Băncuța era:

  1. numele unei mici monede de argint, care a circulat în România după 1872. Valoarea ei era de 50 de bani.[1] Se mai numea și firfiric[2] sau firfirică.[1]
  2. numele unei monede de aramă sau de nichel, care a circulat în Transilvania, în secolul al XIX-lea. Valoarea monedei era de 10 sau 20 de creițari.[1]
  3. bancnotă de mică valoare.[2]

Etimologie

modificare
  1. Cuvântul românesc băncuță este un derivat al cuvântului bancă + sufixul -uță. [2]
  2. Etimologia cuvântului românesc firfiric, cu variantele firfirig și firfirică, nu este clară, însă sunt de comparat turcescul firfiri, „ban roșu”[3], și germanul Fünterling,[2]„mică monedă de argint”.[3]
  1. ^ a b c Dicționar enciclopedic romîn (1962), vol. I, A - C
  2. ^ a b c d Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu (2007), Noul dicționar universal al limbii române.
  3. ^ a b Dexonline

Bibliografie

modificare
  • Academia Republicii Populare Romîne, Dicționar enciclopedic romîn, vol. I, A - C, Editura Politică, București 1962.
  • Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Ediția a doua, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2007. ISBN 978-973-675-307-7

Vezi și

modificare