Deschide meniul principal

Județul Timiș

județ în România
Timiș
—  Județ  —
Vedere a satului Charlottenburg din județul Timiș
Vedere a satului Charlottenburg din județul Timiș
Stemă
Stemă
Timiș se află în România
Timiș
Timiș
Timiș (România)
Poziția geografică în România
Coordonate: 45°47′N 21°21′E / 45.78°N 21.35°E / 45.78; 21.35

Țară România
RegiuneBanat

SIRUTA350

ReședințăTimișoara
Componență2 municipii
8 orașe
93 Comune

Guvernare
 - Președintele Consiliului JudețeanCălin-Ionel Dobra[1] (PSD, )
 - PrefectEva Andreaș (2017)

Suprafață
 - Total8.696,7 km²

Populație (2011)
 - Total 683.540 locuitori
 - Densitate78,6 loc./km²
 - Locul după populație5

Fus orarUTC+2
Prefix telefonic+40 256/356
Indicativ autovehiculeTM

Prezență online
www.cjtimis.ro
GeoNames Modificați la Wikidata

Harta României cu județul Timiș indicat
Harta României cu județul Timiș indicat

Timiș este un județ așezat în partea de vest a României, în centrul provinciei istorice Banat. Reședința lui este municipiul Timișoara. Se învecinează cu județele Arad, Caraș-Severin și Hunedoara, precum și cu districtele Banatul de Sud, Banatul Central și Banatul de Nord din Serbia și cu județul Csongrád din Ungaria.

Teritorial, este cel mai întins județ al României, cu 8.696,7 km² (3,65% din suprafața întregii țări). A fost înființat în anul 1968 prin reorganizarea teritorială a regiunii Banat (cu părți din raioanele Arad, Bozovici, Caransebeș, Ciacova, Făget, Gătaia, Jimbolia, Lipova, Moldova Nouă, Oravița, Orșova, Pecica, Reșița, Sânnicolau Mare și Timișoara). Cea mai mare parte a teritoriului județului de azi a făcut parte din județul Timiș-Torontal, ținutul Timiș, regiunea Timișoara, precum și din comitatul Timiș, la care se adaugă actuala zonă metropolitană Timișoara. În plan european, județul face parte din euroregiunea DKMT.

Cuprins

EtimologieModificare

Numele județului provine de la denumirea râului Timiș. Conform dicționarului etimologic al lui Kiss Lajos, probabil că numele râului vine din limba dacă: thibh-isjo (în traducere „mlăștinos”).[2] La sosirea slavilor de nord, acest cuvânt a fost folosit ca și Tamiș. Acesta a fost preluat de maghiari prin Temes, de germani prin Temesch și de români prin Timiș.[2] În perioada romană, Timișul a fost numit Tibisis sau Tibiscus.

GeografieModificare

Timișul este cel mai întins județ al României, ocupând 8.696,7 km², respectiv 3,65% din suprafața țării.[3] Este intersectat de paralela de 46° lat. N, de meridianul de 21° long. E și de 22° long. E. Pe teritoriul său se găsește cel mai vestic punct al României, respectiv Beba Veche, la 20°15'44", în punctul Triplex Confinium[4].

Prin poziția sa geografică, aproape o treime din limitele județului constituie în același timp și frontiere de stat. Astfel, în partea de nord-vest, între Nădlac și Beba Veche, se învecinează cu județul Csongrád (Ungaria), 18 km din această frontieră fiind pe râul Mureș. La sud-vest, între Beba Veche și Lățunaș, județul Timiș se învecinează cu Provincia Autonomă Voivodina (Serbia). Legătura terestră cu județele țărilor învecinate este asigurată de punctele de trecere a frontierei de la Cenad, respectiv cele de la Stamora Moravița și Jimbolia.[5] Județele române vecine cu județul Timiș sunt Arad la nord, Hunedoara la est și Caraș-Severin la sud-est.[5] Județul Timiș face parte din Euroregiunea Dunăre–Criș–Mureș–Tisa (DKMT), regiune transfrontalieră ce se întinde pe 71.879 km² și cuprinde o populație de 5,3 milioane de locuitori.[6]

ReliefModificare

Câmpia Jimboliei
Dealurile Lipovei

Teritoriul județului Timiș cuprinde toate formele de relief, cu altitudini care pleacă de la 75 m în Câmpia Banatului și ajung la 1.384 m în vârful Padeș din Munții Poiana Ruscă. Câmpia ocupă aproximativ 6.700 km², reprezentând 77,2% din suprafața județului. Dealurile, cu înălțimi între 200 m și 400 m, ocupă aproximativ 1.650 km², respectiv 19,01% din suprafață. Munții acoperă o suprafață relativ redusă, de 300 m², respectiv 3,45% din suprafața totală a județului.[3]

HidrografieModificare

 
Lacul de acumulare Surduc, cel mai mare lac din vestul României

Județul Timiș are o rețea hidrografică codificată de 3.104 km.[4] Rețeaua hidrografică a județului Timiș este compusă din două bazine hidrografice: BegaTimișCaraș și Mureș.[4] Cele mai importante râuri din acest județ se consideră a fi: Bega, Bega Veche, Timiș, Bârzava, Moravița, Nădrag din bazinul hidrografic Bega–Timiș–Caraș și Aranca din bazinul hidrografic Mureș.

În județul Timiș există și numeroase lacuri, dar au suprafețe și adâncimi mici. Cele mai mari lacuri naturale sunt Satchinez (40 ha) și Becicherecu Mic (33 ha).[4] Dintre lacurile artificiale pot fi enumerate: Timișoara (115 ha), Jimbolia, Cărpiniș, Deta, Banloc, Lovrin, Biled, Sânnicolau Mare, Diniaș, Partoș, Urseni, Nădrag, Dumbrăvița, Surducu Mic etc. În județ sunt și două lacuri cu apă caldă (20°C) și minerală la Românești, cu o suprafață de 50 m² și vulcanul noroios de la Forgaci, în valea Magheruș de 50 m².[4]

SoluriModificare

Cea mai mare parte a județului este ocupată de solurile zonale și anume, în partea de nord-vest apar cernoziomuri levigate și cernoziomuri de fânețe, apoi în zona deluroasă se succed de la vest spre est diferite tipuri de soluri silvestre, între care predomină cele brune.[7] Solurile brun-închise și brun-roșcate ocupă suprafețe mai mici în jumătatea vestică. Solurile silvestre podzolite se dispun sub forma unei benzi aproape continue în colțul sud-estic al județului.[7] Solurile de munte (silvestre-brune, brun-gălbui podzolite și brun-acide), dezvoltate sub păduri și pajiști secundare, apar pe o suprafață montană, în partea de est a județului.[7] Solurile azonale ocupă suprafețe reduse, insulare, dintre acestea o extindere mai mare având-o lăcoviștile, semilăcoviștile și humicogleicele, urmate de smolnițe, în jumătatea sudică, apoi rendzinele brune, roșii-brune și terra rossa, în partea de est.[7] Solonețurile sunt răspândite în jumătatea de vest și, în fine, solurile erodate și rogosolurile se găsesc în bazinul râului Bega.[7]

Solul județului Timiș oferă condiții prielnice pentru cultura plantelor agricole, îndeosebi pentru cultura cerealelor, dar și a plantelor tehnice și furajere, a pomilor fructiferi și viței de vie.

