Băncuță (monedă)

Băncuța era:

1. numele unei mici monede de argint, care a circulat în România după 1872. Valoarea ei era de 50 de bani. Se mai numea și firfiric sau firfirică.
2. numele unei monede de aramă sau de nichel, care a circulat în Transilvania, în secolul al XIX-lea. Valoarea monedei era de 10 sau 20 de creițari.
3. bancnotă de mică valoare.

Etimologie

1. Cuvântul românesc băncuță este un derivat al cuvântului bancă + sufixul -uță.
2. Etimologia cuvântului românesc firfiric, cu variantele firfirig și firfirică, nu este clară, însă sunt de comparat turcescul firfiri, „ban roșu”, și germanul Fünterling,„mică monedă de argint”.

Bibliografie

• Academia Republicii Populare Romîne, Dicționar enciclopedic romîn, vol. I, A - C, Editura Politică, București 1962.
• Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Ediția a doua, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2007. ISBN 978-973-675-307-7

Vezi și

• Leu românesc#Primul Leu
• Creițar