Județul Giurgiu

județ în România
Acest articol se referă la județul Giurgiu. Pentru alte sensuri, vedeți Giurgiu (dezambiguizare).

Giurgiu este un județ în regiunea istorică Muntenia, în sudul României. Reședința județului este municipiul Giurgiu. Se învecinează cu județele Teleorman, Dâmbovița, Ilfov și Călărași.

Giurgiu
—  Județ  —

Stemă
Stemă
Map
Giurgiu (România)
Poziția geografică în România
Coordonate: 44°10′N 25°54′E ({{PAGENAME}}) / 44.16°N 25.9°E

Țară România
RegiuneSud

SIRUTA528
Atestare Modificați la Wikidata

ReședințăGiurgiu
Componențămunicipii
orașe
Comune

Guvernare
 - președinte al Consiliului Județean Giurgiu[*]Dumitru Beianu[*]  Modificați la Wikidata (PNL, 2020)
 - PrefectFlorentina Stănculescu

Suprafață
 - Total3.526 km²

Populație (2011)
 - Total265,494 locuitori
 - Densitate75,3 loc./km²

Fus orarUTC+2
Prefix telefonic46
Indicativ autovehiculeGR
Locul după populație37

Prezență online
http://www.cjgiurgiu.ro/
GeoNames Modificați la Wikidata
OpenStreetMap relation Modificați la Wikidata

Harta României cu județul Giurgiu indicat
Harta României cu județul Giurgiu indicat
Harta României cu județul Giurgiu indicat

Giurgiu se află la granița cu Bulgaria, fiind situat la nord de Dunăre. Județul este aflat în întregime în Muntenia.

Etimologie

modificare

Se spune că demult, când turcii încă umblau pe meleagurile de pe malul stâng al Dunării și strângeau slugi pentru Imperiul Otoman, se afla un cioban, pe nume San Giorgio ce își adusese oile la păscut în lunca Dunării, în zona de azi a județului Giurgiu. Acesta a eliberat un mare grup de ostatici ce trebuiau duși în Imperiul Otoman. Ostaticii, ca recunoștință față de San Giorgio, au înființat un târg într-un loc de trecere. Acest târg a fost numit Giurgiu, după eliberatorul lor.[necesită citare]

Stema județului Giurgiu se compune[1] dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, scartelat.

În primul cartier, în partea dreaptă, în câmp albastru, se află 3 stejari de argint dezrădăcinați, așezați doi la unu, reprezentând vechea stemă heraldică a județului Vlașca, simbolizând pădurile de stejar care alcătuiau odinioară Codrii Vlăsiei.

În al doilea cartier, în partea stângă, în câmp roșu, se află o secure de luptă cu tăișul dublu, având la bază o semilună răsturnată, ambele de argint. Ele amintesc de lupta antiotomană și victoria de prestigiu obținută de marele voievod Mihai Viteazul în bătălia de la Călugăreni.

În vârful scutului, în câmp roșu, se aflã un coif roman de argint, simbolizând descendența latină a locuitorilor

În vârful scutului, în câmp albastru, se află o timonă deasupra unui brâu undat, de argint, simbolizând navigația pe fluviul Dunărea

Geografie

modificare

Așezare

modificare

Județul Giurgiu se află în sud estul României, la granița cu Bulgaria. La o distanță de 65 km la sud de capitala București. Este situat în Lunca Dunării, pe malul stâng al fluviului Dunărea.

Județul este situat în partea de sud a țării, în cadrul marii Câmpii Române, și este străbătut de paralela 43°53` latitudine nordică și meridianul 25°59` longitudine estică.

Reședința județului este municipiul Giurgiu, vechi centru comercial la Dunăre al Țării Românești, situat la 60 km de capitala țării pe drumul european E70 ce leagă vestul Europei de zona balcanică și de Orientul Mijlociu.

Clima județului este temperat continentală. Vara este un anotimp cu temperaturi ridicate ce poate duce chiar la secetă, iarna cu geruri și crivăț. Vitezele cele mai mari le au vânturile dinspre nord-est, care pot atinge iarna 125 km/h. Precipitațiile medii sunt de 500mm.

Giurgiu se învecinează în nord cu Județul Dâmbovița și Județul Ilfov, în vest cu Județul Teleorman, și în est cu Județul Călărași. În sud Dunărea formează granița cu Bulgaria, mai exact cu Regiunea Ruse.

Cel mai important curs de apă este fluviul Dunărea. Alte râuri ale județului Giurgiu sunt: Argeș, Dâmbovița, Neajlov, Câlnău, Cocioc, Sabar, Pasărea, Parapanca.

De asemenea, în Giurgiu mai este localizat și Parcul Natural Comana, care include lacul Comana.

