Deschide meniul principal
Banatul pe harta Europei

Banatul este o provincie istorică împărțită astăzi între România, Serbia (Banatul Sârbesc) și o foarte mică parte din Ungaria.

În evul mediu, pe teritoriul Banatului a existat o formațiune politică cu centrul la Morisena (astăzi Cenad). Cei mai cunoscuți voievozi au fost Glad, care a dus lupte împotriva nomazilor maghiari, cu armate formate din români, pecenegi și bulgari, Ahtum și Chanadinus, strănepoții lui Glad, care s-au luptat între ei. În perioada dominației Coroanei Maghiare au fost numite „banaturi” toate comitatele de graniță, conduse de un ban: Banul de Severin, Banul de Belgrad, Banul de Sabăț. Denumirea s-a limitat mai târziu la actuala provincie „Banat” de Timișoara. Inițial, numele regiunii Banat se leagă de (Turnu) Severin, Banatul de Severin și de succesorii istorici ai acestuia Banatul de Lugoj-Caransebeș, și Banatul de Timișoara, formațiuni politice, militare și administrative cu rolul de marcă în cadrul sistemului defensiv antiotoman. La originea Banatului românesc actual, Banatul de Severin a fost organizat de Regele Andrei al II-lea (12051235) incă din 1228, ca o regiune înființată la hotarele Țaratului româno-bulgar pentru paza graniței Regatului maghiar și restabilirea influenței Bisericii latine în regiune. În această perioadă, sunt pomenite Banatul de Severin, Banatul de Belgrad și Banatul bulgăresc 1365.

Prima atestare documentară a numelui Banatvs Timisvariensis Pars se găsește în Harta Trans-Tisiensis întocmită cel mai probabil în toamna anului 1685.[1] Pentru români, regiunea a mai fost cunoscută și sub denumirea de Temișana.

Regiunea a constituit o parte unitară, componentă a Regatului Ungariei, apoi, din secolul al XVI-lea, a Imperiului Otoman, după care a fost înglobat spre sfârșitul secolului al XVIII-lea în Arhiducatul Austriei, devenit apoi Imperiul Austriac. După 1867, a făcut parte din partea maghiară a Imperiul Austro-Ungar, iar în urma Primului Război Mondial, Banatul a fost împărțit pe linii etnice între cele trei state naționale ale căror etnii locuiau zona, Iugoslavia, România și Ungaria. Proclamarea Republicii Bănățene în anul 1918, a fost o încercare de păstrare a unității Banatului multietnic și multiconfesional, eșuată însă din cauza promisiunilor făcute de Antantă, înainte de război, României și a pretenților teritoriale emise de Serbia.