Resurse naturaleModificare

În subsolul județului Timiș se găsesc zăcăminte de lignit (Sinersig), bazalt (LucarețȘanovița), mangan (Pietroasa), argilă (Biled, Cărpiniș, Jimbolia, Lugoj și Sânnicolau Mare), țiței și gaze (în zona de vest a județului), nisip (Șag) și nisip pentru sticlă (GroșiFăget, Tomești și Gladna).[8] Se exploatează, de asemenea, ape minerale la Buziaș, Călacea, Ivanda, Bogda și Timișoara.[8]

FloraModificare

Corespunzător reliefului și factorilor fizico-geografici, ca urmare a situării într-o regiune de interferență a elementelor central-europene cu cele submediteraneene, atlantice, continentale pontice și circumpolare, județul Timiș are o vegetație complexă și variată.[9] În județ se regăsesc trei din cele cinci bioregiuni geografice desemnate la nivel național, respectiv bioregiunea panonică, continentală și alpină.[10]

În accepțiunea fitogeografică generală, partea centrală și de vest a zonei de câmpie a județului Timiș se încadreaza în zona de silvostepă, cu toate că, pe fondul unei aridizări climatice, se constată o extindere a elementelor specifice stepei: specii de Festuca valesiaca, Festuca suleata, Festuca pseudovina, numeroase plante cu bulb, labiate, papilionacee și alte ierburi xeromezofile ce alcătuiesc pajiști stepice.[11] Zona de silvostepă este reprezentată prin asociații care se întrepătrund cu terenurile cultivate. Ea se extinde în campie și pătrunde adânc în cadrul dealurilor pe culoarele largi de vale, cu excepția golfului de câmpie al Făgetului, copiind cu multă fidelitate configurația reliefului. În zona deluroasă, contactul cu pădurile de foioase este puternic modificat de activitatea antropică. În prezent, silvostepa a fost înlocuită, în cea mai mare parte, cu culturile de câmp; cele rămase sunt puternic transformate datorită pășunatului în pădure și exploatărilor forestiere.[11] Din pădurile xerofile caracteristice silvostepei s-au păstrat doar câteva pâlcuri în apropiere de Murani, Banloc, Denta, Deta și Macedonia. Astfel, în Câmpia Gătaiei, de exemplu, gradul de împădurire este de 7%, în golful de campie al Lugojului de 5%, în Câmpia Timișului de 4%, în Câmpia Vingăi de 3%, iar în Campia Torontalului de numai 0,3%.[11] Există și tufișuri de arbuști compuse din porumbar (Prunus spinosa), păducel (Crataegus monogyna) și lemn câinesc (Ligustrum vulgare).

Fagul are un areal foarte larg, putând coborî, în condiții staționale specifice, până la 200–250 m și urca, în masiv, până la limita altitudinală a județului.[11] Cerul prezintă și el un areal destul de larg, întinzându-se de la câmpie (90–100 m altitudine absolută) până în regiunea „submontană” (500–600 m), pe versanți însoriți și soluri scheletice.[11] În acest interval altitudinal, cerul se asociază cu alte specii caracteristice zonei, cu stejarul, gorunul, gârnița și chiar cu fagul. În zona de deal din bazinul superior al râului Bega este caracteristică alternanța pădurilor de fag (pe versanții umbriți) cu păduri de gorun (pe cei însoriți). La altitudini mai mari se asociază bradul (Abies alba) și molidul (Picea abies), iar în unele locuri, alături de speciile autohtone, se află câteva conifere străine plantate: Pinus nigra, Pinus strobus, Pseudotsuga menziensi etc.

Subzona cereto-gârnițetelor ocupă, în general, câmpiile înalte și porțiunile cu fragmentare slabă-medie ale piemonturilor joase (aproximativ între 100–300 m).[11] În Dealurile Buziașului se întâlnesc, în general, cereto-gârnițete (Quercus cerris, Quercus frainetto) sau cerete pure. Aceeași compoziție floristică dar în proporții diferite apare și în Dealurile Surducului, Sacoșului sau piemontul Poiana Ruscă unde predomină gorunul, cerul și gârnița, formând areale mai mari pe versanții însoriți. Dintre speciile de amestec mai frecvente sunt ulmul (Ulmus minor), jugastrul (Acer campestre) și sorbul (Sorbus torminalis). Acest tip apare și în Câmpia Timișului și Câmpia Bârzavei.

Vegetația de sărătură ocupă suprafețe mici, în jurul lacurilor și izvoarelor sărate sau în locuri depresionare, cu sol sărăturat, din Câmpia Banatului. Speciile halofile caracteristice sunt Puccinelia distans, Obione pedunculata, Festuca pseudovina etc. Vegetația luncilor din lungul râurilor Timiș, Bârzava și Mureș, în Câmpiile Timișului și Moraviței, a fost transformată prin acțiunile de îndiguire, desecare, crearea de lacuri de acumulare, legumicultura intensivă etc. Totuși, local s-au mai păstrat unele păduri de luncă, alcătuite din zăvoaie de salcie (Salix alba, Salix fragilis, Salix trianda) și plop (Populus alba), dar și arbuști ca sânger, călin, crușin, lemn câinesc, soc negru, măceș etc.[11] Există și vegetație de nisip cu Festuca vaginata, pâlcuri de salcâm plantat etc. Vegetația de mlaștini și lacuri este dispusă în fâșii, după gradul de umezeală (pipirig, rogoz, papură și stuf la mal, iar spre interior nufăr, iris, albăstriță de apă etc.).[11]

La nivelul județului Timiș sunt desemnate un număr de 45 arii naturale protejate (arii naturale protejate de interes național, internațional, comunitar, județean și local), arii ale căror limite se găsesc localizate integral sau parțial pe teritoriul județului. Suprafața cuprinsă în ariile naturale protejate este de 134.766,49 ha, reprezentând aproximativ 13% din suprafața județului.[12]

FaunăModificare

În ceea ce privește fauna, pe teritoriul județului Timiș sunt prezente trei unități zoogeografice: provincia dacică, provincia panonică și provincia moesică.[11] Teritoriul județului Timiș este traversat de două din cele 10 drumuri de migrație a păsărilor în România: drumul panono-adriatic și drumul panono-bulgar.[11]

Fauna stepei și silvostepei a suferit puternice modificări, în sensul că numărul speciilor și densitatea acestora au scăzut datorită intervenției antropice. Dintre mamifere se remarcă prezența rozătoarelor: popândăul (Citellus citellus), hârciogul (Cricetus cricetus), cățelul pământului (Sphalax leocodon), șoarecele de câmp (Microtus arvalis), iepurele etc. Dintre păsări pot fi amintite: prepelița, potârnichea, sitarul, cristeiul roșu etc. Pe teritoriul județului Timiș nu s-a mai semnalat prezența dropiei (Otis tarda). Dintre răpitoarele de zi pot fi amintite șorecarul mare (Buteo buteo) și șorecarul încălțat (Buteo lagopus), iar dintre cele de noapte, bufnița și ciuful.

