Deschide meniul principal

Județul Giurgiu

județ în România
Acest articol se referă la statul Giurgiu. Pentru alte sensuri, vedeți Giurgiu (dezambiguizare).
Giurgiu
—  Județ  —
Giurgiu
Giurgiu
Stemă
Stemă
Giurgiu (România)
Poziția geografică în România
Coordonate: 44°10′N 25°54′E / 44.16°N 25.9°E

Țară România
RegiuneSud

SIRUTA528
Atestare Modificați la Wikidata

ReședințăGiurgiu
Componențămunicipii
orașe
Comune

Guvernare
 - Președintele Consiliului JudețeanMarian Mina (PSD)
 - PrefectNina Carmen Crișu

Suprafață
 - Total3.526 km²

Populație (2011)
 - Total265.494 locuitori
 - Densitate75,3 loc./km²
 - Locul după populație37

Fus orarUTC+2
Prefix telefonic46
Indicativ autovehiculeGR

Prezență online
http://www.cjgiurgiu.ro/
GeoNames Modificați la Wikidata
OpenStreetMap Modificați la Wikidata

Harta României cu județul Giurgiu indicat
Harta României cu județul Giurgiu indicat

Giurgiu este un județ în regiunea istorică Muntenia, în sudul României. Reședința județului este municipiul Giurgiu. Se învecinează cu județele Teleorman, Dâmbovița, Ilfov și Călărași.

Giurgiu se află la granița cu Bulgaria, fiind situat la nord de Dunăre. Județul este aflat în întregime în Muntenia.

Legenda numelui GiurgiuModificare

Se spune că demult, când turcii încă umblau pe meleagurile de pe malul stâng al Dunării și strângeau slugi pentru Imperiul Otoman, se afla un cioban, pe nume San Giorgio ce își adusese oile la păscut în lunca Dunării, în zona de azi a județului Giurgiu. Acesta a eliberat un mare grup de ostatici ce trebuiau duși în Imperiul Otoman. Ostaticii, ca recunoștință față de San Giorgio, au înființat un târg într-un loc de trecere. Acest târg a fost numit Giurgiu, după eliberatorul lor.

StemaModificare

Stema județului Giurgiu se compune[1] dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, scartelat.

În primul cartier, în partea dreaptă, în câmp albastru, se află 3 stejari de argint dezrădăcinați, așezați doi la unu, reprezentând vechea stemă heraldică a județului Vlașca, simbolizând pădurile de stejar care alcătuiau odinioară Codrii Vlăsiei.

În al doilea cartier, în partea stângă, în câmp roșu, se află o secure de luptă cu tăișul dublu, având la bază o semilună răsturnată, ambele de argint. Ele amintesc de lupta antiotomană și victoria de prestigiu obținută de marele voievod Mihai Viteazul în bătălia de la Călugăreni.

În vârful scutului, în câmp roșu, se aflã un coif roman de argint, simbolizând descendența latină a locuitorilor

În vârful scutului, în câmp albastru, se află o timonă deasupra unui brâu undat, de argint, simbolizând navigația pe fluviul Dunărea

GeografieModificare

AșezareModificare

Județul Giurgiu se află în sud estul României, la granița cu Bulgaria. La o distanță de 65 km la sud de capitala București. Este situat în Lunca Dunării, pe malul stâng al fluviului Dunărea.

Județul este situat în partea de sud a țării, în cadrul marii Câmpii Române, și este străbătut de paralela 43°53` latitudine nordică și meridianul 25°59` longitudine estică.

Reședința județului este municipiul Giurgiu, vechi centru comercial la Dunăre al Țării Românești, situat la 60 km de capitala țării pe drumul european E70 ce leagă vestul Europei de zona balcanică și de Orientul Mijlociu.

ClimăModificare

Clima județului este temperat continentală. Vara este un anotimp cu temperaturi ridicate ce poate duce chiar la secetă, iarna cu geruri și crivăț. Vitezele cele mai mari le au vânturile dinspre nord-est, care pot atinge iarna 125 km/h. Precipitațiile medii sunt de 500mm.

VeciniModificare

Giurgiu se învecinează în nord cu Județul Dâmbovița și Județul Ilfov, în vest cu Județul Teleorman, și în est cu Județul Călărași. În sud Dunărea formează granița cu Bulgaria, mai exact cu Regiunea Ruse.

ApeleModificare

Cel mai important râu este fluviul Dunărea. Alte râuri ale județului Giurgiu sunt: Argeș, Dâmbovița, Neajlov, Câlnău, Cocioc, Sabar, Pasărea, Parapanca.

