Județul Vrancea

județ în România

Vrancea este județ în regiunile istorice Moldova (la nord de râul Milcov) și Muntenia (la sud de râul Milcov) din România. Județul are o suprafață de 4.863 km², iar reședința este municipiul Focșani. Principalele cursuri de apă sunt: Siret (între Adjud și Nămoloasa), Șușița, Putna, Milcov, Râmnicu Sărat (de la Ciorăști până la vărsarea sa în Siret). Cele mai mari altitudini le dețin vârfurile Lăcăuț (1776 m) și Goru (1784 m).

Vrancea
—  Județ  —

Stemă
Stemă
Map
Vrancea (România)
Poziția geografică în România
Coordonate: 45°47′N 26°58′E ({{PAGENAME}}) / 45.79°N 26.97°E

Țară România
RegiuneSud-Est


ReședințăFocșani
Componență2 municipii
3 orașe
68 Comune

Guvernare
 - președinte al Consiliului Județean Vrancea[*]Cătălin-Dumitru Toma  Modificați la Wikidata (PNL, 2020)
 - PrefectNicușor Halici (PSD, 2 martie 2022 – prezent)

Suprafață
 - Total4.857, 2% din suprafața totală a țării km²

Populație (2011)
 - Total323.080 locuitori
 - Densitate66,5 loc./km²

Fus orarUTC+2
Prefix telefonic37
Indicativ autovehiculeVN
Locul după populație31

Prezență online
http://www.cjvrancea.ro
OpenStreetMap relation Modificați la Wikidata

Harta României cu județul Vrancea indicat
Harta României cu județul Vrancea indicat
Harta României cu județul Vrancea indicat

Județe vecine: la nord-est județul Vaslui, la est județul Galați, la sud-est județul Brăila, la sud județul Buzău, la vest județul Covasna, la nord județul Bacău.

Județul Vrancea este cuprins între coordonatele geografice 45°23’ și 46°11’ latitudine nordică și 26°23’ și 27°32’ longitudine estică, fiind situat în partea de sud-est a țării, la curbura Carpaților Orientali.

Etimologie modificare

În româna veche „frânc”, „frâncu” însemna „occidental”, „franc”.[1] Etimologia „francea”-„vrancea” este probabilă[formulare evazivă], mai ales având în vedere vecinătatea zonei Vrancea cu zona populată în evul mediu de sași.[2] Potrivit lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, originea numelui "Vrancea" ar fi traco-dacică și ar proveni de la cuvântul "vrana", care se traduce ca "pădure" sau "munte", ori poate de la cuvântul sanscrit "vran" („munte”).[necesită citare]

Geografie modificare

Relief modificare

Dispus în trepte dinspre vest spre est, cuprinde Munții Vrancei (cu depresiunile intramontane Greșu și Lepșa), Dealurile Subcarpatice și Câmpia Siretului Inferior, mărginită la nord-est de Podișul Moldovei (Colinele Tutovei) și la sud–est de Câmpia Râmnicului.

Munții Vrancei sunt munți de încrețire , alcătuiți din culmi ce provin din fragmentarea platformei de eroziune de 1700 m (Goru - 1785, Lăcăuți – 1777, Giurgiu – 1720, Pietrosu – 1672, Zboina Frumoasă – 1657). Dealurile Subcarpatice, depresiunile colinare și dealurile de podiș cuprind dealurile înalte vestice (două șiruri între Valea Putnei și Valea Șușiței) depresiuni intradeluroase (transversal sau de-a lungul văilor Șușiței, Putnei și Milcovului, precum și la cumpăna apelor între bazinul Milcovului și Râmnei), dealurile înalte Măgura Odobeștilor – 966 m), glacisul subcarpatic, care face legătura între Dealurile Subcarpatice. Câmpia Siretului Inferior și Câmpia Râmnicului, se înclină spre est până la altitudinea de 20 m, la confluența Râmnicului Sărat cu Siretul . Câmpia Siretului reprezintă treapta cea mai de jos de pe teritoriul județului și se întinde între glacisul subcarpatic și râul Siret, cu suprafața înclinată de la vest la est și altitudinea cuprinsă între 20 m și 125 m.

Câmpia înaltă situată între glacis și o linie ce trece pe la Mărășești, Vânători, Milcovul, Tătăranu, Râmniceni și la est de Ciorăsti, are o altitudine de 70 m în nord și 35 m în sud. Ea are aspectul unei suprafețe netede, ușor învălurită datorită prezenței unor conuri aluvionare între care câmpia formează depresiuni locale, cu exces de umiditate (bolta Voetin, Lacul Negru, aria de la est de Căiata) datorate adâncimii reduse la care se află stratul de apă.

La nord de Valea Șușiței, aspectul câmpiei reprezintă forma unei prisme în trepte ce coboară către Lunca Siretului, iar în apropierea Adjudului, la terasele Siretului se adaugă cele ale Trotușului.