Asociația faunistică specifică pădurilor de stejar este compusă din ierbivore precum căprioara (în pădurile de luncă de la Sânnicolau Mare, Bazoș, Banloc și Jimbolia), cerbul lopătar (introdus în pădurile de la Bazoș și Pișchia),[11] unele carnivore (vulpe, dihor, hermelină, nevăstuică, pisică sălbatică), apoi iepurele, veverița etc. De dată recentă este introducerea muflonului (Ovis musimon) în rezervația de vânătoare de la Charlotenburg, în Dealurile Lipovei.[11] Dintre păsări sunt relativ frecvente: ciocănitoarea verzuie, șoimul rândunelelor, cucuveaua pitică, turturica, botgrosul, sturzul cântător, mierla neagră, pițigoiul mare, privighetoarea, egretele, porumbelul de scorbură, grangurul, dumbrăveanca, fazanul (colonizat în pădurile de lângă Timișoara, Pișchia și Macedonia).[11]

Fauna piscicolă aparține de două zone: mreana (în est) și crapul (în vest).[11] În cadrul zonei mrenei (Barbus barbus) se mai găsesc: scobar, clean, morunaș, somn, obleț, răspăr. În cadrul zonei crapului (Cyprinus carpio) se mai găsesc: plătică, babușcă, obleț, caras, știucă, porcușor de șes si, mai recent, au fost colonizați bibanul soare și somnul pitic. În apele cu pantă foarte mică, în canaluri, domină bibanul, babușca și carasul. În lacuri, în afară de crap, se află țipar și lin. Există și unele mamifere acvatice, unele cu blană prețioasă, ca vidra (Lutra lutra) și bizamul (scăpat din crescătoriile din Ungaria).[11] Avifauna se compune din rațe și gâște sălbatice, stârci, egrete, lișițe, iar în bălțile de la Cerneteaz, Satchinez și Becicherecu Mic trăiește gușul vânat (Luscinis svecica), o specie rară pentru fauna României.[11]

ClimăModificare

Climatul este unul temperat-continental, cu influențe mediteraneene și oceanice, datorită faptului că Banatul se găsește la adăpostul lanțului carpatic, care oprește masele de aer rece dinspre nord și nord-est și permite pătrunderea celor maritime dinspre sud-vest și vest. Temperatura medie anuală a aerului depășește 11°C în câmpie și 10°C în regiunea dealurilor Lipovei.[7] Maxima absolută de 42°C a fost înregistrată în 1952, la Teremia Mare și în anul 2000, la Timișoara, iar temperatura minimă absolută de -39,9°C, în 1942, la Lugoj.[7] Intervalul de zile fără îngheț depășește 195 de zile în vest și 180 de zile în est.[7]

Precipitațiile atmosferice prezintă variații ample de peste 80 mm chiar în cadrul ținutului cu climă de câmpie și creșteri importante pe dealurile din est. Maximul pluviometric se produce în luna iunie, ca urmare a intensificării activității ciclonice din nordul Oceanului Atlantic sau din bazinul Mării Mediterane.[4] Stratul de zăpadă este instabil și are grosimi nesemnificative. Durata medie anuală este de 29,8 zile la Timișoara și crește la 40–50 de zile pe dealurile din est.[4] Grosimile medii ating maximum 8 cm în ianuarie și cca. 10 cm în est.

Vântul bate în câmpie dominant dinspre nord, în timp ce sudul județului este frecvent bântuit de vântul cald și uscat numit coșava.[7]

În județul Timiș își desfășoară activitatea cinci stații meteorologice: Timișoara (alt. 86 m), Sânnicolau Mare (alt. 85 m), Banloc (alt. 83 m), Jimbolia (alt. 79 m) și Lugoj (alt. 123 m), toate fiind situate în zona de câmpie din Banat.[4]

Temperaturi – medii lunare și anuale (°C)[4]
Luna Ian. Feb. Mar. Apr. Mai Iun. Iul. Aug. Sep. Oct. Nov. Dec. Anual
Stația
Timișoara -1,1 1,3 5,8 11,1 16,4 19,4 21,2 20,7 16,3 11,2 5,8 1,2 10,9
Sânnicolau Mare -1,5 0,9 5,5 11,1 16,6 19,7 21,4 21,1 16,7 11,2 5,3 0,3 10,7
Banloc -1 1,4 5,8 11,2 16,6 19,8 21,5 21,1 16,6 11,4 5,9 1,1 10,9
Jimbolia -0,4 1,5 5,5 11,3 16,9 20 22 21,6 16,3 11,2 5 0,1 10,9
Lugoj -0,9 1,4 5,7 10,9 16 19 20,7 20,2 16 10,9 5,8 0,9 10,6
Regimul precipitațiilor – medii lunare și multianuale (mm)[4]
Luna Ian. Feb. Mar. Apr. Mai Iun. Iul. Aug. Sep. Oct. Nov. Dec. Anual
Stația
Timișoara 39,8 36 36,7 48,7 64,6 76,1 63 49,8 40,3 38,9 48,2 49,8 591,9
Sânnicolau Mare 33,8 28,7 32,7 42,5 55,3 79,6 53,7 48,2 36,6 29,8 41 45,6 527,5
Banloc 36,4 36,7 35,5 49,4 72 79,4 55,9 57,5 41,3 38,5 45,2 49,6 597,4
Jimbolia 33,8 38,9 33,2 45 58,2 70,8 51,7 50,6 41,2 46,4 44,7 47,2 566,7
Lugoj 48,3 40 40,7 55,4 79,8 90,8 63,5 56,7 47,1 44 48,2 57,5 672

DemografieModificare

Conform recensământului efectuat în 2011, populația județului se ridică la 683.540 de locuitori,[13] în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 677.926 de locuitori. La 1 ianuarie 2016, potrivit datelor Institutului Național de Statistică, populația județului Timiș era de 742.886 de locuitori, 358.191 de sex masculin și 384.695 de sex feminin.[14] Populația urbană din Timiș depășește 62%, valoare cu șapte puncte procentuale peste ponderea populației urbane a României.[15] Populația urbană din județ a fost preponderent majoritară în ultimii 20 de ani, în ciuda fluxurilor migrației de revenire în rural, în perioadele de recesiune economică a orașelor. Pe grupe de vârstă, în 2016 majoritatea populației (52,25%) avea între 15 și 49 de ani. Populația tânără (sub 14 ani) reprezenta 14,03% din total, iar cea bătrână (peste 65 de ani) 14,97%.[16] Procesul îmbătrânirii populației este mai intens la femei decât la bărbați, datorită speranței de viață mai mari a populației feminine și mai intens în mediul urban comparativ cu cel rural, datorită speranței de viață mai mari în localitățile urbane.[16]