Cuprins

CronologieModificare

 
Banatul în jurul anului 1000
  • De la sfârșitul secolului al IV-lea și până în anul 454 hunii formează prima formațiune statală după retragerea administrației romane. Conducători în această perioadă sunt Uldin, Charatron, Octar și Rugila, Attila și Bleda, Ellak. Capitala se pare că ar fi fost în apropierea localității Sânnicolau Mare.[necesită citare]
  • 454 bătălia de la Nedao. Ellak, fiul lui Attila, este înfrânt de către Ardaric, regele gepizilor. Majoritatea hunilor se retrag în zona Donului, cu excepția unor grupe de kuthriguri. Ardaric fondează a doua dinastie care a condus până în 567. Regii acestei dinastii au fost: Ardaric, Gunderith, Trautila, Trasseric, Mundonus, Gelemund, Turisind și Cunimund.
  • 14 apr.535 prin Novella XI împăratul bizantin Justinian înființa arhiepiscopia de rit latin Justiniana Prima, sub a cărei jurisdicție intra și teritoriul banatic, prin cives-urile de la Litterata (pe malul stâng al Dunării, în dreptul cetății Novae) și Recidiva (Vărădia, fostă Arcidava)
  • 567, bătălia de la Sirmium, azi Srmska Mitrovica, în care coaliția longobardo-avară îl înfrânge pe Cunimund. Alboin, regele longobarzilor îi cedează teritoriul lui Baian I, khaganul avarilor. Avarii vor constitui patru dinastii, care vor conduce teritoriul până la jumătatea secolului al IX-lea.[necesită citare]
  • 731 a fost desființată de către împăratul Leon al III-lea, Isaurul, arhiepiscopia Justiniana Prima
  • 787 la al doilea conciliu de la Niceea a participat și episcopul Ursus "al avarilor”
  • 1002 (în jur de) Ducele Ahtum s-a botezat formal la Vidin, împreună cu toți membrii familiei sale.
  • după 1002 Ahtum a construit la Morisena o mânăstire închinată Sf. Ioan Botezătorul, unde a adus călugări bizantini
  • după 1002 Ahtum a construit a doua mănăstire, numită și Ahtunmonostur în unele documente. Ruinele se văd la 10 km sud-vest de Pecica, Arad[2]
  • în jurul anilor 1028-30 Ahtum duce un război cu Chanadinus. Câștigă prima bătalie de lângă Beba Veche, dar pierde bătălia finală de la Tomnatic. După bătălie, teritoriul lui Ahtum a intrat în componența regatului lui Ștefan I [3].
  • 1347 - 1349 - epidemie de ciumă neagră în Banat[4].
  • 1552, 24 iunie - trupele otomane ale sultanului Soliman I au început asedierea cetății Timișoara; garnizoana de circa 2500 de soldați, în parte mercenari, conduși de Stefan Losonczy, rezistă eroic
  • 1552, 30 iulie - apărătorii cetății cedează, iar partea centrală și de vest a Banatului a devenit posesiune a sultanului; partea de est, cu populație preponderent românească, așa numitul Banat de Lugoj-Caransebeș, a fost alipită Transilvaniei [5].
    • Inițial sançak-urile (steagurile) nou create au fost alipite Rumeliei, dar ulterior acestea au format o entitate administrativă separată, Eyâlet-i Temeșvar, adică Pașalâcul Timișoara. Acesta era condus de un beglerbeg, pașă cu două tuiuri[6].
  • 1582 - Epidemie de ciumă în zona Caransebeșului[7].
  • 1593 - răscoală a bănățenilor împotriva ocupației otomane, condusă de vlădicul Teodor, împreună cu Ioan din Lugoj și un anume Iancu; răsculații au cucerit mai multe fortărețe, dar, în final, neprimind sprijinul promis de principele Sigismund al Transilvaniei, au fost înfrânți [8].
  • 1688 - răscoală a trupelor otomane din cetatea Timișoara [9].
  • 1690 - printr-un decret (iradea) imperial revoluționar, sultanul a acordat, pentru prima dată în imperiu și numai pentru teritoriul Pașalâcului Timișoara, proprietatea asupra pământului pentru cei care îl lucrau[10].
  • 1696-1698 - tentativă habsburgică ratată de cucerire a Banatului
  • 1716, 5 august - Eugeniu de Savoia a obținut o victorie hotărâtoare asupra oștilor otomane în bătălia de la Petrovaradin (azi suburbie a Novi Sadului) [11].
  • 1716, sfârșitul lunii septembrie - trupele imperiale habsburgice au început asediul cetății Timișoara. Prima a căzut, la 1 octombrie, suburbia Palanca Mare, actualul cartier Fabric.
  • 1716, 12-13 octombrie - garnizoana otomană a acceptat condițiile capitulării; Prințul Eugen de Savoia a preluat cetatea de la ultimul ei comandant otoman, Mehmed pașa.
  • 1716, până la sfârșitul lunii noiembrie - campania antiotomană în Banat a continuat sub conducerea generalului conte Claude Florimond Mercy d’Argenteau. Au mai fost cucerite cetățile Panciova și Palanca Nouă.
  • 1717, 6 august - austriecii au cucerit Belgradul, apoi Orșova, ultima fortificație a Banatului.
  • 1718, 21 iulie - s-a semnat tratatul de pace de la Passarowitz[12].
  • 1737 - 1740 - perioada cea mai cumplită din istoria Banatului imperial, marcată de o serie de evenimente care au zguduit societatea și au secătuit-o de energie:
    • 1737 - 1739 - război turco - austriac ale cărui lupte s-au purtat, în mare parte, pe teritoriul bănățean
    • 1738 - răscoală a românilor bănățeni. Peste 50 de sate românești din Serbia și Banat au fost complet distruse de austrieci si de milițiile sârbești în aceste evenimente[13][14]
    • februarie 1738 - epidemie de ciumă, ultimele cazuri fiind înregistrate în sudul și vestul provinciei în 1740 [15]
  • 1738, 18 septembrie - prin tratatul de pace de la Belgrad, austriecii au pierdut Oltenia, districtele sud-dunărene, insula Ada-Kaleh, fortul Elisabeta, aflat pe malul drept al Dunării, față în față cu cetatea Ada-Kaleh, iar prin protocolul din 7 martie 1741 au pierdut și cetatea Orșovei Vechi; în plus tratatul i-a obligat să demoleze totalitatea fortificațiilor bănățene, exceptând Timișoara; în fine, protocolul din 3 iunie 1741, semnat la Caransebeș, a stabilit hotarul dintre cele două imperii în zona Banatului[16].

Suprafața BanatuluiModificare

Banatul istoric însuma o suprafață de 28 526 km2. Diverse surse indică cifre ușor diferite de aceasta.

La împărțirea provinciei, în 1919, României i-a fost atribuită o suprafață de 18 966 km² (aproximativ 2/3 din total), Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor 9 276 km², (aproximativ 1/3 din total), iar Ungariei 284 km² (aproximativ 1% din total)[17].

ReliefulModificare

 
Dunele de nisip de la Deliblata.

Granițele naturale ale Banatului sunt râurile Mureș și Tisa, Dunărea și masivele Poiana-Ruscă și Retezat.

Relieful Banatului este foarte divers: începând din vest, spre est, formele de relief se succed în trepte: câmpia joasă, câmpia înaltă, dealurile și, în final munții.

Unele masivele muntoase bănățene constituie ramura vestică a Carpaților Meridionali. Acestea sunt, de la nord la sud, Munții Țarcu cu vârfurile Țarcu-Căleanu (2190 m), Baicu (2123 m), Bloju (2192 m) și Muntele Mic (1.806 m) precum și Munții Cernei cu vârful Poiana Mare (1363 m).
Munții Poiana Ruscă (1.359 m) și Munții Banatului cu diviziunile Semenic (1.447 m), , Aninei, Dognecei, Almăjului și Locvei fac parte din Carpații Occidentali [18].