Câmpia joasă se întinde pe linia Mărășești, Vînători, Tătăranu, Râmniceni și de la est de Ciorăști până la albia Siretului, altitudinea ei fiind de 35–50 m în partea de nord și de 20–30 m în cea de sud. Este caracterizată printr-o suprafață relativ netedă, înclinată în aceeași direcție de scurgere a Siretului și este traversată de numeroase albii, meandre și depresiuni cu exces de umiditate, separate între ele prin grinduri teșite.

Geologie modificare

Din punct de vedere geologic, zona județului Vrancea aparține platformei Moesice, alcătuită din două etaje structurale: unul inferior ce corespunde fundamentului cristalin și unul superior ce corespunde cuverturii sedimentare. Șisturile cristaline, împreună cu o parte din învelișul lor sedimentar sunt străpunse de roci eruptive în cea mai mare parte acide (porfire) și de roci bazice. Fundamentul de șisturi cristaline este de vârstă mai veche decât Ordovicianul, probabil Precambrian. Cuvertura sedimentară din Platforma Moesică începe cu Silurianul și se termină cu Cuaternarul.

Prin lacune cu caracter regional, sedimentele s-au separat în mai multe cicluri de sedimente după erele geologice în care s-au depus de la Ordovician - Carbonifer până la Cuaternar. Partea bazală a Cuaternarului este reprezentată de pietrișuri, nisipuri și lentile argiloase, rezultat al depunerii materialului transportat de vastele conuri de dejecție din zona carpatică de curbură. Peste acestea este suprapus relieful caracteristic depozitelor fostelor albii respectiv pietrișuri și nisipuri cu grosimi cuprinse între 3 și 7 m în zona de câmpie. După migrarea albiilor, aceste sedimente au fost acoperite de depozite loessoide de natură deluvială-proluvială cu grosimi cuprinse între 2 și 8 m.

Rețea hidrografică modificare

Rețeaua hidrografică a județului Vrancea măsoară 1756 km cursuri de apă codificate cu următoarele subbazine hidrografice principale:

  1. Subbazinul Siret, 1.230 km²
  2. Subbazinul Trotuș, 130 km²
  3. Subbazinul Putna, 2.480 km²
  4. Subbazinul Râmnicu Sărat, 673 km²

Total: 4.513 km²

Floră modificare

Flora cuprinde aproximativ 1500 de specii de plante având ca origini fitogeografice ținuturi din Orientul Îndepărtat până la Oceanul Atlantic și din nordul Eurasiei până la bazinul mediteranean. Numeroase specii sunt considerate monumente ale naturii, fiind ocrotite de lege (floarea de colț, bulbucii de munte, papucul doamnei, etc).

Faună modificare

Fauna cinegetică este bogată (cocoșul de munte, acvila țipătoare, corbul, cerbul, ursul, mistrețul, râsul la munte, popândăul la șes). În lacurile și râurile Vrancei găsim păstrăvul, molanul, boișteanul, mihalțul etc., cele 20 de fonduri de pescuit în apele de munte însumând aproximativ 250 km².

Există în Vrancea 16 rezervații naturale cu o suprafață de 2862 ha din care cele mai cunoscute sunt Cheile Tișitei, Cascada Putnei, Râpa Roșie, Lacul Negru, Cheile Narujei, Căldările Zăbalei, Focul Viu de la Andreiașu, Dălhăuți, Lunca Siretului.

Terenurile agricole ale județului Vrancea se întind pe fâșia cuprinsă între malul drept al Siretului și poalele dealurilor subcarpatice ale Munților Vrancei. Deși clima este corespunzătoare culturilor de câmp, mai propice este cultura viței de vie (9,95% din podgoriile României) și producția de vinuri, Vrancea fiind cel mai mare județ viti-vinicol al țării, exportator în Europa, America și Japonia.

Istoric modificare

Pentru prima dată denumirea Vrancea (Varancha) este atestată la 2 iulie 1431, într-un document descoperit de C.C. Giurescu și publicat în 1945 în „Revista Istorică Română” (p. 416), desemnând Țara împădurită sau Țara Neagră (apud Sava, Sava 2007: 149).[3]

În anul 1968, cu ultima organizare administrativ-teritorială, prin care s-a revenit la vechea împărțire pe județe, Vrancea și-a recăpătat actualul nume, teritoriul său extinzându-se spre sud și sud-est prin încorporarea unei părți din fostul raion Râmnicu Sărat (se desființează regiunea Ploiești și apare județul Buzău) de la care au fost încorporate localitățile: Bălești, Chiojdeni, Ciorăști, Dumitrești, Jitia, Sihlea, Tâmboiești, Slobozia Bradului și Vintileasca. Alte patru localități au fost alipite de la județul Bacău: Boghești, Corbița, Homocea și Tănăsoaia. De la raionul Brăila (fosta regiune Galați) s-au alipit comunele Măicănești și Râmniceni. Cu noua sa configurație se învecina cu județele: Vaslui la nord – est, Galați la est, Brăila la sud – est, Buzău la sud și sud – vest, Covasna la vest și Bacău la nord.[4]

Organizarea administrativ-teritorială modificare

 
Componența actualului județ Vrancea în anul 1930

Județul Vrancea, ca unitate administrativ - teritorială organizată cu rang de județ, cuprinde, conform actualei împărțiri administrativ - teritoriale, 73 de localități din care 2 municipii, 3 orașe și 68 de comune în componența cărora se află 331 de sate.