Evoluție demograficăModificare

Populația județului Timiș a înregistrat cea mai importantă creștere în perioada 1956–1977, când volumul acesteia s-a mărit cu peste 22% în cei 21 de ani.[15] În intervalul 2000–2010, dinamica populației nu a avut aceeași tendință la nivel de unitate administrativ-teritorială. Pe teritoriul județului Timiș, cele mai importante scăderi ale populației s-au înregistrat în comune din arealul nord-sud-estic al județului, precum și în zona de sud. Comunele județului cu scăderi accentuate de populație sunt: Bara (-35,9%), Nădrag (-23,2%), Tomești (-21,8%), Biled (-9,7%), Darova (-9,6%) și Ghizela (-9,5%).[15] Între localitățile urbane, Lugoj (-8,5%) și Buziaș (-7,2%) înregistrează cele mai accentuate scăderi de populație.[15] În sud, comuna Jamu Mare și orașul Deta sunt UAT care pierd populație mai intens comparativ cu vecinii lor. Comunele cu creșteri de populație sunt în jur de 40% din total, iar cele cu creșterile cele mai accentuate sunt grupate în jurul municipiului Timișoara: Dumbrăvița (102,6%), Ghiroda (20,4%), Remetea Mare (16,8%), Moșnița Nouă (27,9%), Sacoșu Turcesc (20,1%), Giroc (54,4%), Șag (15,4%), Sânmihaiu Român (40,8%), Săcălaz (16,8%), Dudeștii Noi (17,1%) și Sânandrei (16,1%).[15] Dintre orașe, Jimbolia înregistrează o creștere de populație mai semnificativă (14,4%).[15]

 

Comunități etniceModificare

După etnie, populația județului Timiș este relativ diversificată comparativ cu structura la nivel național. La recensământul din octombrie 2011, cea mai mare parte a locuitorilor județului (80,58%) s-au declarat ca fiind români. Aceștia sunt urmați de maghiari (5,16%), romi (2,12%), sârbi (1,47%), germani (1,24%), ucraineni (0,87%) și bulgari (0,65%), dintre etniile care au o pondere peste 0,5% din populație.[17] Distribuția pe medii a etniilor arată că romii și ucrainenii sunt plasați majoritar în rural, pe când restul etniilor au reprezentanți stabiliți majoritar în mediul urban.[15]

Recensământ Evoluția istorică a principalelor etnii[18]
An Populație Români Maghiari Romi Sârbi Germani Ucraineni Bulgari Slovaci Evrei
1880 454.205 200.834 33.947 31.316 171.599 64 3.549
1900 541.849 221.305 70.338 30.939 201.795 69 2.911
1930 559.591 236.305 84.756 8.090 27.075 178.238 1.399 7.527 3.919 9.768
1941 578.881 263.474 74.745 176.732
1956 568.881 325.834 77.530 6.089 23.781 114.194 1.405 7.440 2.667 7.378
1966 607.596 378.183 76.183 4.637 22.709 109.315 1.780 7.509 2.300 2.909
1977 696.884 472.912 77.525 9.828 20.891 98.296 3.773 7.151 2.128 1.799
1992 700.033 561.200 62.866 14.836 17.144 26.722 6.468 6.466 2.229 625
2002[19] 677.926 565.639 50.556 16.084 13.273 14.174 7.321 5.562 1.908 441
2011 683.540 550.836 35.295 14.525 10.102 8.504 5.950 4.478 1.424 220

ReligiiModificare

Conform recensământului din 2011, cei mai mulți dintre locuitorii județului Timiș sunt ortodocși (74,25% din populație). Acestora le urmează romano-catolicii (7,98%), penticostalii (3,82%), reformații (1,37%), baptiștii (1,27%) și greco-catolicii (1,21%).[20] De asemenea, 0,12% din populație nu are o religie, iar 0,16% se declară atei.[21]

Timișoara este reședința Arhiepiscopiei Timișoarei, scaunul Mitropoliei Banatului. Arhiepiscopia își are jurisdicția asupra teritoriului județului Timiș, care este împărțit în 273 de parohii organizate în șase protopopiate:

PoliticăModificare

Președintele Consiliului Județean Timiș este Călin Dobra (PSD). Vicepreședinți sunt Teodora Iliescu (PMP), Traian Stancu (ALDE) și Nicolae Oprea (UNPR).[22] Consiliul județean este compus din 40 de membri împărțiți astfel:[23]

    Partid Consilieri Componența Consiliului
  PSD 18                                    
  PNL 15                                    
  UNPR 3                                    
  ALDE 2                                    
  PMP 2                                    

InfrastructurăModificare

Transport rutierModificare

 
Autostrada A1 în apropiere de Timișoara

Județul Timiș este traversat de importante drumuri europene și de Coridorul IV de transport paneuropean (rutier și feroviar), datorită interconectării la rețeaua transeuropeană de transport TEN-T. Legăturile interjudețene și intrajudețene sunt asigurate de drumurile naționale principale și secundare din care se desprinde o rețea densă de drumuri locale. Drumurile naționale aveau în județul Timiș în anul 2013 o lungime de 533,8 km, cele județene 1.273,7 km, iar cele comunale 1.108,6 km.[7] Lungimea autostrăzilor în funcțiune în decembrie 2013 era de 74 km.[7] Sectoarele de drumuri publice din județul Timiș se împart astfel:[24]

Categorie Drum Observații
Autostrăzi   A1 parte a Coridorului IV paneuropean
  A6 parte a drumului transeuropean Via Carpatia (în construcție)
Drumuri europene   E70 pe traseul lui DN59 și pe traseul lui DN6 între limita de județ și Timișoara
  E671 pe traseul lui DN69
  E673 pe traseul lui DN68A
Drumuri naționale
Drumuri naționale principale   DN6 BucureștiCraiovaDrobeta-Turnu SeverinOrșovaCaransebeșLugojTimișoaraCenad > Ungaria
  DN58B VoitegReșița
  DN59A TimișoaraJimbolia > Serbia
  DN69 TimișoaraArad
Drumuri naționale secundare   DN57 OrșovaMoldova NouăOravițaMoravița
  DN58A ReșițaLugoj
  DN59B CărpinișDeta
  DN59C JimboliaSânnicolau Mare
Drumuri locale
Drumuri județene 47 de trasee
Drumuri comunale 176 de trasee