Dealurile piemontane apusene constituie cam o treime din teritoriul Banatului istoric. Altitudinea acestora variază între 200 și 400 de metri. La nord de râul Timiș se află dealurile Lugojului, Lăpugiului, depresiunea Făgetului și dealurile Lipovei, iar la sudul acestui râu, dealurile Pogănișului, Dognecei, Oraviței și Depresiunea Carașului.

Câmpia înaltă ( altitudine peste 100 metri, până la 140 de metri) este reprezentată de câmpiile Vingăi, Buziașului, Gătăii și Fizeșului. Câmpiile cu altitudini intermediare, cuprinse între 100 - 130 metri, sunt câmpiile Hodoni, Duboz, Tormac, Jamu Mare, Arad și Sânnicolau Mare, iar Câmpia joasă (altitudine sub 100 metri), este reprezentată de luncile râurilor, zona inundabilă dinainte de amplele lucrări de regularizare. Aceste câmpii, componente ale Câmpiei Panonice reprezintă o altă treime a suprafeței bănățene[19].

Între formele de relief ale Banatului nu pot fi omiși cei doi vulcani stinși de la Lucareț și Gătaia: Piatra Roșie (altitudine 211 metri), respectiv Șumigu (altitudine 200 de metri). De asemenea, cea mai mare întindere de nisipuri din Europa, astăzi stabilizată și acoperită cu vegetație, Dunele de nisip de la Deliblata, (Serbia).

Organizare administrativăModificare

 
Teritoriul istoric al Banatului cu împărțirea sa în 1919-1924

Teritoriul istoric al Banatului este, astăzi, împărțit astfel:

Orașe româneștiModificare

Orașe sârbeștiModificare

Trei mari orașe, care nu au făcut parte din Banatul istoric, și-au extins, de-a lungul vremii, teritoriile administrative în Banat, unde au, astăzi, cartiere:

Evoluția organizării administrativeModificare

  • secolele IV-V: dinastia Hună (Dulo) conduce Banatul. Sunt atestați ausonii (populația de limbă romanică) și gepizii.
  • secolele V-VI: dinastia Gepidă (Ardarichingă) conduce Banatul.
  • secolele VI-IX: dinastiile Avare conduc Banatul.
  • secolele VIII- IX - sunt atestati praedenecenții în vestul Banatului; aceștia cer ajutorul francilor împotriva bulgarilor, în anul 824 [21]
  • secolul al X-lea este atestat in Gesta Hungarorum ducatul lui Glad, un duce bulgar, și armata sa formată din vlași, bulgari și cumani. La început sub vasalitate bulgară, iar după moartea țarului Simeon I independent. Încep bătăliile cu nomazii maghiari în Banat. După înfrângere, Glad se declară vasal maghiarilor.
  • secolul al XI-lea ducele Ahtum cu capitala la Morisena este atestat în lucrarea Carmen Miserabile a călugărului de origine italiană Rogerius. Ahtum, în urma unor acte de nesupunere, se luptă cu maghiarii conduși de bănățeanul Chanadinus, vărul său, și este înfrânt. Chanadinus preia conducerea ducatului iar Morisena se va numi Cenad dupa numele învingătorului.
  • secolul al XII-lea - 1552 - sub dominație maghiară, Banatul este organizat după modelul carolingian pe comitate: Timiș (prima atestare în 1175), Cenad (1187), apoi Caraș (1200) și altele (Cuvin, Horom, etc.) cu o existență efemeră.
    • în paralel, din 1233, cu unele întreruperi, a funcționat o marcă, Banatul de Severin, cuprinzând partea estică a Banatului și părți din Mehedinți; după cucerirea Severinului de către otomani, în 1524, acesta și-a încheiat existența.
    • a continuat să coexiste cu aceste structuri administrative și vechea organizare a românilor în districte, dintre care 8 au dobândit un statut de districte privilegiate: Lugoj, Sebeș, Caraș, Bârzava, Mehadia, Almăj, Comiat și Ilidia; documentele vremii au menționat și alte districte românești: Cuiești, Bel, Chery, Icuș, Beregsău, Lypko, Duboz, Bujor, Fârdea, Sugya, Mănăștiur, Horom, Jupani, Recaș, Sculea, Marginea, Făget.
  • 1552 - 1716 - vestul Banatului fiind cucerit de către otomani, a fost organizat Pașalâcul Timișoara, divizat la rându-i în sangeacuri (=steaguri).
    • părțile răsăritene, neocupate de turci, au format, până în 1658, anul trădării lui Ákos (Acațiu) Barcsay, o marcă a principatului transilvan, Banatul de Lugoj-Caransebeș; din acest an și până la cucerirea austriacă din 1716, cu unele excepții temporare, întregul teritoriu bănățean a fost inclus în pașalâc.
  • 1716-1718 Războiul austro-turc s-a încheiat cu victoria Austriei. Prin semnarea păcii de la Passarovitz (1718), Turcia ceda Austriei si teritoriile românești Banat si Oltenia.
 