De asemena, în Girgiu mai poate fi găsit și Parcul Natural Comana, care conține lacul Comana.

FaunaModificare

În Giurgiu se găsesc viețuitoarele specifice zonei de stepă și silvostepă precum orbetele, prepelița, ciocârlia, potârnichea, turturica, gușterul, greieri, lăcuste, iepuri, dihorul, șoarecele de câmp, popândăul, dropia, vulpea, rațe, gâște, berze, lișițe, cocostârci, vidra, nurca, știuca, plătica, somnul, caras, crap, biban, caracuda, roșioara.

DemografiaModificare

Cele mai vechi mărturii ale unei așezări omenești în arealul Giurgiului datează din Mezolitic (mileniile 10-7 î.Hr). După cum atestă cercetările arheologice, zona Giurgiului a fost dens populată în perioada dacă (secolul I î.Hr). Se ipotizează că în apropiere era localizată capitala lui Burebista, la Popești, pe râul Argeș. Împăratul roman Iustinian (483-565) a construit aici orașul Theodorapolis. Conform rezultatelor recensământului populației și al locuințelor din 18 martie 2002, populația stabilă a județului Giurgiu, este de 297.859 persoane.

Din totalul populației, 88.537 persoane locuiesc în mediul urban (29,72%) și 209.322 persoane locuiesc în mediul rural (70,27%).

Densitatea populației județului este de 84,5 locuitori/km².

Potrivit liberei declarații a persoanelor recenzate, 96,03% din populația județului sunt români, 3,89% sunt rromi, iar 0,08% sunt alte etnii.

După religie populația este preponderent ortodoxă (98,5%).

Județul Giurgiu - evoluția demografică

 


Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia


IstorieModificare

Orașul Giurgiu a fost cel mai probabil întemeiat în secolul al IV-lea, ca port la Dunăre, de către comercianții genovezi, care s-au aventurat până aici pentru a construi un mic avanpost comercial, o cetate pe insula Sfântul Gheorghe; ei au construit o bancă și o piață pentru mătăsuri și catifele. Orașul l-au numit după sfântul protector al Genovei, Sfântul Gheorghe (în italiană San Giorgio), de la care se trage numele actual. Giurgiul a fost pentru prima dată menționat în documentul Codex Latinus Parisinus din 1394, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. În 1420 a fost cucerit de Imperiul Otoman care dorea astfel să dețină controlul traficului pe Dunăre. Otomanii au numit Giurgiul "Yergöğü".

Fiind un oraș fortificat, Giurgiul a jucat un rol important în războaiele frecvente dintre români și turci pentru controlul Dunării, în special în încercările lui Mihai Viteazul de a stăvili atacurile turcești, iar mai apoi în războaiele ruso-turce. În 1659 Giurgiul a fost ars din temelii. În 1829 zidurile și fortificațiile au fost complet distruse, astfel că singura apărare care-i mai rămânea era castelul amplasat pe insula Slobozia, legată de țărm cu un pod.

Prima cale ferată din Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești a fost construită între București și Giurgiu, stația de la Giurgiu fiind inaugurată la 1 noiembrie 1869. Până la instaurarea regimului comunist în România a fost reședința județului Vlașca.

Cu toate că orașul Giurgiu are câteva sute de ani în vechime, județul Giurgiu este relativ nou. Teritoriile pe care se află astăzi județul au fost fie parte din județul Vlașca sau Imperiul Otoman (prin raiaua Giurgiu), ori împărțite între regiunea Teleorman și regiunea București.

Între 1952-1954, regimul comunist, sprijinit de URSS, a construit Podul Giurgiu-Ruse (sau Podul Prieteniei), primul pod peste Dunăre care leagă România de Bulgaria. Giurgiu a fost declarat municipiu la 17 februarie 1968. Tot atunci, teritoriul actual al județului a fost înglobat în județul Ilfov, cu reședința la București. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la divizarea județului Ilfov, partea sa vestică și central-sudică au format actualul județ Giurgiu.

EconomieModificare

Industriile predominante în Giurgiu sunt:

  • Industria alimentară;
  • Industria textilă;
  • Industria chimică;
  • Industria construcțiilor;
  • Industria componentelor mecanice.

Agricultura este una dintre ocupația de bază ale localnicilor. În Giurgiu se practică creșterea bovinelor, porcinelor, avicultura, piscicultura, creșterea struților (în Giurgiu aflându-se cea mai mare fermă de struți din Europa și singura deținătoare de abator propriu) și cultivarea terenurilor agricole.

Diviziuni administrativeModificare

Județul Giurgiu este alcătuit din 1 municipiu, 2 orașe și 51 de comune cu 166 de sate.