Transport feroviarModificare

Rețeaua de cale ferată însuma în anul 2012 un număr de 795 km, din care 113 cale ferată electrificată.[7] Cu 91,4 km de cale ferată la 1.000 km², județul Timiș are cea mai densă rețea de căi ferate din țară.[3]

Pe teritoriul județului Timiș rețeaua feroviară este formată dintr-o magistrală (900) și 18 linii secundare care aparțin magistralelor 900 (BucureștiTimișoara), 200 (BrașovCurtici) și 300 (BucureștiEpiscopia Bihor).[24] Magistrala 900 de cale ferată, al cărei traseu este București NordRoșiori (nord)–CraiovaFiliașiCaransebeșTimișoara Nord, străbate teritoriul județului pe relația LugojTimișoara. Aceasta face parte din Coridorul IV paneuropean. Conform Mersul trenurilor de călători publicat de Compania Naționala de Căi Ferate „CFR” SA, în județul Timiș există 133 de stații operabile ce se clasifică astfel:[25]

  • 30 de stații;
  • 12 halte (hcv.);
  • 24 de halte deschise pentru traficul de călători cu vânzător de bilete (hc.);
  • 48 de halte deschise pentru traficul de călători fără vânzător de bilete (h.);
  • 19 halte de mișcare (hm.).

Transport aerianModificare

În județul Timiș se găsesc două aeroporturi, de mărimi și cu funcțiuni diferite, ambele situate în apropierea municipiului Timișoara și cu acces din DN6, respectiv:

Aeroportul Internațional Timișoara – Traian Vuia, amplasat la nord-est de municipiul Timișoara, la o distanță de aproximativ 10 km de centrul orașului, deservește populația județului Timiș, clasându-se al treilea aeroport ca importanță din România (în funcție de numărul pasagerilor și cantitatea de marfă transportată). Primul aeroport al Timișoarei a fost înființat la câțiva kilometri de actuala poziție, în localitatea Moșnița Veche. Primul avion a aterizat pe pista Aeroportului Comunal Timișoara în 17 iulie 1935.[26] În anul 1960 a început construcția actualului sediu al aeroportului, iar în 1964 a fost inaugurat terminalul de curse interne. După finalizarea lucrărilor de extindere, în 1980, pe aeroport au sosit și primele curse internaționale. În medie, 256 de curse aeriene de pasageri decolează sau aterizează la Timișoara, în fiecare săptămână.[27] La acestea se adaugă alte 42 de curse săptămânale de marfă spre sau dinspre Köln, Budapesta, Katowice, Cluj-Napoca, Nürnberg, Erfurt și München.[27] În anul 2017, prin Aeroportul Internațional Timișoara au trecut 1,7 milioane de pasageri.[28]

Aeroportul Utilitar Cioca din Timișoara este situat în partea de vest a localității, la circa 5 km distanță de aceasta, într-o zonă cu o dezvoltare economică continuă determinată de investiții private și publice, respectiv între drumurile naționale DN6 și DN59A pe direcția TimișoaraCenad și TimișoaraJimbolia.[24] Acesta este unicul aeroport utilitar al regiunii Vest. În prezent, aeroportul are o pistă inierbată de 750 m lungime și o lățime de 30 m, pentru activități specifice de zbor pe care se operează la vedere pe timp de zi, precum și construcții destinate activității utilitare și sportive pe direcția 50–230°.[24]

Transport navalModificare

 
Canalul Bega în Timișoara

Teritoriul județului Timiș este străbătut de una dintre puținele căi navigabile amenajate artificial pe teritoriul României, Canalul Bega. Canalul Bega face parte din coridorul fluvial RhinMainDunăre, făcând posibilă legătura între Marea Nordului și Marea Neagră. Canalul Bega navigabil este cuprins între km 118+360 (limita din amonte a municipiului Timișoara) și km 45+000 (ecluza din dreptul localității Klek pe teritoriul Serbiei).[24] De aici până la km 0 (materializat prin confluența cu râul Tisa) se naviga pe vechea albie a râului Bega, care a fost regularizată și amenajată.[24] Lungimea canalului pe teritoriul românesc este de cca. 44,5 km și de 74 km pe teritoriul sârbesc.[24]

Transport intermodalModificare

În 2014 s-a demarat construcția Centrului Intermodal Regional de Transport Marfă de la Remetea Mare, primul centru de transport intermodal din România.[29] Desfășurat pe 30 ha, acesta va permite accesul direct la trei căi de comunicație (rutier, feroviar și aerian) cu posibilitatea de conectare și la căi navigabile.[30] Centru Intermodal Regional de Transport va deservi, practic, Timișoara, deoarece concentrează majoritatea activităților economice ale vestului României.[31]

EconomieModificare

Județul Timiș are un produs intern brut (PIB) aferent anului 2018 de 44.586 de milioane de lei, conform Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză.[32] Județul înregistrează una dintre cele mai scăzute rate ale șomajului din România, de sub 1% în 2018.[32] În 2016, Timișul avea, după București, cel mai mare număr de companii din țară (peste 31.000).[33] În anul 2018, 252.759 de persoane,[34] reprezentând 35% din populație, lucrau în companiile din județ, fiind cea mai mare rată de angajare din România după zona BucureștiIlfov.[35] Conform datelor Institutului Național de Statistică, soldul total al investițiilor străine din județul Timiș a fost la sfârșitul anului 2016 de aproape 3,6 miliarde de euro, cifră care clasează județul pe locul doi în țară, după zona BucureștiIlfov.

Economia timișeană este dominată de companii germane din industria componentelor auto, astfel că cele mai mari societăți cu capital majoritar german precum Continental Automotive Products, Continental Automotive Romania, ContiTech (toate din grupul Continental), Delphi Packard Romania, Hella România, Mahle, aveau în 2013 împreună afaceri de 7,5 miliarde de lei, adică 20% din totalul afacerilor realizate de toate companiile înregistrate în județ.[36] Cu o cifră de afaceri a com­paniilor de 62 de miliarde de lei, Timișul se află pe locul doi după polul de business Bucu­reștiIlfov, care reprezintă peste 43% din cifra de afaceri de 1.400 de miliarde de lei a tuturor companiilor din România.[37] Cea mai mare companie din județ este Profi, unul dintre cei mai mari jucători din retailul autohton.[37] Compania este urmată de producătorii de componente auto Continental Automotive Products și Hella România. Ultimii doi se regăsesc și în topul celor mai mari exportatori din Timiș, județ care se clasează la capitolul livrări pe piețele externe pe poziția a doua, după București.[37] Exporturile județului s-au situat la 29 de miliarde de lei.[37]

Industrie și construcțiiModificare

Industria județului Timiș este puternică și diversificată, fiind susținută de tradiție, de localizarea vestică a județului, precum și de înalta calificare a forței de muncă.[3] Ponderea cea mai însemnată în producția totală a județului o deține industria prelucrătoare, având ca subramuri: industria electronică, industria alimentară, industria chimică, industria textilă, industria de prelucrare a metalului și a lemnului.[3] La 1 ianuarie 2018, 35,8% din populația ocupată civilă a județului activa în sectorul industrie și construcții.[38]

Dintre principalele unități care activează în industrie în județul Timiș pot fi amintite: Continental AG, Zoppas Industries, Philips & Elba Street Lighting, AEM, ABB Rometrics, Lipoplast, Nokia, B. Braun, Delphi Packard, Honeywell, Mondial, Siemens, Bosch, Azur, Procter & Gamble, Kromberg & Schubert, Dräxlmaier, Linde Gas, Nestlé, Incontro Prefabbricati, Mahle, Autoliv, TRW Automotive, Valeo, Coca-Cola, Fornetti, Flextronics, Hella, Dura, Kathrein, Comtim, Timișoreana și altele.