Timișoara în Harta Iosefină a Banatului, 1769-1773
  • 1716 - 1776 - Banatul a fost împărțit în districte și în subdiviziuni ale acestora, cercuri; numărul și întinderea acestora au suferit mai multe modificări
  • 1776 - 1778 - Banatul a fost împărțit în patru cercuri mari, iar acestea în domenii[22].
  • 1763 Impărăteasa Maria Tereza a emis Patenta de colonizare din 25 februarie 1763 in care dispunea strămutarea populației românești și deposedarea acesteia de orice drept asupra terenurilor pe care îl deținea, făcându-se astfel loc pentru venirea și împământenirea șvabilor[23]
  • 1778 - 1849 - prin cedarea Banatului către Ungaria s-a revenit la organizarea administrativă pe comitate, inițial, acestea coexistând cu un district militar pe granița cu Imperiul Otoman și cu Țara Românească
  • 1849 - 1860 - Banatul a fost scos de sub administrația maghiară și a format, împreună cu teritoriile de la vest de Tisa, entitatea administrativă cu sediul la Timișoara numită Voivodina sârbească și Banatul timișan
  • 1860 - 1919 - reintegrat Ungariei, Banatul a fost reorganizat pe comitate, iar acestea împărțite în plăși; după Republica Banat, care s-a dorit a fi un stat multietnic și multiconfesional, organizat după modelul elvețian, a urmat o perioadă de ocupație sârbească, una de ocupație franceză și, de la 3 august 1919, a fost instalată administrația românească în estul Banatului[24].
  • 1919 - 1950 - Banatul românesc a fost divizat, inițial, în două județe, Timiș-Torontal și Caraș-Severin, apoi în trei, Timiș-Torontal, Severin și Caraș.
  • 1950 - 1968 - organizare administrativă după model sovietic, pe regiuni divizate în raioane; inițial, până în 1952, au fost trei regiuni mai mici, Arad (doar parțial în Banat), Severin și Timișoara, apoi, până în 1956, doar două, Arad și Timișoara, pentru ca, în final, să rămână una singură, Timișoara, din 1960 redenumită Banat.
  • 1968 - prezent - prin revenirea la organizarea administrativ - teritorială pe județe, Banatul românesc a fost împărțit în cinci județe, unul singur fiind integral bănățean, Timișul.

