

BibliografieModificare

  • Camelia Crăciun, "Politics and Ideology in Jewish Romanian Intellectual Life. During the Interwar Period: A. L. Zissu – W. Filderman Debate", in the New Europe College Ștefan Odobleja Program Yearbook, 2010–2011, pp. 77–110.
  • Baruch Tercatin, Lucian-Zeev Herșcovici - Prezențe rabinice în perimetrul românesc, Editura Hasefer, București, 2008 p.607-609

Legături externeModificare