Agricultură și silviculturăModificare

Județul Timiș ocupă locul întâi pe țară atât în ceea ce privește suprafața agricolă, cât și cea arabilă.[3] Județul Timiș are o suprafață agricolă de 693.034 ha, dintre care suprafață arabilă 530.808 ha, plantații pomicole 8.503 ha, plantații viticole 3.803 ha, pășuni 121.814 ha, fânețe 28.106 ha.[39]

Una din cele mai vechi și importante activități agricole din județ, dispunând de condiții climatice favorabile este cultivarea cerealelor și a plantelor tehnice, iar în majoritatea comunelor din zona de câmpie și de deal a județului este practicată viticultura.[40] Localități ca Recaș, Buziaș și Giarmata sunt renumite în ceea ce privește producția de vin. Producția de legume în microferme individuale este, de asemenea, o activitate economică de tradiție în special în localitățile rurale din vecinătatea centrelor urbane.[40] În județul Timiș, în anul 2012 au fost însămânțate 411.418 ha: cereale pentru boabe – 331.691 ha, porumb boabe – 193.852 ha, plante uleioase – 35.888 ha, legume – 10.933 ha, cartofi – 8.298 ha, sfeclă de zahăr – 716 ha etc.[7] Creșterea animalelor constituie, de asemenea, o ramură importantă, de tradiție, a agriculturii timișene, în ultimii ani înregistrându-se o creștere semnificativă a numărului de animale în sectorul privat.[40] Efectivele de animale în anul 2012 au fost următoarele: bovine – 38.918, porcine – 595.247, ovine – 564.796, caprine – 15.682, cabaline – 7.071, păsări – 1.741.644, iepuri – 19.119 etc.[7]

IMM-uriModificare

Întreprinderile mici și mijlocii au cunoscut, începând din anul 1990, o importantă dezvoltare în cadrul economiei județene, reprezentând în prezent cca. 95% din totalul firmelor înmatriculate la Oficiul Registrului Comerțului, inclusiv persoane fizice autorizate sau asociații familiale.[40] Analiza structurii IMM-urilor reliefează faptul că majoritatea forței de muncă din acest sector este antrenată în servicii, comerț și operații de import–export.[40]

ÎnvățământModificare

Județul Timiș avea în anul școlar 2015/2016 o populație școlară de 138.220 de persoane: în învățământul preșcolar 18.661 de copii, în cel preuniversitar 79.661 de elevi și 39.898 de studenți în cel universitar.[41] În județul Timiș sunt acreditate și autorizate 617 unități de învățământ.[42] Învățământul superior este accesibil prin prezența a opt universități, patru publice și patru private:

Universitate Localitate Fondată Facultăți Studenți[43]
Universități de stat
Universitatea de Vest Timișoara 1944 11 15.727
Universitatea Politehnica Timișoara 1920 10 12.756
Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” Timișoara 1944 3 6.399
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului Timișoara 1991 6 5.394
Universități private
Universitatea „Ioan Slavici” Timișoara 2000 2 3.000+[44]
Universitatea „Tibiscus” Timișoara 1991 4 1.201[45]
Universitatea Europeană „Drăgan” Lugoj 2003 2 258[46]
Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” Timișoara 1991 1

SănătateModificare

La nivelul județului, activează 16 spitale, cinci dispensare medicale, 517 cabinete medicale, nouă policlinici, două centre de sănătate, un centru de transfuzie sangvină și un centru de cardiologie, 15 laboratoare medicale, patru laboratoare de recuperare medicală și balneofizioterapie, 533 de cabinete stomatologice și 91 de laboratoare de tehnică dentară.[47]

În ceea ce privește rețeaua farmaceutică din județul Timiș, în anul 2012 existau: 271 de farmacii, trei puncte farmaceutice și 33 de depozite farmaceutice.[7]

CulturăModificare

ArtăModificare

Cea mai importantă colecție de artă se află în păstrarea și valorificarea Muzeului de Artă din Timișoara. Colecția își are începuturile în perioada 1888–1895, având la bază o importantă donație din colecția lui Zsigmond Ormós, personalitate marcantă a vieții culturale timișorene, colecționar, istoric de artă, unul dintre fondatorii muzeului. Donația sa, cuprinzând pictură italiană, flamandă, olandeză, germană, austriacă, maghiară și lucrări de pictură românească, formează nucleul pinacotecii de astăzi din Timișoara.[48] Muzeul de Artă din Timișoara deține și cea mai importantă colecție Corneliu Baba. Cea mai mare parte din colecție a fost donată muzeului de soția artistului prin intermediul legatarului testamentar, Maria Albani Muscalu.[49]

Colecțiile de la Episcopia ortodoxă sârbă, de la Episcopia romano-catolică și de la Catedrala ortodoxă română din Timișoara sunt marcate de valori de patrimoniu inestimabile ale artei religioase din arealul bănățean și nu numai.[48]

MuzicăModificare

Încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea exista o viață muzicală integrată în spațiul cultural european. În prezent, aceasta este asigurată de prestigioasa activitate a Operei Naționale Române din Timișoara și a Filarmonicii „Banatul”.[48]

TurismModificare

Turismul cultural-istoric cuprinde numeroase obiective în situri istorice și arheologice, monumente istorice și de arhitectură, biserici și muzee. În ultimii 30 de ani, turismul cultural a înregistrat o diversificare a temelor și a formelor de practicare ca urmare a presiunii cererii consumatorilor și rafinării gusturilor acestora. Astfel pe lângă vizite, sejururi și excursii s-au adăugat city break-urile, stagiile și circuitele tematice.[50] Printre ansamblurile mănăstirești se remarcă bisericile de lemn din localitățile Pietroasa, Dragomirești, Poieni, Margina, Curtea, Lucareț, Hezeriș, Românești și Zolt. În satul Partoș se află Mănăstirea Partoș, care datează din secolul al XIV-lea, la Cebza este o biserică de lemn ridicată în 1759, iar în apropiere de Șemlacu Mic se află Mănăstirea Săraca, declarată monument istoric.[51]