Harta iozefină a Banatului (senzitivă), 1769–72Modificare

Planşa 1: Szõreg, Deszk, ÚjszegedPlanşa 2: KlárafalvaPlanşa 3: Fără localităţiPlanşa 4: Gyálla, Ráckeresztúr, Rabé, ÚjszentivánPlanşa 5: Beba Veche, Beba mică, Dedénszeg, Pordeanu, KiszomborPlanşa 5a: Fără localităţiPlanşa 6: Novi Kneževac, SanadPlanşa 7: Banatsko AranđelovoPlanşa 8: Fără localităţiPlanşa 9: CenadPlanşa 10: Fără localităţiPlanşa 11: Čoka, Sânnicolau MicPlanşa 12: Fără localităţiPlanşa 13: Dudeştii Vechi, VălcaniPlanşa 14: Sânnicolau Mare, SaravalePlanşa 15: Igriş, Satu Mare, Sânpetru MarePlanşa 16: Bezdin, Felnac, Munar, Sânpetru German, SecusigiuPlanşa 17: Aradu Noul, Bodrogu Nou, ZădăreniPlanşa 18: PadejPlanşa 19: IđošPlanşa 20: Nerău, Mokrin, Teremia Mare, Teremia MicăPlanşa 21: BašaidPlanşa 22: Periam, Sânpetru Mic, VariaşPlanşa 23: Felnac, GeluPlanşa 24: Aradu Nou, Fântânele, Sânnicolau Mic, ŞaguPlanşa 25: FrumuşeniPlanşa 26: Fără localităţiPlanşa 27: Bočar, Novo MiloševoPlanşa 28: Banatsko Veliko Selo, Chichinda Mare, Comloşu MicPlanşa 29: Bulgăruş, Comloşu Mic, Grabaţ, LenauheimPlanşa 30: Biled, SatchinezPlanşa 31: Bărăteaz, Călacea, Mănăştur, Orţişoara, Satchinez, VingaPlanşa 32: Fibiş, Firiteaz, Fiscut, Maşloc, Seceani, VingaPlanşa 33: Alioş, Chesinţ, Gutenbrun, NeudorfPlanşa 34: Lipova, UsusăuPlanşa 35: Belotinţ, ChelmacPlanşa 36: Fără localităţiPlanşa 37: Novi BečePlanşa 38: Novo MiloševoPlanşa 39: Masztord, Novi Kozarci, Srpska CrnjaPlanşa 40: Checea, Jimbolia, RadojevoPlanşa 41: Becicherecu Mic, Iecea Mare, Iecea MicăPlanşa 42: Carani, Cerneteaz, Corneşti, Dudeştii Noi, SânandreiPlanşa 43: Bencecu, Murani, PişchiaPlanşa 44: Buzad, NadăşPlanşa 45: Coşarii, Cuveşdia, Dorgoş, Labaşinţ, Pătârş, ŞiştarovăţPlanşa 46: Bata, Bruznic, Lalaşinţ, ZăbalţPlanşa 47: BulciPlanşa 48: Fără localităţiPlanşa 49: KumanePlanşa 50: Fără localităţiPlanşa 51: Fără localităţiPlanşa 52: CeneiPlanşa 53: Beregsău Mare/Mic, Bobda, Săcălaz, Sânmihaiu Român, UtvinPlanşa 54: TimişoaraPlanşa 55: Giarmata, Ianova, Izvin, Recaş, Remetea MarePlanşa 56: Brestovăţ, Recaş, Topolovăţu MarePlanşa 57: Bara, Brestovăţ, Ghizela, Racoviţa, Secaş, Ticvaniu MarePlanşa 58: Bara, Bata, Boldur, Făget, Mănăştiur, Oţelu Roşu, Ohaba LungăPlanşa 59: Bata, Birchiş, SăvârşinPlanşa 60: Pojoga, SălcivaPlanşa 61: Fără localităţiPlanşa 62: Elemir, Melenci, TarašPlanşa 63: Iancaid, JitiştePlanşa 64: Novi Itabej, Toracul Mare, Toracul MicPlanşa 65: Sânmartinu SârbescPlanşa 66: Diniaş, Parţa, Peciu NouPlanşa 67: Chişoda, Giroc, Moşniţa Nouă, Şag, Uliuc, UrseniPlanşa 68: Bazoş, Bucovăţ, Dragşina, Cărpiniş, Moşniţa NouăPlanşa 69: Belinţ, Ghizela, Racoviţa, Topolovăţu MarePlanşa 70: Balinţ, Belinţ, Bethausen, Coşteiu, Mănăştiur, Pădurani, PăruPlanşa 71: Bethausen, Dumbrava, Ierşnic, Mănăştiur, Traian VuiaPlanşa 72: Curtea, Făget, MarginaPlanşa 73: Bulza, Coşeviţa, Coşteiu de Sus, HomojdiaPlanşa 74: Aradac, Becicherecu MarePlanşa 75: ClecPlanşa 76: Fără localităţiPlanşa 77: Foeni, Giulvăz, Ivanda, Meda, RudnaPlanşa 78: Cebza, Macedonia, Obad, PetromanPlanşa 79: Jebel, Pădureni, UnipPlanşa 80: Chevereşu Mare, Racoviţa, Sacoşu TurcescPlanşa 81: Boldur, Buziaş, Ohaba-Forgaci, RacoviţaPlanşa 82: Belinţ, Boldur, Coşteiu , Darova, LugojPlanşa 83: Bârna, Fârdea, Tapia, Traian VuiaPlanşa 84: Curtea, Dumbrava, Făget, Fârdea, TomeştiPlanşa 85: PietroasaPlanşa 86: EcicaPlanşa 87: BotošPlanşa 88: Boka, NeuzinaPlanşa 89: Giera, Ghilad, Modoş, Sărcia, ŠurjanPlanşa 90: Ciacova, Dolaţ, Ghilad, VoitegPlanşa 91: Cerna, FoleaPlanşa 92: Niţchidorf, Tormac, VermeşPlanşa 93: Sacoşu Mare, SilagiuPlanşa 94: Gavojdia, Lugoj, Ştiuca, Victor Vlad DelamarinaPlanşa 95: Bârna, Criciova, Fârdea, Gavojdia, Lugoj, NădragPlanşa 96: Fără localităţiPlanşa 97: Fără