În Giurgiu se găsesc viețuitoarele specifice zonei de stepă și silvostepă precum orbetele, prepelița, ciocârlia, potârnichea, turturica, gușterul, greieri, lăcuste, iepuri, dihorul, șoarecele de câmp, popândăul, dropia, vulpea, rațe, gâște, berze, lișițe, cocostârci, vidra, nurca, știuca, plătica, somnul, caras, crap, biban, caracuda, roșioara.

Demografia

modificare

Cele mai vechi mărturii ale unei așezări omenești în arealul Giurgiului datează din Mezolitic (mileniile 10-7 î.Hr). După cum atestă cercetările arheologice, zona Giurgiului a fost dens populată în perioada dacă (secolul I î.Hr). Se ipotizează că în apropiere era localizată capitala lui Burebista, la Popești, pe râul Argeș. Împăratul roman Iustinian (483-565) a construit aici orașul Theodorapolis. Conform rezultatelor recensământului populației și al locuințelor din 18 martie 2002, populația stabilă a județului Giurgiu, este de 297.859 persoane.

Din totalul populației, 88.537 persoane locuiesc în mediul urban (29,72%) și 209.322 persoane locuiesc în mediul rural (70,27%).

Densitatea populației județului este de 84,5 locuitori/km².

Potrivit liberei declarații a persoanelor recenzate, 96,03% din populația județului sunt români, 3,89% sunt rromi, iar 0,08% sunt alte etnii.

După religie populația este preponderent ortodoxă (98,5%).

Județul Giurgiu - evoluția demografică


Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia


După o legendă neconfirmată din punct de vedere istoric, Giurgiu ar fi fost întemeiat ca avanpost de către comercianți genovezi pe insula Sfântul Gheorghe numit după protectorul Genovei, Sfântul Gheorghe (în italiană San Giorgio).

Un document în care apare toponimul pare a fi așa-zisul „Itinerar din Bruges”, din penultimul deceniu al secolului al XIV-lea, cu o listă de localități pe care pelerinii occidentali le aveau ca popasuri în drumul lor către Țara Sfântă.

Giurgiu apare pe o hartă la documentul Codex Latinus Parisinus cu o datare controversată între 1395 și 1438, poate din timpul lui Mircea cel Bătrân (decedat 1414). În 1420 Imperiul Otoman l-a redenumit "Yergöğü". Vlad Țepeș a recucerit cetatea în 1462, au urmat războaie frecvente sub Mihai Viteazul, apoi în războaiele ruso-turce. Giurgiu a ars în 1659 și în 1829 s-au distrus fortificațiile, rămânând numai un castel pe insula Slobozia, legată de un pod de restul ținutului.

Prima cale ferată din Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești a fost între București și stația de la Giurgiu inaugurată la 1 noiembrie 1869.

Teritoriile județului au fost parte din raiaua Giurgiu a Imperiului Otoman.

Giurgiu a fost reședința județului interbelic Vlașca, iar în perioada postbelică, teritoriul județul a fost divizat între regiunea Teleorman și regiunea București.

Între 1952-1954, regimul comunist, sprijinit de URSS, a construit Podul Prieteniei Giurgiu-Ruse.

Giurgiu a fost declarat municipiu la 17 februarie 1968, teritoriul județului fiind înglobat în județul Ilfov, cu reședința la București.

Cu reorganizarea administrativă din 1981, din partea vestică și central-sudică a județului Ilfov înființat și delimitat prin legea din februarie 1968 s-a format județul Giurgiu, care are o configurație și o întindere asemănătoare - dar nu identice - cu cele ale vechiului județ Vlașca.

Economie

modificare

Industriile predominante în Giurgiu sunt:

  • Industria alimentară;
  • Industria textilă;
  • Industria chimică;
  • Industria construcțiilor;
  • Industria componentelor mecanice.

Agricultura este una dintre ocupațiile de bază ale localnicilor. În Giurgiu se practică creșterea ovinelor, bovinelor, porcinelor, avicultura, piscicultura, creșterea struților (în Giurgiu aflându-se cea mai mare fermă de struți din Europa și singura deținătoare de abator propriu) și cultivarea terenurilor agricole.

Diviziuni administrative

modificare

Județul este format din 54 unități administrativ-teritoriale: 1 municipiu, 2 orașe și 51 de comune. Lista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Giurgiu.

StemăNumeTip de localitatePopulațieImagine

Municipii și orașe

 municipiu reședință de județ61.353 
oraș12.929 
oraș7.923 

Comune

comună6.621
comună5.921
comună3.906 
comună1.591 
comună4.079
comună5.227
comună3.809 
comună3.529
comună7.222 
comună2.611
comună5.221 
comună6.148 
 comună2.851
comună9.173 
comună5.361 
comună6.064
comună1.975
comună2.634 
comună2.032
comună2.543
comună3.578 
comună5.514 
comună2.513
comună2.369 
comună3.939
comună2.225
comună1.751
comună3.930
comună3.864
comună3.817
comună2.500
comună2.586
comună4.869 
comună4.906 
comună3.357
comună4.386
comună2.486
comună8.296 
comună2.652
comună1.985
comună3.191 
comună2.377
comună2.249
comună3.000
comună2.864
comună2.340
comună7.818 
comună3.230
comună3.108 
 comună4.933
comună6.317 

Deși o regiune tipic de câmpie, care s-ar părea că nu este înzestrată din punct de vedere turistic, județul Giurgiu dispune totuși de un potențial turistic important și variat.