Municipii și orașeModificare

ComuneModificare

Pentru informații suplimentare, vezi Listă de comune din județul Giurgiu

TurismModificare

Deși o regiune tipic de câmpie, care s-ar părea că nu este înzestrată din punct de vedere turistic, județul Giurgiu dispune totuși de un potențial turistic important și variat.

Atracții din municipiul Giurgiu
  • Turnul cu ceas Construcție realizată din piatră în timpul ocupației turcești. Structura inalta de 22 de m avea scopul de a servi ca post de observatie in cazul atacului forțelor românești. După retragerea turcilor construcția este modificată, fiind adăugat un ceasornic.
  • Podul Prieteniei Acesta este cel mai lung pod de peste Dunăre. Este construit pe doua nivele, ferovial si rutier (cu două benzi și trotuar pentru pietoni). Este singurul pod mobil, avand posibilitatea de a se ridica in cazul in care pe sub acesta este nevoie sa treaca o ambarcațiune mai înalta. Este construit din oțel, iar proiectul a fost realizat de V Andreev. Construcția a durat 2 ani, inaugurarea realizându-se la 20 iunie 1954.Are o lungime de 2,8 km.
  • Insula Mocanu, având o suprafață totală de 850 ha, este cea mai mare din cele 4 insule din vecinătatea Giurgiului, un loc cu vegetație seculară și faună asemănătoare Deltei Dunării, cu plaje și lacuri interioare, unde se pot organiza partide de pescuit și vânătoare.
  • Situl arheologic „Malul Roșu”,
  • Strada Tabiei - ruinele fortificației Tabiei,
  • Teatrul Valah
  • Muzeul de istorie
  • Biserica Smarda,
  • Catedrala Adormirea Maicii Domnului,
  • Gara centrală,
  • Biserica Greco-Catolică (pictată de Gheorghe Tattarescu),
  • Biserica Catolică,
  • Centrul cultural Ion Vinea,
  • Ateneul,
  • Mănăstirea Sf. Nicolae,
  • Grădina Alei (printre primele grădini publice realizate în România),
  • Ruinele cetății medievale,
  • Podul Bizetz - primul pod în curbă din Europa,
  • Portul Ramadan,
  • Canalul Cama (Florilor sau Sf. Gheorghe),
  • Gara Giurgiu Nord,
  • Gara fluvială și faleza
Atracții din județ

Mănăstirea Comana, Parcul Natural Comana (inclusiv Balta Comana și rezervația de bujori), Biserica din satul Bila, Conacul de la Herăști, Muzeul de la Călugăreni.

La Frătești se află Muzeul sătesc – numit simbolic „Muzeul școlar Dacia”- deoarece o parte importantă din vestigiile materiale aparțin geto-dacilor, dovedindu-se astfel continuitatea de milenii a poporului român în această zonă. Înființat în anul 1967 este structurat pe mai multe secții predominantă fiind secția de arheologie-istorie.

Locuri de cazare

Pe teritoriul județului sunt în prezent 13 unități de cazare turistică, din care: hoteluri 3, moteluri 5, pensiuni urbane 1, pensiuni rurale 1, spații de cazare pe nave 3: Hotel Steaua Dunării, Vlașca, Miorița, Ovidiu, Prieteniei, pe motonavele Steaua Deltei și Steaua Dunării.

Capacitatea de cazare a județului se ridică la 939 locuri, din care 328 locuri în hoteluri, 172 locuri în moteluri, 13 locuri în pensiuni urbane și rurale, 426 locuri în spațiile de cazare pe nave.

PoliticăModificare

Consiliul Județean din Giurgiu, ales după alegerile locale din 2016, este constituit din 31 de consiliari, cu următoarea compoziție ideologică:[2]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat20                    
Partidul Național Liberal8                    
Partidul Alianța Liberalilor și Democraților3                    

PersonalitățiModificare

NoteModificare

  1. ^ HG nr. 669 din 3 iunie 2009 privind aprobarea stemei judetului Giurgiu, publicat în Monitorul Oficial nr. 408 din 16 iunie 2009
  2. ^ „Mandate de CJ pe judete si competitori”. Biroul Electoral Central. . Accesat în . 

Legături externeModificare

Lectură suplimentarăModificare

  • Boldescu Ion, Monografia orașului Giurgiu, 1912
  • Stănescu A. Scarlat, Din trecutul orașului Giurgiu, București, 1935
  • Enache Constantin, Municipiul Giurgiu – Compendiu monografic, Ed. Universul Familiei, 2005
  • Condica Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” – Giurgiu, 1935

Vezi șiModificare