Turismul balnear și de agrement se poate practica în orașul-stațiune Buziaș, în municipiul Timisoara, orașul Deta, precum și în localitățile Călacea, Teremia Mare și Lovrin.[51] Munții Poiana Ruscă, cu o altitudine de peste 600 m, reprezintă o zonă cu un potențial turistic deosebit, dat de valoarea cadrului natural și peisagistic deosebit, zona fiind adecvată pentru recreere și drumeții. Zonele cu un bogat fond cinegetic (Banloc, Bogda, Breștea, Chevereșu Mare, Dumbrava, Giroc, Hitiaș, Pădureni, Peciu Nou, Pișchia, Remetea Mică, Silagiu), precum și cele cu un fond piscicol diversificat (BegaLuncani, BegaTomeștiRomânești, BegaPoieni, BegaMargina, TimișCebza, TimișCoșteiu) reprezintă un potențial remarcabil, foarte apreciat de iubitorii vânătorii și pescuitului sportiv.[51] Pe teritoriul județului Timiș există 86 de fonduri de vânătoare și 30 de fonduri de pescuit.[50] Zona de agrement a lacului Surduc, amenajat în perioada 1972–1978, într-un cadru cu o valoare peisagistică ridicată, a determinat crearea unui microclimat cu funcțiune recreativă: agrement, sport nautic, pescuit și ștrand.[51]

În județul Timiș se găsesc numeroase rezervații naturale care adăpostesc un număr mare de specii de plante și animale rare, ocrotite de lege. Lângă Satchinez, la 25 km nord-est de Timișoara, se găsește cea mai importantă rezervație ornitologică (Mlaștinile Satchinez), la Rădmănești se află o rezervație paleontologică (Locul fosilifer Rădmănești), iar la Bazoș se află un parc dendrologic care conține o varietate mare de specii arboricole. Alte obiective turistice sunt peșterile, dintre care amintim: peștera de la Românești, peștera albastră – lângă Pietroasa, Peștera cu Apă, și peștera „Stânca lui Florian” – lângă Tomești.[3]

Turismul verde și agroturismul este reprezentat de gospodăriile tradiționale din mediul rural, spațiile monahale și cabanele de vânătoare.

Gastronomie și obiceiuri culinareModificare

Bucătăria bănățeană a fost puternic influențată de cea austro-ungară, dar, într-o bună măsură, și de bucătăria grecească, italienească sau franceză.[52] Mâncărurile pregătite în Banat sunt făcute în cea mai mare parte din carne de porc, pui, vită, miel sau pește, cu garnituri de legume prăjite în untură sau ulei, cu sosuri din făină cum ar fi rântașul, pentru a le face mai consistente, condimentate din belșug cu piper, sare, cimbru, boia de ardei, rozmarin, chimen sau ierburi aromatice.[52]

Bucătăria din Banat se caracterizează prin mâncăruri grase, hrănitoare și gustoase.[52] Rasolul cu os, fripturile, papricașul, gulașul, tochiturile, piftia, ardeii umpluți, saramura de pește, plachia, drobul, tașchele cu diferite umpluturi, zupele, ciorbele, sarmalele, preparatele și semipreparatele proaspete din carne de porc (grătarul, șnițelul, cârnatul, caltaboșul, pastrama, jambonul, slănina, salamul, toba sau jumările), brânzeturile (cașul, telemeaua sau urda) și deserturile (crumpii cu găluște, crofnele (gogoșile), scovergile (clătitele), cozonacul, plăcintele, prăjiturile sau papanașii) sunt doar câteva dintre mâncărurile tradiționale care se consumă în zilele de sărbătoare, la evenimentele speciale, dar și în zilele obișnuite.[52]

Mass-mediaModificare

În județul Timiș emit numeroase posturi de televiziune și radio naționale și locale. Principalii operatori de televiziune prin cablu de pe teritoriul județului sunt UPC România, RCS & RDS și Telekom România. Presa scrisă este prezentă cu numeroase ziare și reviste: cotidiene locale, săptămânale locale și regionale, reviste în limbile germană, italiană, franceză, engleză, maghiară și sârbă, reviste lunare locale și regionale, săptămânale de anunțuri de mică publicitate, publicații ale administrației locale, cotidiene naționale cu redacții locale sau corespondenți locali etc.

Județul Timiș se situează printre primele județe din țară în privința posturilor telefonice publice și a ponderii abonaților conectați în centrale digitale. De asemenea, se constată o dezvoltare puternică a telefoniei mobile, toți operatorii de telefonie mobilă din țară fiind prezenți și în județul Timiș.

Împărțire administrativăModificare

 
Harta orașelor județului Timiș

Județul are două municipii, opt orașe și 93 de comune.

MunicipiiModificare

  • Timișoara – reședință; populație: 332.983 (2016)
  • Lugoj – populație: 47.702 (2016)