Atracții din municipiul Giurgiu
  • Turnul cu ceas Construcție realizată din piatră în timpul ocupației turcești. Structura inalta de 22 m avea scopul de a servi ca post de observatie in cazul atacului forțelor românești. După retragerea turcilor construcția este modificată, fiind adăugat un ceasornic.
  • Podul Prieteniei Acesta este cel mai lung pod de peste Dunăre. Este construit pe doua nivele, ferovial și rutier (cu două benzi și trotuar pentru pietoni). Este singurul pod mobil, avand posibilitatea de a se ridica in cazul în care pe sub acesta este nevoie să treacă o ambarcațiune mai înaltă. Este construit din oțel, iar proiectul a fost realizat de V Andreev. Construcția a durat 2 ani, inaugurarea realizându-se la 20 iunie 1954.Are o lungime de 2,8 km.
  • Insula Mocanu, având o suprafață totală de 850 ha, este cea mai mare din cele 4 insule din vecinătatea Giurgiului, un loc cu vegetație seculară și faună asemănătoare Deltei Dunării, cu plaje și lacuri interioare, unde se pot organiza partide de pescuit și vânătoare.
  • Situl arheologic „Malul Roșu”,
  • Strada Tabiei - ruinele fortificației Tabiei,
  • Teatrul Valah (denumirea lui după revoluție este Teatrul ”Tudor Vianu”)
  • Muzeul de istorie
  • Biserica Smârda,
  • Catedrala Adormirea Maicii Domnului,
  • Gara Giurgiu
  • Biserica Greco-Catolică (pictată de Gheorghe Tattarescu),
  • Biserica Catolică,
  • Centrul cultural Ion Vinea,
  • Ateneul,
  • Mănăstirea Sf. Nicolae,
  • Grădina Alei (printre primele grădini publice realizate în România),
  • Ruinele cetății medievale,
  • Podul Bizetz - primul pod în curbă din Europa,
  • Portul Ramadan,
  • Canalul Cama (Florilor sau Sf. Gheorghe),
  • Gara Giurgiu Nord,
  • Gara fluvială și faleza
Atracții din județ

Mănăstirea Comana, Parcul Natural Comana (inclusiv Balta Comana și rezervația de bujori), Biserica din satul Bila, Conacul de la Herăști, Muzeul de la Călugăreni.

La Frătești se află Muzeul sătesc – numit simbolic „Muzeul școlar Dacia”- deoarece o parte importantă din vestigiile materiale aparțin geto-dacilor, dovedindu-se astfel continuitatea de milenii a poporului român în această zonă. Înființat în anul 1967 este structurat pe mai multe secții predominantă fiind secția de arheologie-istorie.

Locuri de cazare

Pe teritoriul județului sunt în prezent 13 unități de cazare turistică, din care: hoteluri 3, moteluri 5, pensiuni urbane 1, pensiuni rurale 1, spații de cazare pe nave 3: Hotel Steaua Dunării, Vlașca, Miorița, Ovidiu, Prieteniei, pe motonavele Steaua Deltei și Steaua Dunării.

Capacitatea de cazare a județului se ridică la 939 locuri, din care 328 locuri în hoteluri, 172 locuri în moteluri, 13 locuri în pensiuni urbane și rurale, 426 locuri în spațiile de cazare pe nave.

Politică

modificare

Județul Giurgiu este administrat de un consiliu județean format din 30 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de Dumitru Beianu[*] de la PNL, iar componența politică a Consiliului este următoarea:[2]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Național Liberal18                  
Partidul Social Democrat12                  

Personalități

modificare
  1. ^ HG nr. 669 din 3 iunie 2009 privind aprobarea stemei judetului Giurgiu, publicat în Monitorul Oficial nr. 408 din 16 iunie 2009
  2. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020”. Autoritatea Electorală Permanentă. Arhivat din original (Json) la . Accesat în . 

Lectură suplimentară

modificare
  • Boldescu Ion, Monografia orașului Giurgiu, 1912
  • Stănescu A. Scarlat, Din trecutul orașului Giurgiu, București, 1935
  • Enache Constantin, Municipiul Giurgiu – Compendiu monografic, Ed. Universul Familiei, 2005
  • Condica Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” – Giurgiu, 1935

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare

  Materiale media legate de Giurgiu la Wikimedia Commons

Portaluri

Hărți