localităţiPlanşa 98: Fără localităţiPlanşa 99: Farkašdin, Idvor, PerlezPlanşa 100: Orlovat, TomaševacPlanşa 101: Banatska Dubica, JarkovacPlanşa 102: Konak, LivezilePlanşa 103: Banloc, Denta, DetaPlanşa 104: Birda, Denta, Deta, GătaiaPlanşa 105: Ersig, Gherteniş, ŞoşdeaPlanşa 106: Fârliug, Ramna, Vermeş, VisagPlanşa 107: Fârliug, Gavojdia, ŞtiucaPlanşa 108: Cărăvan, Jena, Sacu, TincovaPlanşa 109: Fără localităţiPlanşa 110: Fără localităţiPlanşa 111: Fără localităţiPlanşa 112: Čenta, Opovo, SakulePlanşa 113: Fără localităţiPlanşa 114: Dobrica, IlanđžaPlanşa 115: Fără localităţiPlanşa 116: Gaiu Mic, 	Moraviţa, Veliki GajPlanşa 117: Gătaia, Jamu MarePlanşa 118: Berzovia, Biniş, Bocşa, FizeşPlanşa 119: Bocşa, Ezeriş, Ocna de FierPlanşa 120: Brebu, Copăcele, Fârliug, Zorlenţu MarePlanşa 121: Caransebeş, Constantin Daicoviciu, Copăcele, Obreja, PăltinişPlanşa 122: Glimboca, Oţelu Roşu, ZăvoiPlanşa 123: Fără localităţiPlanşa 124: Fără localităţiPlanşa 125: SefkerinPlanşa 126: PadinaPlanşa 127: Alibunar, SeleuşPlanşa 128: Janošik, Sân MihaiPlanşa 129: Jamu Mic, Mărghita, VatinPlanşa 130: Jamu Mare, Veliko SredištePlanşa 131: Doclin, Dognecea, ForoticPlanşa 132: Lupac, ReşiţaPlanşa 133: Brebu, Ezeriş, Păltiniş, TârnovaPlanşa 134: Buchin, Caransebeş, Turnu RuieniPlanşa 135: Obreja, ZăvoiPlanşa 136: MargaPlanşa 137: Fără localităţiPlanşa 138: IabucaPlanşa 139: Satu NouPlanşa 140: Fără localităţiPlanşa 141: Uljma, VlaicovăţPlanşa 142: Iablanca, Mesici, Pavliš, Râtişor, Srediştea Mică, VârşeţPlanşa 143: Forotic, Gudurica, MarcovăţPlanşa 144: Dognecea, Goruia, Ticvaniu MarePlanşa 145: Caraşova, Goruia, Lupac, ReşiţaPlanşa 146: Fără localităţiPlanşa 147: Buchin, Bolvaşniţa, BucoşniţaPlanşa 148: Turnu RuieniPlanşa 149: Fără localităţiPlanşa 150: BelgradPlanşa 151: Panciova, StarčevoPlanşa 152: Fără localităţiPlanşa 153: DoloavePlanşa 154: Izbište, 	Parta, Potporanj, ZagajicaPlanşa 155: Banatska Subotica, Berlişte, Coştei, Oreşaţ, Straja, VoivodinţPlanşa 156: Grădinari, Oraviţa, Sălciţa, Vărădia, VraniPlanşa 157: Ciudanoviţa, Oraviţa, Ticvaniu MarePlanşa 158: Fără localităţiPlanşa 159: Fără localităţiPlanşa 160: Armeniş, Slatina-TimişPlanşa 161: Fără localităţiPlanşa 162: Fără localităţiPlanşa 163: OmoliţaPlanşa 164: BavaništePlanşa 165: DeliblataPlanşa 166: Dupljaja, GrebenaţPlanşa 167: Berlişte, Biserica Albă, Crvena Crkva, Jasenovo, Kruščica, Vračev GajPlanşa 168: Berlişte, Ciuchici, RăcăşdiaPlanşa 169: Ciclova Română, OraviţaPlanşa 170: Fără localităţiPlanşa 171: LuncaviţaPlanşa 172: Domaşnea, TeregovaPlanşa 173: Fără localităţiPlanşa 174: Fără localităţiPlanşa 175: Fără localităţiPlanşa 176: Banatski Brestovac, PločicaPlanşa 177: Cuvin, GajPlanşa 178: Banatska Palanka , DubovacPlanşa 179: Kusić, SocolPlanşa 180: Ciuchici, Kaluđerovo, Naidăş, Sasca Montană, SocolPlanşa 181: Ciclova Română, Sasca MontanăPlanşa 182: Bozovici, PrigorPlanşa 183: Cornea, Iablaniţa, Lăpuşnicel, MehadicaPlanşa 184: Cornea, Cornereva, MehadiaPlanşa 185: Fără localităţiPlanşa 186: PojejenaPlanşa 187: Moldova Nouă, PojejenaPlanşa 188: Dalboşeţ, Lăpuşnicu MarePlanşa 189: Bănia, Bozovici, Dalboşeţ, Eftimie Murgu, PrigorPlanşa 190: Iablaniţa, PrigorPlanşa 191: MehadiaPlanşa 192: Fără localităţiPlanşa 193: Moldova NouăPlanşa 194: SicheviţaPlanşa 195: Fără localităţiPlanşa 196: TopleţPlanşa 197: Băile HerculanePlanşa 198: Fără localităţiPlanşa 199: Berzasca, SicheviţaPlanşa 200: Fără localităţiPlanşa 201: Coramnic, Jupalnic, TufariPlanşa 202: Fără localităţiPlanşa 203: Fără localităţiPlanşa 204: PlavişeviţaPlanşa 205: Eşelniţa, OrşovaPlanşa 207: SviniţaPlanşa 208: TişoviţaPlanşa 000: ro/hu/de/LegendăHarta originală de ansamblu 
Banatul în hărțile iozefine (senzitivă), 1769-1772. (Click pe planșa dorită)