OrașeModificare

ComuneModificare

SateModificare

NoteModificare

  1. ^ Calin Dobra este noul presedinte al Consiliului Judetean Timis. Grindeanu si-a dat demisia, , accesat în  
  2. ^ a b Ștefan Both (). „Timiș - cel mai mare județ din România, provine din cuvântul dac thibh-isjo”. Adevărul. 
  3. ^ a b c d e f g „Monografia județului Timiș” (PDF). Banca Națională a României. p. 3. 
  4. ^ a b c d e f g h i j „Capitolul II - Caracteristicile județului Timiș”. Planul de analiză și acoperire a riscurilor teritoriale din județul Timiș (PDF). Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Timiș. . 
  5. ^ a b „Prezentarea județului”. Consiliul Județean Timiș. 
  6. ^ en „Presentation”. DKMT. 
  7. ^ a b c d e f g h i j k l m n o Dinu Barbu (). Mic atlas al județului Timiș (caleidoscop) (PDF). Artpress (ed. a V-a, revăzută și adăugită). Consiliul Județean Timiș. ISBN 978-973-108-553-1. 
  8. ^ a b „Resurse de importanță economică”. Instituția Prefectului – Județul Timiș. 
  9. ^ „Județul Timiș”. Agenția pentru Protecția Mediului Timiș. 
  10. ^ „V. Protecția naturii și biodiversitatea terenurilor”. Raport județean privind starea mediului pentru anul 2017. Agenția pentru Protecția Mediului Timiș. . p. 141. 
  11. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p „Cadru natural, mediu, zone de risc”. Actualizare plan de amenajare a teritoriului județului Timiș (PDF). Consiliul Județean Timiș. . 
  12. ^ „Cele 45 ARII NATURALE PROTEJATE din județul TIMIȘ”. Timișoara Express. . 
  13. ^ „Tab2. Populația stabilă pe sexe și grupe de vârstă – categorii de localități, macroregiuni, regiuni de dezvoltare și județe”. RPL 2011. Institutul Național de Statistică. 
  14. ^ Laura Ichim, Manuela Vlaicu, Andreea Drăxineanu, Ciprian Alexandru (). Populația României pe localități la 1 ianuarie 2016 (după domiciliu) (PDF). Institutul Național de Statistică. p. 128. ISSN 2066-2181. 
  15. ^ a b c d e f g „Populația și rețeaua de localități”. Actualizare plan de amenajare a teritoriului județului Timiș (PDF). Consiliul Județean Timiș. . 
  16. ^ a b „Raportul stării de sănătate a populației județului Timiș 2013 – 2016” (PDF). Direcția de Sănătate Publică Timiș. pp. 2, 6. 
  17. ^ „Tab7. Populația stabilă pe sexe, după etnie – categorii de localități, macroregiuni, regiuni de dezvoltare și județe”. RPL 2011. Institutul Național de Statistică. 
  18. ^ hu Varga E. Árpád. „Temes megye településeinek etnikai (anyanyelvi/nemzetiségi) adatai” (PDF). A Kulturális Innovációs Alapítvány Könyvtára. 
  19. ^ „Structura etno-demografică pe arii geografice”. Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală. 
  20. ^ „Tab12. Populația stabilă pe sexe, după religie – categorii de localități, macroregiuni, regiuni de dezvoltare și județe”. RPL 2011. Institutul Național de Statistică. 
  21. ^ Vlad Moldoveanu (). „Religiile României. Orașul cu cel mai mare procent de atei din țară”. inCont.ro. 
  22. ^ „Președinți și Vicepreședinți”. Consiliul Județean Timiș. 
  23. ^ „Mandatul 2016-2020”. Consiliul Județean Timiș. 
  24. ^ a b c d e f g „Căi de comunicație și transport”. Actualizare plan de amenajare a teritoriului județului Timiș (PDF). Consiliul Județean Timiș. . 
  25. ^ „Mersul trenurilor”. 
  26. ^ „Istoric”. Aerotim. 
  27. ^ a b Marcel Hoster (). „Intră în vigoare noul orar de zbor la Aeroportul Timișoara. În total vor fi operate 256 de zboruri”. TION. 
  28. ^ „Evoluție Trafic”. Aerotim. 
  29. ^ Valentin Rusu (). „Centrul intermodal de la Remetea Mare, un proiect de 18 milioane de euro ce se va finaliza în 2015”. TION. 
  30. ^ Robert Bloanca (). „Proiectul centrului intermodal de la Remetea Mare se naște greu, dar a pornit deja la drum”. Adevărul. 
  31. ^ „Centru Intermodal Regional de Transport Marfă”. Monitorul Primăriei Municipiului Timișoara. . 
  32. ^ a b „Proiecția principalilor indicatori economico-sociali în PROFIL TERITORIAL până în 2021” (PDF). Comisia Națională de Strategie și Prognoză. . 
  33. ^ „Harta interactivă a antreprenoriatului în România”. SMARTERS. 
  34. ^ Statistici Romania. „Statistici Romania - Statistici judetene Timis”. Accesat în . 
  35. ^ Iulia Avram (). „Timișul, pe locul II în țară la rata angajărilor. Ultimul e Giurgiu, județ care dă cei mai mulți membri în guvern”. deBanat.ro. 
  36. ^ Adelina Mihai, Mădălina Panaete (). „Cum arată economia din Timiș, „kilometrul zero" al producției de componente auto, județul unde „numai cine nu vrea nu are un loc de muncă". Ziarul Financiar. 
  37. ^ a b c d Mădălina Panaete (). „Cum arată economia județului Timiș, al doilea cel mai puternic pol local de business”. Ziarul Financiar. 
  38. ^ Balanța forței de muncă la 1 ianuarie 2018 (PDF). Institutul Național de Statistică. . p. 41. ISSN 2067-0311. 
  39. ^ Gheorghe Miron (). „Situația din agricultura din Timiș, la sfârșitul anului 2017”. Ziua de Vest. 
  40. ^ a b c d e „Economie”. Consiliul Județean Timiș. 
  41. ^ „Repere economice și sociale regionale: Statistică teritorială” (PDF). Institutul Național de Statistică. . pp. 429–430. 
  42. ^ „Unități de învățământ acreditate și autorizate”. Cartografia școlară. Sistemul Informatic Integrat al Învățământului din România. 
  43. ^ Raluca Pantazi (). „Topul celor mai mari universități de stat. Plus: Pentru multe universități particulare se pune problema pur și simplu a existenței. HotNews.ro. 
  44. ^ Miodrag Hojda (). „Universitățile private din Timișoara, lovite în plin de dezastrul de la Bac! Numărul studenților care au început anul universitar a scăzut cu sutele în această toamnă”. Opinia Timișoarei. 
  45. ^ „Raport de evaluare instituțională în vederea evaluării externe a calității educației academice la Universitatea „Tibiscus" din Timișoara” (PDF). Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior. . p. 10. 
  46. ^ „Raport de evaluare instituțională privind evaluarea externă a calității educației academice la instituția de învățământ superior: Universitatea Europeană „Drăgan" din Lugoj (PDF). Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior. . p. 11. 
  47. ^ „Sănătate”. Consiliul Județean Timiș. 
  48. ^ a b c Adriana Aciu, Alina Albu, Rodica Giurgiu, Ioan Hațegan, Otilia Hedeșan, Nicolae Popa, Corina Răceanu, Ludovic Satmari (). Propuneri strategice pentru dezvoltarea turismului cultural în Banat. Institutul Intercultural Timișoara. ISBN 978-973-0-06377-6. 
  49. ^ Andrei I. Medinski (). Tradiție și postmodernitate: 200 de ani de artă plastică în Banat (PDF) (ed. a II-a, revăzută și adăugită). Timișoara: Editura Graphite. p. 41. ISBN 978-973-88663-6-2. 
  50. ^ a b „Strategia sectorială de dezvoltare turistică a județului Timiș 2018-2028” (PDF). Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului în Județul Timiș. 
  51. ^ a b c d „Turismul”. Consiliul Județean Timiș. 
  52. ^ a b c d Magda Mihalache (). „Ce mai pune bănățeanul pe masă din bunătățile păstrate din moși strămoși? Tu când ai mâncat ultima oară zupă, papricaș, beigli, gomboți ori crempită? O poveste de-ți lasă gura apă. FOTO!”. Opinia Timișoarei. 

Lectură suplimentarăModificare

  • Dan Ghinea (). Enciclopedia geografică a României. București: Editura Enciclopedică. 
  • Raularian Rusu (). Organizarea spațiului geografic în Banat. Timișoara: Editura Mirton. ISBN 978-973-52-02019. 
  • Remus Crețan (). Dicționar toponimic și geografico-istoric al localităților din județul Timiș. Timișoara: Editura Universității de Vest. ISBN 973-7608-65-8. 

Legături externeModificare

Vezi șiModificare