Deschide meniul principal
Creițar: avers: ME IN AR DVS, în centru, cruce dublă; revers: DUX TIROL, acvilă; 1,45 g de argint; monetăria din Tirol, cca 1280.

Creițar (plural creițari; variante: crăițar, crițar, crucer; cf. maghiară krajcár, germană Kreuzer, din Kreuzcruce”) era o monedă mică, inițial de argint, mai târziu din aramă.

EtimologieModificare

Termenul din română creițar derivă din maghiară krajcár, germană Kreuzer[1]. Denumirea germană a monedei derivă de la crucea (dublă) gravată pe reversul ei; una dintre cruci este cu tălpi, iar cea de-a doua cruce este Crucea Sfântului Andrei. În germană Kreuz: „cruce”. Termenul german Kreuzer își are originea din Mittelhochdeutsch kriuzære sau kriuzer denumit după crucea dublă reprezentată pe reversul piesei. [2]

În regiunile germanofone, abrevierea poate lua diferite forme: kr., K. sau Xr, iar în unele cantoane elvețiene, unde este ortografiat „creuzer”, se folosea abrevierea cr.

IstorieModificare

 
Creițar emis la Berna, în 1776; avers: MONETA REIPUB BERNENSIS; urs bernez; revers: DOMINUS PROVIDEBIT; cruce heraldică, cu tălpi

Creițarul a fost pentru prima oară emis în Tirol, în 1271.

A circulat în regiunile meridionale ale Germaniei, în Elveția și în Imperiul Habsburgic, respectiv în continuatorul acestuia, Imperiul Austriac și apoi în Imperiul Austro-Ungar, deci și în Banat, Bucovina și Transilvania, până la finele secolului al XIX-lea.

Creițarul mai era denumit și Zwanziger întrucât valora 20 de denari veronezi. De la denumirea germană Zwanziger[3], în limba română avem denumirea sfanț.

În secolele al XIV-lea și al XV-lea, uzul monedei s-a răspândit în toate statele de limbă germană din Europa de centru și meridională, având valoarea de 4 Pfennig.

Legea imperială din 1551 a oficializat creițarul în rolul de monedă divizionară de argint. 60 de creițari aveau valoarea unui florin de aur (Goldgulden), iar 10 creițari valorau un taler.

În secolul al XVI-lea, creițarul era din bilon, iar în secolul al XVIII-lea era din cupru.

În cea mai mare parte a sistemului valutelor din regiunile meridionale germane, valorile erau 8 Heller = 4 Pfennig = 1 Kreuzer / creițar, iar 4 creițari = 1 Batzen.

În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, creițarul a fost emis din cupru.

Creițarul a fost emis în Germania, până în 1871, iar în Austria și în continuatoarea acesteia, Austro-Ungaria, până în 1892. În Austria, până în 1858, un creițar valora 1/60 dintr-un florin, după care, trecându-se la decimalizarea[4] monetară, 1 creițar / Kreuzer = 1/100 florin. 1 creițar = o zecime dintr-o pițulă[5]. În sens figurat, cuvântul creițar era folosit cu sensul ban de valoare neînsemnată, sfanț.

Alte monedeModificare

Denumirile vechilor monede braziliene Cruzeiro și Cruzado sunt traduceri libere ale denumirii monedei Kreuzer.

Vezi șiModificare

BibliografieModificare

NoteModificare

  1. ^ Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române.
  2. ^ Etymologisches Wörterbuch des Deutschen (în germană), Munich: Deutscher Taschenbuch Verlag, , ISBN 3-423-32511-9 
  3. ^ În germană Zwanzig: „douăzeci”.
  4. ^ Decimalizarea este trecerea la sistemul zecimal.
  5. ^ Pițulă