EconomieModificare

Banatul este bogat în resurse naturale, în special lignit, minereu de fierplumbmanganaurcupru, țitei, gaze naturale, nisip, sare și sulf. Ca industrie, Banatul conține centre majore de procesare a fierului și oțelului, cât și complexe industriale chimice și textile. Printre ocupațiile importante se numără creșterea de animale, agricultura, producția viticolă și de fructe.

Obiective turisticeModificare

Județul TimișModificare

Piețe publiceModificare

Lăcașuri de cultModificare

Clădiri istoriceModificare

CasteleModificare

ConaceModificare

Monumente și statuiModificare

Muzee și galerii de artăModificare

BiblioteciModificare

Alte atracții turisticeModificare

Județul AradModificare

Lăcașuri de cultModificare

Clădiri istoriceModificare

Monumente și statuiModificare

Județul Caraș-SeverinModificare

Lăcașuri de cultModificare

Clădiri istoriceModificare

MuzeeModificare

Monumente și statuiModificare

Alte atracții turisticeModificare

Județul HunedoaraModificare

Lăcașuri de cultModificare

Imagini din BanatModificare

NoteModificare

  1. ^ Sorin Forțiu, Despre prima atestare a denumirii Banatvus Timisvariensis (1685), banat.ro, 21 februarie 2007, accesat 2018-10-12
  2. ^ Suciu C, Dicționarul istoric al localităților din Transilvania,vol. II, București, 1968, p.288
  3. ^ Suciu, Monografia...
  4. ^ Hațegan, Habitat...
  5. ^ Popoviciu
  6. ^ Muntean, pag.112
  7. ^ Muntean, pag.117
  8. ^ Popoviciu, pag. 239-240
  9. ^ Muntean, pag.111
  10. ^ Hațegan, Habitat..., pag. 60, 74
  11. ^ Pârvu
  12. ^ Feneșan, Administrație..., pag.14-15
  13. ^ Picot, Emile, Les serbes de Hongrie, leur histoire, leurs privileges, leur église, leur état politique et social. Prague. Grégr & Dattel libraires éditeurs. 1873. p.113
  14. ^ http://www.7-zile.com/2010/11/25/rascoala-slatinarilor-impotriva-austriecilor-in-timpul-razboiului-din-1736-1739/
  15. ^ Feneșan, Administrație... pag. 68
  16. ^ Feneșan, Administrație..., pag. 68-69
  17. ^ Some basic...
  18. ^ Hațegan, Banatul
  19. ^ Hațegan, Habitat, pag. 8-11
  20. ^ genealogy.ro, Banat...
  21. ^ Madgearu, Alexandru - Geneza și evoluția voievodatului bănățean din secolul al X-lea. Studii și Materiale de Istorie Medie, 16, 1998, p. 191-207
  22. ^ Feneșan, Administrație... pag. 78-79
  23. ^ Corneliu Mihail Lungu, Transilvania in raporturile Romano-Austro-Ungare 1876-1886. Editura Tipo Moldova, Iași, 2017, ISBN 9786064200327
  24. ^ Muntean

BibliografieModificare

  • Some Basic Info on Banat - pe site-ul genealogy.ro
  • Banat Denomination's - pe site-ul genealogy.ro
  • Vasile Docea, A la recherche du Banat disparu [1], în Le Banat: Un Eldorado aux confins, Université de Paris-Sorbonne (Paris IV), 2007, p. 53-63
  • Feneșan, Costin - Administrație și fiscalitate în Banatul imperial 1716 - 1778, Editura de Vest, Timișoara, 1997, pag. 78-79
  • Hașdeu, B.P. - Românii bănățeni din punctul de vedere al conservatorismului dialectal și teritorial, București 1896, de la Universitatea București, 2005
  • Hațegan, Ioan -Banatul
  • Hațegan, Ioan - Habitat și populație în Banat (secolele XI-XX), editura Mirton, Timișoara, 2003, pag. 8 - 11
  • http://istoriabanatului.wordpress.com/
  • Madgearu, Alexandru - Contribuții privind datarea conflictului dintre ducele bănățean Ahtum și regele Ștefan I al Ungariei, Banatica, Reșița, 12, 1993, 2, p. 5-12
  • Madgearu, Alexandru - Geneza și evoluția voievodatului bănățean din secolul al X-lea, Studii și Materiale de Istorie Medie, 16, 1998, p. 191-207
  • Mărculeț Ioan, Mărculeț Cătălina, Mărculeț Vasile, Observații privind credincioșii greco-catolici în cadrul structurii confesionale a populației din Banat (1930-2002), Viața Creștină nr. 6 (316), p. 20-21, Cluj-Napoca, 2005.
  • Mărculeț, Ioan, Mărculeț, Cătălina - Germans in Romania between the 1930s and the 2002s – geographical aspects, Forum geografic, Volume VIII, Issue 8, 2009 (http://forumgeografic.ro/wp-content/uploads/2009/8/Marculet.pdf).
  • Muntean, Vasile V. - Contribuții la ISTORIA BANATULUI, Timișoara, 1990, pag.77, 94-96, 109-113, 136-139, 234.
  • Pârvu, Daniel - Ocuparea si anexarea Banatului (1716-1718). Organizarea administrativă a acestuia, , Quaestiones disputatae (revistă studențească de istorie și arheologie), nr. 2 - 2004, Univ. de Vest, Timișoara
  • Popoviciu, George - Istoria românilor bănățeni, Lugoj, 1904, pag. 215.
  • Suciu, I. D. și Constantinescu, Radu - Documente privitoare la istoria Mitropoliei Banatului, volumul I, Ed. Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1980.
  • Suciu, I. D. - Monografia Mitropoliei Banatului, ed. Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1977, pag. 34, 36-38, 44.
  • Wolf, Josef - Entwicklung der ethnischen Struktur des Banats 1890–1992 (Atlas Ost- und Südosteuropa / Hrsg.: Österreichisches Ost- und Südosteuropa-Institut; 2: Bevölkerung; 8 = H/R/YU 1, Ungarn/Rumänien/Jugoslawien), Gebr. Borntraeger Verlagsbuchhandlung, Berlin – Stuttgart, 2004, ISBN 3-443-28519-8
  • Wolf, Josef - Das Banat als historische Region, Thede Kahl, Michael Metzeltin, Mihai-Răzvan Ungureanu (ed.), Rumänien. Raum und Bevölkerung. Geschichte und Geschichtsbilder. Kultur. Gesellschaft und Politik heute. Wirtschaft. Recht und Verfassung. Historische Regionen, (= Österreichische Osthefte; 48), Wien, Münster, 2006, pp. 903–932, ISBN 3-7000-0593-8