Lista județelor din 1930 ce compun actualul județ Vrancea modificare

Diviziuni administrative modificare

Județul este format din 73 unități administrativ-teritoriale: 2 municipii, 3 orașe și 68 de comune. Lista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Vrancea.

StemăNumeTip de localitatePopulațieImagine

Municipii și orașe

 municipiu16.045 
 municipiu reședință de județ79.315 
 oraș10.671 
 oraș9.364 
 oraș7.664 

Comune

comună1.655 
comună1.833
comună1.680 
comună4.231
comună1.683 
comună2.054
comună1.299 
comună1.941
comună2.322
comună3.150
comună1.793
comună4.641 
comună3.501
comună3.475 
comună3.116 
 comună4.281 
comună4.602
comună2.286
comună4.037 
 comună4.115 
comună3.040
 comună5.942 
comună2.473
comună6.625
 comună4.204 
comună1.609
comună3.453 
comună2.995 
comună3.183 
comună4.612
 comună1.816 
comună4.187 
comună1.917 
comună2.055
comună1.659 
comună1.583
 comună1.861 
comună3.114
comună2.650
comună2.753 
comună3.646 
 comună1.834 
comună5.898 
comună2.126
comună3.497 
comună3.162 
comună1.811
comună5.039
comună7.010
 comună1.699 
comună2.159 
comună1.279 
comună3.235 
comună4.595
 comună3.450 
comună2.887
comună1.972
comună3.952
comună2.532 
comună1.608 
comună6.295 
comună1.981
comună3.793
comună2.576 
 comună6.277 
comună5.164
comună3.151
comună5.197 

Politică și administrație modificare

Județul Vrancea este administrat de un consiliu județean format din 32 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de Cătălin-Dumitru Toma de la PNL, iar componența politică a Consiliului este următoarea:[5]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat15               
Alianța PNL-USR-PLUS15               
Partidul Alianța Liberalilor și Democraților2               

Comune modificare

Populație modificare



 

Componența etnică a Județului Vrancea

     Români (92,2%)

     Romi (1,8%)

     Necunoscută (5,7%)

     Altă etnie (0,3%)

Populația județului Vrancea la diferite recensăminte: 1930: 262.560 loc.; 1948: 290.183 loc.; 1956: 326.532 loc.; 1966: 351.292 loc.; 1972: 379.660 loc.; 2011: 340.310loc.

Economie modificare

În anul 2013, județul Vrancea era considerat ca fiind unul dintre cele mai sărace județe din România.[6]

Transporturi modificare

Județul Vrancea este traversat de drumul european E85 (drumul național DN2 care face legătura rutieră cu Bacău, Roman și Suceava (spre nord) și cu Buzău, București și Giurgiu (spre sud).

De asemenea, județul este traversat de magistrala feroviară CFR 500 (București-Suceava).

Note modificare

  1. ^ G. Mihăilă, Dicționar al limbii române vechi, București, 1974, pag. 101-102.
  2. ^ Sorin Mitu, Imagini europene și mentalități românești, Cluj 2000, pag. 16 și urm.
  3. ^ [1] Arhivat în , la Wayback Machine.| Tamara Daniela MOCANCA, Țara Vrancei, dincolo de legenda Tudorei Vrâncioaia și a celor șapte feciori
  4. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  6. ^ Vrancea – cod roșu de înapoiere pe harta economică a României, 21 martie 2013, Radu Borcea, Adevărul, accesat la 16 mai 2016

Bibliografie suplimentară modificare

  • Județul Vrancea, Horia Grumăzescu, Ioana Ștefănescu, Ed. Acad. RSR, 1970
  • Vrancea: geografie istorică, toponimie și terminologie geografică, Ion Conea, Editura Academiei Române, 1993
  • Locuri și legende vrîncene, Simion Hârnea, Sport-Turism, 1984
  • Zona etnografică Vrancea, Tancred Bănățeanu, Georgeta Stoica, Editura Sport-Turism, 1988
  • Ținutul Vrancei: etnografie, folklor, dialectologie, Ion Diaconu, Paula Diaconu Bălan, Editura pentru Literatură, 1969
  • Țara Vrancei - o istorie a obștilor răzășești, Cezar Cherciu, 2015 - recenzie

Legături externe modificare

 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Vrancea

Vezi și modificare