Bibliografie suplimentarăModificare

  • Nume de locuri din Banat, Vasile Ioniță, Editura Facla, 1982
  • Dicționarul toponimic al Banatului, Vasile Frățilă, Viorica Goicu, Rodica Suflețel, Universitatea din Timișoara, Facultatea de Filologie, Centrul de Științe Sociale, 1986
  • Românii din Banatul iugoslav între cele două războaie: 1918-1941, Gligor Popi, Editura de Vest, 1996
  • Interferențe româno-sârbe în Banat în secolul al XIX-lea, Alexandru Radovan, Editura Excelsioar Art, 2003
  • Cultura și cărturarii bănățeni în deceniile independenței, Ion Iliescu, Comitetul de Cultură și Educație Socialistă al Județului Timiș, 1977
  • Banatul cnezial până la înstăpânirea Habsburgică (1718), Avram Andea, Editura Banatica, 1996
  • Nobilimea românească din Banat în secolele XVI-XVI: origine, statut, studiu genealogic', Ligia Boldea, Editura Banatica, 2002
  • Banatul în lumina arheologiei, Liviu Mărghitan, Facla, 1979
  • Banatul în lumina arheologiei: (secolele VII-XII e.n.), Liviu Mǎrghitan, Editura Facla, 1985
  • Banatul de la origini pînă acum (1774), Johann Jakob Ehrler, Costin Feneșan, Editura Facla, 1982
  • Încercare de istorie politică și naturală a Banatului Timișoarei, Francesco Griselini, Costin Feneșan, Editura Facla, 1984
  • Tiberiu Schatteles, EVREII DIN TIMISOARA IN PERSPECTIVA ISTORICA Editura "HASEFER" Bucuresti, 2013
  • Itinerare arheologice bănățene, Luminița Munteanu-Dumitriu, Editura Sport-Turism, 1988
  • Banatul în evul mediu: studii, Viorel Achim, Ed. Albatros, 2000
  • Unitatea poporului român: contribuții istorice Bănățne, I. D. Suciu, Editura Facla, 1980
  • Marea Unire reflectată în presa românească din Banat: 1918-2002, Aurel Turcuș, Constantin C. Gomboș, Editura Excelsior Art, 2003
  • Banatul între secolele IV - IX: Meșteșuguri și ocupații tradiționale, Mircea Mare, Editura Excelsior Art, 2005
  • Cronica Banatului, Nicolae Stoica de Hațeg, Editura Facla, 1981
  • Unirea din 1918 și poziția șvabilor bănățeni, William Marin, Editura Facla, 1978
  • Cultură și umanism în Banat: secolul XVII, Doru Radosav, Editura de Vest, 2003
  • Un model de interculturalitate activă , Banatul românesc, Ștefan Buzărnescu, Editura de Vest, 2004
  • Încercare de istorie politică și naturală a Banatului Timișoarei, Francesco Griselini, Costin Feneșan, Editura Facla, 1984
  • Cultura românească în Banat: secolul al XIX-lea, Ioan Viorel Boldureanu, Editura Helicon, 1994
  • Școală și societate: contribuție la cunoașterea formării elitelor românești din Banat în secolul al XIX-lea, Mihai Pârvulescu, Editura Excelsior Art, 2003
  • Școală și comunitate în secolul al XIX-lea: circularele școlare bănățene, Nicolae Bocșan, Valeriu Leu, Presa Universitară Clujeană, 2002
  • Monografia Banatului: Situația geografică, locuitorii, comunele, Vol. 1, Ioan Lotreanu, Editura Inst. de Arte Grafice „Țara”
  • Neoliticul Banatului, Vol. 1, Gheorghe Lazarovici, Editura Muzeul de Istorie al Transilvaniei, 1979
  • Lupta pentru limbă românească în Banat: apărarea și afirmarea limbii române, la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, Petru Oallde, Editura Facla, 1983
  • Descoperiri arheologice din Banatul Românesc: repertoriu, Sabin Adrian Luca, Cosmin Suciu, Editura Altip, 2006
  • Arheologia satului medieval din Banat, Dumitru Țeicu, Editura Muzeul de Istorie al Județului Caraș-Severin, 1996
  • Cerović, Ljubivoje - Sârbii din România din evul mediu până în zilele noastre, Editura Uniunii Sârbilor din România, Timișoara, 2006 - de la Banaterra
  • Birăiescu Aquilina, Zărie Diana - Dicționarul scriitorilor și lingviștilor timișoreni (1945-1999) de la BJT
  • Hațegan, Ioan - Filippo Scolari - Un condotier italian pe meleaguri dunărene, Editura Mirton, 1997 - de la situl BANATerra
  • Hațegan, Ioan - Vilayetul de Timișoara 1552-1716, Editura Banatul - Editura Artpress, Timișoara, 2005 - de la situl BANATerra
  • Iedu, Ioan -Monografia comunei Banloc - Banaterra
  • Acea, Dimitrie - Raiu nostru dă la sat, Editura Marineasa, Timișoara 2006 - de la situl BANATerra
  • Brebenar, Gheorghiță - Iarna îi ca o miriasă, Editura Marineasa, Timișoara 2006 - de la situl BANATerra
  • Doran, Gheorghe - Pădure, soro pădure - Culegere de folclor literar din Munții Locvei (Caraș-Severin), Editura Marineasa, 1999 - de la situl BANATerra
  • Luca, Marcel - Ghin a lu' Longhin si dilemele Tranzitiei, Editura Marineasa - 1998 - de la situl BANATerra

Legături externeModificare

Etnografie

Vezi șiModificare